Summary Introduction to Being and Time of Martin Heidegger

The Necessity, Structure, and Priority of the Question of Being

1. The Necessity for Explicite restating the Question of Being
Heidegger calls for the reiteration of the question of what is the meaning of "to be".  By indirectly referring to Peter Wust's work "Auferstehung der Metaphysik" ("Rebirth of Metaphysics"),  Heidegger claims that while it may be progressive to reactualize Metaphysics, we forgot the fundamental question and we cannot be exempted from the debate upon the meaning of "to be".

Plato - Sophist 246a "γιγαντομαχία περί τῆς οὐσίας" - "battle of giants concerning Being"

The question on the meaning of "to be" is of Ancient origins, and it suffered throughout the History of Philosophy distortions or neglect, succumbing ultimately into dogmatic superfluousness. Heidegger attempts to identify and dismisses three historical presuppositions which may stand against renewed inquiring on the meaning of "to be", in a systematic manner.

Before moving towards the summarizing of those three presupposition, some remarks upon the translation and the language used:

a. Heidegger is aware of the limitation of the language and in order to do away with all sort of confusions and tautologies he forges new words which are not usually employed in natural German language, nor in philosophical jargon.

b. immediate translation into English of such words is impossible without turning to licences which may distort original meaning or etymological unity of the "Heideggerian language"

c. a simple summarizing of the text is impossible without some hermeneutical and exegetical effort. By this I mean not a critical attitude towards the content or the meaning of the text itself, but instead a critical attitude towards any translation of the text.

d. as repeatedly mentioned in various footnotes of the text, we are in need of constant clarification of certain concepts used by Heidegger and of which mere translation is if not only limitative, but also distortive.

During the presentation I will insist upon the discrepancies between original meaning and translation.

German	Translation	Observation
Sein	Being	Heidegger uses the infinitive here, i.e. "to be". He is thus looking into the meaning of "what is to be"
Seiende	Entity	Substantivation of the present participle "seiend" - "being", like in the artificial construction: I am being. Another example of present participles: "writing" from  "I am writing" "dreaming" from I am "dreaming".
Allgemeinste	universal	Translated as "the most universal", the German word means "the most general".
Allgemeinheit	universality	Again, translated as "universality", the German word means "generality".

 

As asserted before, Heidegger claims that there are three prejudices which lead us to the belief that an inquiry into the meaning of Being (Sein) is unnecessary.

1. The presuposition regarding the "generality" of Being.

Guidelines:-
Das "Sein" is der "allgemeinste" Begriff. -  τὸ ὂν έστι καθόλου μάλιστα πάντων - Being is the most universal concept.
Heidegger employs here the adjective absolute "algemeinste" (the most general) as a rhetoric tool of consistency with the following discussion upon genus.

Illud quod primo cadit sub apprehensione est ens, cuius intellectur includitur in omnibus quaecumquae quis apprehendit  - An understanding of Being is already included in conceiving anything which one apprehends as an entity  - That which first falls under apprehension is being, which the intellect includes in all things, whatever they may be, that it apprehends.

οὔτε τὸ ὂν γένος - Being is not a genus.

Being (Sein) is not a generic nomination for all the multiplicity of entities (Seiende). By citing Aristotle, Heidegger argues that, although the Ancient philosopher had discovered that Being is not the highest generic concept that comprises into its grasp all multiple instances of entities, and although he attempted a system of categorization he failed to bring to light the meaning of Being, because he did not clarify the interrelations between his categories. Scholasticism lingered upon similar Aristotelian matters,  but despite rigorous principles did not clarify the meaning of Being.  Hegel defines Being indefinite and indeterminate, and discards the problem of multiplicity of Aristotle's categories applicable to individual things;  nevertheless he still has an Ancient view, i.e.  of "a Being", as in Plato and Aristotle, thus failing to properly define the concept.  Generality of the concept is insufficient to shed light upon the

 designated.

2. The presupposition regarding the indefinability of the concept.

Definitio fit per genus proximum et differentiam specificam - A definition is made from the closest genus and the specific difference. This is not the cases because it means to relate "to be" to inferior predicaments.

enti non additur aliqua natura - Being adds nothing to [a thing’s] nature

Heidegger points out that Being cannot be conceived as an entity because of its absolute generality. Thus, a definition from higher concepts or derivation from lower ones is impossible. Traditional Logic, i.e. Aristotelian logic, can at most define entities (Seiendem) in relation. Nevertheless, the impossibility of defining  Being does not exempt us from inquiring into its meaning.

3. The third presupposition concerning the self-evidence of Being

Being is a straightforward concept, which is taken for granted. Relating towards entities is a relation towards Being. Common sense, and by this I mean reductively spoken for "Kant's covert judgements of the common reason' would lead us to dubious conclusions, to tautologies with no amplative role. This does not offer any support to intelligibility but to immediate assumptions about Being.
Heidegger, as others before him, endeavors a systematic approach, as it was stated before: "theme for actual investigation". This approach can be only formal from a logical point of view, therefore in order to inquire into the meaning of being the question must be properly and formally formulated.

2. The formal structure of the Question of Being

Such question must bear transparency,that is clarity and penetrability, the prerequisite for appropriateness of the question. Heidegger turns to an allegoric play of words which comprises transparency and visibility and argues that nature of the questioning itself is of a very special nature and imposes certain formalism within the questioning itself.
I believe that this call is of utmost importance because it demands us to regress in the history of philosophy towards a pre-ontological moment. This regress can be understood as a quantum leap into the past. Transparency, I gather, does not mean only clarity of the question itself, but, at the same time, transparency throughout any philosophical prejudice or dogmatism that we may gathered in the study of philosophy or particularly, in the study of Ontology. It means that a guided, structured seeing through is the condition for any reiteration on the question of meaning of Being.

Transparency does not entail immediate contact with inquiring, otherwise we would succumb to prejudices above and multiplicity of opinion, rather it is guaranteed by formalism.  As Aristotle established an ontology for the Logical system, Heidegger establishes concepts and guidelines around the fundamental question. Heidegger remains thus a systematic thinker.
Since he is about to fundament anew the Ontology he goes to the core and posits the questioning itself into the fundamental position and, from what it follows he looks at the formal structure of the questioning itself.

Every inquiry is a seeking (Suchen) which takes its orientation from what is sought (das Gesuchte). Inquiry (Untersuchen) is directed seeking into  "the to be", (the fact that it is) and "to be so" (Being as it is).

 "Jedes Suchen hat seine vorgängige Direktion aus dem Gesuchten her. Fragen ist erkennendes Suchen des Seienden in seinem Daß- und Sosein."

I would like to pause a second on the meaning of the words Daβein and Sosein, which in the English translation has been identified by "that it is" and "Being as it is". Both of them are concerned with the verb "to be". A more clumpsy translation would render Daβein as "the to be" and Sosein "to be so".

 Thus, Heidegger does not mean that when we look inquire into entities we get our orientation from "some thing that is" or "some thing as it is", rather he means that we  proceed towards an ontological shift from entities (die Seienden) towards occurrence and  state of being, thus towards the ongoing state of Being.

Das Gesuchte	what is sought	Being
das Gefragte	What is asked about	Being
Ein Befragtes	That which is interrogated	Entity, Dasein
Das Erfragte	That which is to be found out by asking	Meaning of being
Der Frager	Questioner	Dasein

 In "what is asked" is contained the actual intention of "what is to be found", and thus situating the inquirer closer to his target. The inquiring itself is in relation to an entity (eines Seienden), to the entity of the inquirer, bearing the subjectivity of the inquirer, and thus immediately related to "Being " (Sein).

"Inquiry itself is the behaviour of the questioner, and therefore of an entity, and as such has its own character of Being"

Heidegger asserts that, in the moment that we pose the question, we already receive some guidance from "what is sought" (das Gesuchte), therefore, the meaning of Being (der Sinn von Sein) is already available in a certain way and this situates the questioner in dichotomic paradox from which:

 a. the explicit question on the meaning of being arises,

b. the tendency towards the conceptualization originates.

However, it does not mean that we do have the concept at hand, because of the void in the understanding of "to be". This vague understanding of Being  (as "to be") is a fact.
Heidegger proposes as point of departure into the question of meaning of Being, precisely this vagueness or indefiniteness, which he interprets as positive phenomenon. Thus an inquiry within the phenomenon is possible through specific inquiry into the obscurity of the phenomenon. Once we are able to illuminate that obscurity, to understand how it functions,  we can proceed to the elucidation of the meaning of Being. Despite of the fact that inoculated hidden presupposition can account for hinder, "what is sought" is not an absolute unknown, although at first we cannot grasp it.

 What is asked about (Das Gefragte) is in fact Being, which determines entities qua entities and on which basis entities are already understood.

"Das Sein des Seienden "ist" nicht selbst ein Seiendes"

"The Being of entities "is" not itself an entity.

Through this formulation, Heidegger emphasizes that the discourse upon Being, upon "to be" presupposes the exodus from the realm of entities, an ontological shift from entity towards Being. When I assert what "is" that entity (the pen, the Moon or the chair)that "is" (Being or "to be" ) which I predicate about entity is not an entity, but signification of an entity.  As long as it is possible to point out that an entity "is", showing thus its significance, it follows that each entity is pertained by "Being" in a significant manner. What is that "Being", what is that "is" represent the object of inquiry in Heidegger.  Being as "what is asked about" must be exhibited in a different way than the manner in which entities are dis-covered (ent-decken).  What is to be found by asking (Das Erfragte) demands an appropriate conceptual aparatus, opposed to those concepts in which entities acquire their definite signification.

The distinction between Being, its meaning and entity:
Into the interrogation of entities (Das Befragte), Being is that which is asked about (Das Gefragte) and the meaning of Being is what is found by asking (Das Erfragte).
Everything towards we orientate our inquiry is "being" (seiend). Being lies Daβein and Sosein, in Reality, in presence-at-hand (Vorhandenheit), in subsistence, validity, in Dasein and in "there is".

The question of the meaning of Being is always asked by an entity, Dasein, and in order to reach transparency towards the question, it is necessary to look into this concept. Moreover, it is necessary to determine the relationship between entities and their Being. Dasein is the unity of a human entity capable of inquiring:

“This entity which each of us is himself  and which includes inquiring as one of the possibilities of its Being, we shall denote as Dasein. If we are to formulate our question explicitly and transparently, we must first give a proper explication of an entity (Dasein) with regard to its Being”.

Heidegger dismisses the possibility of having a circular reasoning. This problem may lay in the fact that we are presupposing Being, when we are defining entities, and then from entities we look for the meaning of Being. He argues firstly that pointing out this problem will prevent us from penetrating the field of study. And this seems to be a truism. However he goes further and dismisses the problematic of circularity all together.
He argues that entities can be in their Being defined without having available an explicit concept of the Meaning of Being. Being was always presupposed but not as an available concept, not as “what is sought” (Das Gesuchte).
The presupposition of Being always takes place in an average ways, and this is essential way in which Dasein works. However it sheds light upon entities. In other words, the fact that we are gives us a basic understanding of Being. Since Being is a part of ourselves there cannot be derivation / deduction, thus there is not circular reasoning.

“Concept… which in the end belongs to the essential constitution of Dasein itself.”

Instead of circular reasoning Heidegger points out “relatedness backward or forward”, a link between Sein and Dasein. This link is constituted by the interrogation of the Dasein (Der Frager) about Sein (Das Gesuchte). Therefore, in determining the meaning of Being, Dasein is the gateway to answer the Question about Dasein.

 

Culmea cruzimii:
Să ai musafiri, să le dai fasole frecată și să așteptți să nu se fâsâie.

Ăsta iarăși vorbește singur!

Iarăși te-ai apucat de o grevă de care știu numai eu?

Te-ai dat pe bărbați?! De-acolo începe, de la adorarea Zeilor!

Dulce de Horno

Dulce de Horno. Un dovleac ideal pentru copt, plăcintă, sufleuri. Spre deosebire de dovlecii pentru supă, după de luni de maturare într-un loc uscat acesta are o pulpă cu un conținut mai scăzut în apă. În urma coacerii aceasta are o textură extrem de fină, fără să aibă nicio fibră. Se topește pe limbă încet degajând o aromă tipică de dovleac. Suficient de dulce pentru a fi consumat ca și desert fără zahăr sau miere. Pulpa era o culoare galben-muștar, iar coaja este de un verde închis, foarte decorativă, care, odată cu maturarea se deschide înspre portocaliu-ocru.

Moschata di Provenza - Muscat de Provence

Dovleacul secționat o pulpă de un portocaliu intens

 Muscat de Provence are un gust agreabil și este ideal de pentru supă, deoarece are un conținut mai ridicat în apă. Este mai aromat decât Rouge Vif D'Etampes pe care îl folosesc în mod tradițional pentru supa cremă.

Nu are foarte multe semințe și partea necomestibilă este ușor de înlăturat cu o lingură de inox.

Dilema Veche

Unn nou miros miros în aer, unul de intelectualitate. Unul cu o etichetă. Prietenii mei vorbeau despre maiestuozitate, măiestrie și excelență. Asta doar la peiorativ... pentru că încă nu văd prin ce excelează matrițele românești de intelectualitate.
Dilema Veche... o dâră cenușie pe câmpul alb al minții românești. Uneori prea cenușie. Este o lume a ideilor post-kantiene, pre-hegeliene, pierdută într-un iluminism orbitor. Nu, nu, nu! Nu mă înțelege greșit, nu vreau să spun că este vorba despre oameni ne-inteligenți. Sunt cu toții inteligenți, însă limitați.  Maestrul Pleșu guvernează o mână de reciclatori de material genetic cultural românesc.Ideile le sunt circumscrise unui perimetru suficient de strâns pentru a oferi unitate și acea unitate pare a fi criteriul unic pentru ordine.Unitatea această le oferă un sens de comunitate, identitate și năluca proprietății și a autorității asupra informație. Un standard pentru cunoaștere și analiză... Vanitate criticată, negată și îmbrățișată!

Variațiuni pe tema Dumnezeului și a monștrilor

Pe tărâmul lui Dumnezeu
Eram un înger
Trăind în grădina Răului.

Speriat, promiscuu,
Urmându-mi necesitățile imediate,
Strălucind ca și o starletă de halogen.

Oh, Doamne, dă-mi din puritatea ta:
Fală, putere, alcool și preacurvie
Haide, Doamne, injectează-mi-le încetișor!

Haide, Doamne, pune-ți mâinile pe coapsele mele!
Atinge-mă ușor,
Eu cu El m-am înțeles mereu bine..

El nu va pune mâna pe sufletul meu,
Iar eu nu-I voi ierta păcatele
Pentru că trăiesc precum Jim Morrison.

Îndreptându-mă spre o vacanță de vis
Am ajuns în Paradis,
Iar acolo mi-au devorat inocența.

Pe tărâmul lui Dumnezeu
Eram un înger căutând mereu
Erecție, cocaină și imitație.

Luminat de o aură de carbon,
Mâna Lui caldă mă atingea neîncetat
Viața imită arta!

Pe tărâmul lui Dumnezeu
Eram îmbăiat în aromă de bordel.
Și asta îmi doream cu adevărat.

Dragă Mioara,

Îți scriu că am auzit că ai divorțatși paote te dă fostu' bărbat afară din casă și poate că va trebui să te intorci la noi în localitate pentru totdeauna. Că știi tu cum este... cine mai vrea o muiere divorțată, de 40 și trei de ani cu 2 copii la școală?! În fine asta este, eu ți-am spus încă dinainte să te măriți că ăla nu e bărbat pentru tine. Dar ce să-i faci... nu ai ascultat. Să lăsăm fleacurile și trecem la lucruri mai serioase.

Mă doare spatele teribil! TERIBIL!
Îți spun eu că despre durerile de șale niciodată nu este prea mult de discutat. Viorica a avut și ea dureri de șale și se pare că i s-au tras durerile și pe la umeri. Și nu a mai putut scoate apa din fântână. Iarna trecută, cu înghețul ăla mare, s-a dus la fântână... că bărbatu' o fost plecat la noră-sa, s-a dus Viorica noastră la fântână să scoată apă... și ce să vezi?! O înghețat apa în fântână! Dar proasta nu s-a uitat înainte și când o aruncat cu oala de plastic de Vicontex SRL, toată s-a făcut țăndări... că și în august se mai înecau cu plastic... Eu le-am spus! Mai bine o oală de tablă tătă îndoită decât plastic făcut în China sau de la olandezu' sudist!

Așa s-a speriat Viorica de cum o troznit plasticul de gheață, de i s-a lăsat cu dureri de cap. Mult timp o umblat legată la cap. Nu știi că noi cu toții am rezut că face cobalto-terapie... sau ceva. Ei bine! Nu e cheală! Are dureri. Așa mi-este de frică că vine iarna și îngheață apa și voi ajunge să fac găleata țăndări... Însă, chiar îmi pare bine că ai divorțat, că dacă te dă ăla afară, atunci poți să vii aici și atunci are cine să scoată apa din fântână.

Să îmi spui numa' ce număr ai la papuc ca să îți cumpăr o pereche de cizme, că tu nu semeni la picior cu mine... și nu vreau să mi le deformezi pe ale mele...

Ca să nu spui că mă gândesc numai la mine, am și vești bune pentru tine. Nu este dracu' atât de negru pe cât pare! Mare noroc ai că anul ăsta au murit trei muieri tinere în sat și au rămas 3 bărbați tineri văduvi. Și în putere! Unul este chiar acuzat de viol. Cică ar fi abuzat-o pe Andrada... însă la cât e aia de curvă cred că și eu aș fi putut-o viola... Altul cică are unul bebe nelegitim cu una măritată de printr-un sat mai departe. Gurile rele spun că la făcut cu o pacientă la oraș la începutul anului când cică aștepta după nevastă-sa la chemoterapie. Iar pentru celălalt bag eu mâna-n foc!!!

Dacă nu vrei să te măriți, la bufet tot caută o femeie. Eu le-am spus că ești interesată și nu prea îți bagi mâna-n bani. Au zis te primesc și fără CV. Vezi că ți-am pus niște bani în plic - e cam tot ce am avut -  să le cumperi copiilor niște portocale și banane, că la cât de prost stai cu banii, mare minune să pună săracii de ei  gura pe fructe exotice până la Crăciun.

Te pup și te aștept cu vești. Pupă-i și pe ăia mici când le dai fructele și spune-le că sunt din partea mea.

P.S. Scuze că am trimis scrisoarea cu plata la destinație însă am în portofel doar două de 500 și nu vroiam să mai schimb...

Yet my experience did not teach me how to view my garden holistically. Until now I have been working on patches of land. In the beginning I was only thinking about a particular plant. I would look for a place for it no matter where and hope that it would grow.I did have some knowledge about my soil. And it was rich heavy clay. Still I hoped that certain plants would grow no matter what. They didn't. Ignorance has costed me many gorgeous plants. I believe that this was my first step in learning about gardening. That I had to change. That the plant should be followed, looked at and taken care. That is in garden. There are plants which seem to grow in kind of conditions, on large arrays of soil and suffering a bigger range of adverse conditions. I love this kind of tough plants. They are the machos of gardens, they can hold a garden together even in its worst moments. And there are the dames, which require a very strict treatment, specific soil, and climatic conditions. And there is also a middle class, which can be sometimes very moody. I had to learn that when gardening plants are in charge and I am the perpetual student. So instead of sacrificing anymore exemplares, I had to balance my desire to grow a plant and the real possibility of doing so. On the one hand I decided in a rush that I have to follow two paths, one of giving either the best possible condition, and the second to push the limits. Sometimes, neglecting a plant to the worst, produces magnificent surprises. But that only "sometimes"... The rest of time I am rather inclined by the desires of my plants. And when you have hundreds or even thousands in your garden you become a very busy person.   Being very weather dependent, and the weather on this Coast is terribly capricious, no planning is possible so I simply have to go along and trying to stay on top of things. What a delusion! For work in the garden is never finished and the amount of it depends on the degree of control I desire to have upon the garden.This tells me what kind of gardener I am, and, at the same, with circumscribes the notion "garden".

What is a garden then? A rack of Streptocarpus under growlights? It might be. It might be, indeed, the garden of a passionate who has no other means of gardening. It might look like an urban attempt towards green. Or it might be mere perplexity afore other forms of life than human. As long as this means deattachment from the urban, densely populated life, the rack of Streptocarpus has its healing role.

Big Rainbow Tomato

Big Rainbow - un ciorchine generos de roșii de 1,8 kg

Big Rainbow este o minunăție de roșie. Fructele cresc la o dimensiunea de 200 - 250 de grame, se coc uniform pe ciorchine, au un aspect minunat și un gust foarte bun.

Planta are o crestere semi-viguroasă și cred că este vorba de un sortiment semi-determinat. În ciuda acestui fapt, plant necesită copilire. Rezistența la bolile cauzate de ciuperci este medie. Însă, majoritatea tomatelor au o asemenea rezistență la boli.

Big Rainbow are un gust foarte bun, subtil însă delo fad și fiind un beefsteak umple un sandwich. Carnea este marmorată, cu un aspect atragător și are puține semințe.

Big Rainbow - un fruct tăiat pe jumătate

Osu Blue Tomato

Victimă propriei mele manii de a colecționa și testa cât mai multe soiuri de tomate, am ajuns, bineînțeles să cultiv această varietate. Atât pe ebay cât și în alte locații semințele sunt vândute îndeosebi de chinezi. Ei promit că planta va produce fructe de 30 de grame de culoare mov - albastru, cu un gust excelent și u o rezistență deosebită împotriva bolilor. Lucrurile sunt mult prea frumoase pentru a fi adevărate și cred că singurul lucru care este confirmat de facticitate se rezumă la greutatea fructelor.

Osu Blue prezintă este de fapt "mov-albastru" în partea superioară a fructului lângă codiță

Fructele se vor colora mov însă doar pe porțiunile în care le prinde soarele direct. Din cazua reacției la lumină pigmenții de antocianină vor fi prezenți în coajă și extrem de neuniform.

Osu Blue - un fruct secționat în două bucăți

Trebuie menționat faptul că această culoare mov este vizibilă sub această formă doar în stadiul de gogonea și  fructele nu pot fi consumate pentru că nu au gust bun. Bineînțeles că este un proces ibnteresant de studiat pe o plantă însă a avea o tomată mov pe o farfurie, cu proprietăți gastronomice deosebite nu cred că este posibil apelând la varietatea Osu Blue.

Fructe de Osu Blue în diferite stadii de coacere. Odată cu schimbarea culoriii tentele de mov-albastru se pierd

Culoarea mov - albastru este doar la exterior

În imaginile de mai sus de la stângă spre dreapta am ales să prezint Osu Blue în 5 perioade de coacere. În primul stadiu (verde), fructul nu poate fi consumat în stare proaspătă. Ar putea fi folosit la murături deși nu știu dacă prin murare fructele își vor păstra tentele. Știu, însă, că prin fiervere fructele nu își opăstrează culoare. Fructele în stadiile de coacere 4 și 5 sunt, de fapt comestibile, însă gustul nu este deloc impresionant.

Verdict: nu recomand varietatea aceasta. Nu impresionează decât prin reclamă falsă. Într-adevăr conține antocianină, iar acești pigmenți au fost dovediți a fi anti-ancerigeni, însă, din  fericire, există în ezon zeci de alte plante mult mai interesant care produc fructe mult mai bogate în acești pigmenți... deși nu li se face publicitate.

Black Sea Man Tomato

Black Sea Man este o tomată de culoare mahon originară din Rusia. Este o varietate determinată și timpurie cu o producție bună de tomate. Fructele sunt dispuse în ciorchini iar planta are o creșetere semi-viguroasă. Planta cu frunze de cartofi oferă un raport bun între dimensiunea ei și volumul/ masa de fructe produse. Nu ets eo varietate sensibilă la boli, însă nici una care să fie rezistenă. Este atacată, la fel ca majoritatea varietăților atât de Alternaria cât și Phytophtora și de aceea necesită tratamente fungicide regulate.

Black Sea Man

Fructul este dimnsiune medie, aprox 250 g și în partea superioară este de culoare verde închis. Exemplarul din imagine are o lungime maximă de 11 cm și o lățime maximă de 7.

Black Sea Man pe cântar

În partea bazală Black Sea Man are culoarea înspre roz și este un pic neregulată. În ciuda numeroaselor neregularități care privesc aspectul, mie mi se pare un exemplar atractiv.

Black Sea Man 

Gustul este bun. Aromă bogată necompromisă nici de dimnsiune, nici de conținutul mai ridicat în apă și nici de faptul că este o varietate timpurie. Este ușor acrișoară și asta în sensul că are o aciditate mai ridicată. Se pretează foarte bine pentru sandwichuri, doarece prin ecționare s epoate încadra foarte bine pe felia de pâine și gustul îi este potențat de sare, ierburi aromatice și unt. Aciditatea mai ridicată o face compatibilă cu preparatele mai grase  și ar putea fi folosită pentru hamburgeri etc.

Homestead ("Carmencita strain") Tomato

Varietatea se numește oficial Homestead și o cresc de doi ani. Varietatea provine din Statele Unite și îi este făcută publicitate pentru a fi rezistentă în zonele foarte călduroase și secetoase. De asemenea este considerată a fi o rasă determinată de tomate. În descrierea plantei se specifică faptul că produce regulat fructe de mărime medie de tip beefsteak cântărind în jurul a 250 de grame. Toate acestea reprezintă "informațiile oficiale" legate de această varietate pentru că experiența mea a fost una diferită. În ceea ce urmează voi explica diferențele, denumirea adăugată de mine "Carmencita", precum și anumite particularități.

Eu am procurat semințele de la firma olandeză sluisgarden, acum 3 ani, fiind în căutarea unei varietăți demodate. Încă mai am semințele originale, însă în fiecare an am folosit semințe de la planta din anul precedent. Deci pentru roșia din această fotografie am folosit semințele obținute în 2011, de la prima roșie de pe plantă.

De ce Carmencita?
Suspectez ca de fapt ceea ce am eu de fapt să fie o mutație a originalei Homestead. Am ales să o numesc Carmencita pentru că la început am botezat primul fruct carmencita. O bună prietenă pe nume Carmen a fost fascinată de această roșie și i-a urmărit îbn 2011 evoluția de la floare până la coacere.
Care sunt diferențele? În primul rând este una dintre cele mai timnpurii varietăți încercate fructificând înainte de Moneymaker, Alaskan Fancy, Gregori Altai, Glacier, Stupice, Siberian Superior. În cei 2 ani de cultivare plantele Homestead au fost primele să îmi ofere roșii gata pentru consum. Este foarte surprinzător, pentru că descrierile o încadrează ca și o rasă medie. Apoi, nu numai târzie însă dimensiunea fructelor este mult mai mare decât cea din descrieri. O altă particularitate este faptul că primul fruct este mai mare decât cele care urmează și se află mereu în jurul a 1 kg (2011 cea mai grea tomată Homestead 1068 g, 2012 cea mai grea 922 g). Fructele următoare în cea mai mare proporție sunt mai grele de 300 de grame și puține la număr 7-10.

Homestead "Carmencita" în 2012 

Care sunt meritele?
Cred că atuul este dimensiunea primului fruct, timourie, lipsa semințelor, pielea subțire, gustul rezonabil.

Homestead " Carmencita" 2012
Pe cântar. Cu un diametru în jurul a 18 cm este impresionantă, deși aspectul nu este deloc atragător.

Care sunt problemele?
Este un pic sensibilă la boli, în special la cele cauzate de fungii, aspectul nu este tocmai plăcut, are peielea subțire și este dificil de transportat, perisabilitate crescută, număr ridicat de flori care avortează.

Gustul este bun putând fi folosită atât pentru pastă pentru că este cărnoasă și fină (alunecă pe limbă, însă nu este zemoasă),poate fi folosită și pentru suc sau în mâncare. Mie îmi place să o mănânc în stare proaspătă sub formă de bruschetta, părin potențarea ei cu un pic de sare, ulei de măsline, busuioc sau dacă nu este disponibil acesta din urmă atunci amestec provencal de ierburi aromatice uscate. Desigur că se pretează și fără acestea și se poate folosi în orice sandwich, chiflă sau hamburger etc. În urma unei degustări cu prietenii a fost declarată dulce, însă aș fi rezervat în această afirmare. Fineațea cărnii o face mai abordabilă, însă nu poat fi numită dulce ci mai degrabă îi poate fi negată aciditatea. Este o tomată bună, însă îi lipsesc anumite note care ar faceo să pătrundă în topul preferințelor mele. Eu prefer tomatele cu un gust mai intens și consider că unele varietăți de cherry sunt cele mai gustoase.

Homestead " Carmencita" 2012
Secționată, varietatea se prezintă ca și un beefsteak classic. Puține  semințe (sau deloc), nuanțele înspre roz și strctura cărnoasă.

Voi continua să cresc această varietate, poate chiar în fiecare an, pentru început. Este fascinantă prin mărime și prin faptul că este extrem de timpurie. Dacă ar trebui să stabilesc un raport între gust, mărime, productivitate și momentul primei recolte, Homestead "Carmencita" subclasează toate varietățile comercializate ca și timpurii sau extrem de timpurii. Este fascinant să obții un fruct gustos de un kg într-un interval în care doar roșiile foarte timpurii sau de climat rece sau cele cherry s-ar descurca.

Stupice Tomato

Este al doilea an în care cultiv această varietate. Stupice este un soi care provine din Cehia și care se bucură de popularitatacoloe . În 1977, semințele au fost trimise de Milan Sodomka în Statele Unite. O tomată cu frunză de cartof  care produce destul de timpuriu o multitudine de fructe sferice, un pic ovale de dimsnsiuni diferite, cu un diametru între 3 și 6 cm. Tomatele din fotografii sunt primele recoltate din grădină și cred că dimensiunea lor este sub standardul vehiculat pe internet. Deși am avut mereu fructe similare ca și dimensiune, nu pot să spun că fructele sunt întotdeauna uniforme. Planta este destul de viguroasă și de aceea trebuie menținută sub control prin copilire. Stupice este capabilă să producă fructe și într-un sezon mai rece.

Stupice
Primele fructe din 2012, de dimensiune modestă

Stupice
54 de grame nu este tocmai greutatea la care mă așteptam

Gustul. Nu dezampăgește. Are gust bun, dulce- acrișor, cu aroma specifică de tomată modernă, comparabil cu Moneymaker. Stupice se poate consuma în stare proaspătă, însă s epoate folosi și la gătit, în sosuri, supe, tocănițe.

Stupice
Gustul este bun deși are destul de multe semințe„

Fiind o varietate heirloom semințele se pot salva de la un an la altul. Operațiunea este facilă. Cu un cuțit mic, cu gustul ascuțit semințele se pot înlătura rapid și pot fi puse imediat la fermentat.

Recomandată.

Romanul este un om extrem de calm, linistit care pledeaza pentru multiculturalism si drepturile omului. Este un protector al familiei si al acestei institutii. Toate acestea nu scutesc sotia sa se prabuseasca pe gresia din bucatarie si sa boceasca la fiecare oportunitate de escapada sexuala a sotului protector.

Nu mai tipa asa ca zgarii parchetul

Matusa si stirile PROTV

Matusa este mare amatoare de stiri. Ea reactioneaza diferit. Ha!

Agent provocateur

Sa ai o rusoaica la menopauza drept amica !