Doamne, rogu-te, nu ma lasa gravida!

Nunta la S.C. Cavalcada Prodexim S.R.L

Urmeaza sa va povestesc despre Blanduzia si Petru.

Ca orice tanar in floarea varstei am fost invitat la tot felul de petreceri mondene. Si ce este mai monden decat nunta intr-un oras de provincie. Si nu orice nunta, ci una cu pretentii metropolitane. Plonjand ca musca-n lapte in centrul festivitatilor, am inteles rapid de ce este - cel putin pentru moment - imposibil sa intemeiez o familie sanatoasa in Romania care sa respecte toate rigorile necesare unei societati in plina emancipare.

Sinopsisul amorului este simplu. Idila a debutat ca si altele mult mai putin norocoase pe internet. Messengerul a legat si dezlegat sute si mii de relatii. Sentimente profunde, pasiuni secrete si dorinte intense circula in anii recenti prin microprocesoarele calculatoarelor noastre. Incidenta si intensitatea sentimetelor electronice pare sa fi crescut odata cu dezvoltarea arhitecturii procesoarelor si cu generalizarea flagelului electronic in caminele ortodoxe.

Blanduzia, la fel ca si orice alta femeie crescuta intr-un mediu traditional, se afla inca din anii de liceu in cautarea amorului din povesti. Daca Fat-Frumosul rebel si intr-adevar imaginar isi pierduse urma intr-o mlastina sireteana, Blanduzia descoperi noi oprtunitati in lumea virtuala. Povestea se transforma in e-mail, e-mail-ul in apel telefonic, apelul telefonic primit in eurocenti bonus si de aici nevoia se metamorfoza in dependenta.

Baiatul, Petru, proaspat absolvent de Facultate de Renume, si totusi masterand la inca vreo 3 facultati, cu largi perspective de America Latina ii propuse Blanduziei o intalnire. Blanduzia, se fastaci ca o fata mare, raspunse ca nu se poate, ca ea nu este o dama usoara, ca este credincioasa, ca este chiar posibil sa fie virgina etc, insa dupa 4 sms-uri, 2 telefoane si 6 BUZZ-uri insistente raspunse lui Petru, sigura pe sine "unde?!"

Nu are rost sa mai relatez in amanunt intalnirea romantica prin parcul cu petunii, panselute si gloxinia, recipiente de plastic aruncate in zona verde si fantani arteziene cu rahati. Cert este ca dupa cateva luni se mutasera impreuna in metropola. Se logodira pentru ca Biblia detesta concubinajul si preacurvia, Blanduzia fiind oricum la fel de superstitioasa precum o mamaie aflata in Postul Pastilor si facura planuri mari de nunta selecta.

Scoasera la imprimanta color invitatiile stilate, apoi le scanara si le distribuira prin e-mail, posta si alt fel de porumbei la toti cei care vor sa se dantuiasca alaturi de ei.

Eu am ajuns direct la biserica. Nu orice biserica, ci o capodopera rasarita ca din minune. Sub auspiciile sfinteniei si iubirii dumnezeiesti, Blanduzia debuteaza senin intr-o casatorie cu o lectie de umilinta. Fata este dominata de dorinta de a mistifica un contract social banal precum maritisul intr-un eveniment cu deosebite implicatii divine. Preotul ii explica Blanduziei ca are un discernamant deficitar, insa nu este o problema pentru ca Petru va gandi si pentru ea. Si pentru ca nu o ajuta nici capul, nici trupul slab preotul i-a explicat ca trebuie sa isi asculte sotul si sa se teama de el. Petru, la randul lui, avea si el datorii fata de sotie: sa o trateze cumsecade, sa aiba grija de ea (ca este incapabila) si sa nu o insele. Apoi, preotul a binecuvantat uterul miresei care ar trebui sa devina incubator fecund al semintiei lui Petru si i-a blestemat cu o duzina de copii.
Serviciul religios a fost un adevarat exercitiu sportiv de genoflexiuni si miscari incrucisate de maini si brate. La intervale diferite oamenii se aruncau spontau in genunchi si apoi se ridicau facandu-si cruci repetate. Proclamarea casatoriei avusese loc dupa un crescendo de voci extatice ale minicorului din strana care a trezit cu siguranta interesul divin. Piscoturi binecuvantate inmuiate in miere au sfintit viitorul exceptional al mirilor. Show-ul crestinesc tinu vreo doua ore. Nu stiu cum sunt altii, dar pe mine tembelismele devotionale ma lesuiesc la stomac; insa era imposibil sa fosnesc intr-o punga de chipsuri in mijlocul lalaielilor ortodoxe. Am asteptat sa arunce tzatzele cu orez dupa ei si imediat dupa ce Blanduzia si-a scuturat toate boabele albe dintre sani si din cocul superb am navalit in masina si m-am repezit inspre frigiderul matusii aflat la cativa kilometri departare.

Felictarile, masa si dansul urmau sa aiba loc intr-o incinta decorata dupa standardele unui autentic camin cultural. Scaune de birou invelite in cearceafuri impecabile si o funda dintr-un material lucios - pe care nestiutorii il numesc satin - dadeau amploare kitschului mirific.

Cu un tacam parca decupat de printr-un meniu mai select afisat pe geamurile chioscurilor fast-food in care singura delicatesa si trufandaua absoluta probabil ca era maslina, cu o selectie muzicala ce imi amintea pe deoparte de varietatile de revelion ceausist si pe de-alta parte de birturile notorii din colt de piata de zarzavat, m-am simtit obligat sa ma scotocesc inainte de ora 2 noaptea dupa suma minima care trebuia introdusa intr-un plic semnat. Am urat "casa de piatra" , am marturist sincer ca m-am simtit extraordinar si am plecat acasa gandindu-ma ca nunta asta ar fi fost mult mai reusita fara mine. Cel putin, daca nu as fi fost acolo, as fi pastrat o amintire frumoasa. Totusi cu sinceritate marturisesc ca mirii au fost cat se poate de atenti cu invitatii si au multumit in mod repetat participantilor, au zambit terapeutic si nu au lasat sa se vada oboseala si complezenta pe fetele lor.

Mit si credinte religioase in Iranul preislamic (partea a treia)

Perioada ahemenidă.

Prima perioadă deci a istorie persane este perioada ahemenidă.
După Cirus I (Kurosh) (cca 640-600 î.e.n.) şi Cambise (600-559 î.e.n.), întemeietorul marelui stat persan Cirus II cel mare (557-530 î.e.n.) îl va învinge pe Astyages şi va iniţia seria de cuceriri pe care ceilalţi regi ahemenizi o vor continua într-un ritm extrem de rapid, realizând - în numai 30 de ani - cel mai mare imperiu cunoscut până atunci, care va dura mai bine de doua secole (550-331 î.e.n.). Cirus II va unifica triburile mezilor cu cele ale perşilor, va fonda în 550 î.e.n. dinastia Ahemenida, va supune oraşele greceşti de pe litoralul mediteranean, va cuceri regatele Armeniei, Feniciei, Capodociei, Hyrcaniei, Partiei şi Bactrianei, ajungând până la Indus; de asemenea, trei mari imperii : Media, Lydia şi Babilonia. Se va arăta însă totdeauna tolerant, respectând structurile constituţioanale şi culturale ale popoarelor supuse, restituindu-le zeii, eliberandu-i pe evrei din captivitatea babiloniană şi restaurând oraşele feniciene distruse. Va pregăti şi o debarcare în Egipt, dar va cădea într-o bătălie împotriva sciţilor, după ce construise cel mai grandios şi mai solid edificiu politic pe care îl cunoscuse până atunci antichitatea.
După domnia fiului său Cambyse (Kambujia, un rege realmente dement, care a reprimat cu o rară cruzime răscoalele ce izbucniseră în ţările supuse, care a jefuit şi a pustiit Egiptul şi care a sacrificat 50000 de soldaţi trimiţându-i să ocupe Cartagina, cu toţii pieriţi în deşertul Africii) urmează epoca lui Darius I (Daryav) (522-486 î.e.n.), care restabileşte ordinea şi autoritatea regală. Cuceritoriul Darius ajunge din Egipt (unde s-a încoronat ca faraon) până în bogata vale a Indusului, În 513 î.e.n. îi atacă fără succes pe sciţi, construind cu ajutorul meşterilor greci primul pod peste Dunăre, încorporează şi Tracia la imperiul său, în timp ce regele Macedoniei îl recunoştea suveran. Îşi îndreaptă privirea spre Marea Egee, porneşte două expediţii împotriva atehei dar este învins la Marathon (490 î.e.n.).
Darius I a dat statului persan o structură solidă, a introdus o monedă unitară (daricul), a organizat o armată permanentă ( Nemuritorii) şi puternică, a construit oraşul de reşedinţă Persepolis, ansamblul arhitectonic cel mai important al acestui imperiu.
Urmaşul său Xerxes a fost un om crud violent, incapabil ca organizator. Cu o armată formată din contingentele a 46 de popoare supuse a pornit împotriva Egiptului, Babilonului, Greciei, învingându-i pe spartani la Termopile, a cucerit şi pustiit Atena. Dar la Salamina puternica flotă persană a fost distrusă (480 î.e.n. ) iar garnizoanele lăsate în Tracia au fost şi ele nimice pe rând. Declinul a continuat cu o serie de regi incapabili, coruptie, răscoale, abuzuri etc. făcând ca forţa şi autoritatea statului persan să slăbească intr-atât încât să nu mai fie în stare să reziste cuceritorului Alexandru Macedon.

Babe eurosceptice

Miracolul ouator

Uneori metodele de tratament alopate nu functioneaza si atunci ne bazam pe popi. Daca popa nu drege, atunci poate drege vreo baba versata. Daca baba nu este versata atunci poate drege vreo vragitoare incontestabila. Iara daca vrajitoarea este contestabila atunci mai raman tratamentele naturiste bazate pe silimarina, cartilaj de rechin, pilule cu usturoi, echinaceea, ceaiurile de plante, uroterapie, yoga etc.
Japonia nu este doar sediul si salvarea dansatoarelor exotice romanesti, ci camin si patrie mama pentru miracolul ouator numit prepelita japoneza. Simbol al productivitatii japoneze aceste pasari cu rectul nu intamplator dezvoltat reusesc sa depuna oua mai vartos decat orice alta gaina specializata. Si nu orice fel de oua. Oua miraculoase: de nu stiu cate ori mai si mai si mai decat cel de gaina cu virtuti quasi-paranormale.

Nutrienti si substante tamaduitoare se ascund sub coaja pestritata capabile sa vindece aproape orice. Oul de prepelita devine, astfel, un panaceu universal al timpurilor moderne alaturi de activia, actimel si alte licori care usureaza toata usurarea. Acum cativa ani Connex a lansat un joc online: Prepelix!

De la boli de nervi si epilepsie, de la negi si impotenta pana la caderea parului si reglarea glicemiei oul de prepelita este multipotent. Face de toate, ce mai! Mai putin curatenie...

Cu asemenea reputatie, de care nici carnosul strut nu se bucura prepelita a ajuns sa fie crescuta din ce in ce mai des. In beciuri, apartamente si bucatarii, baterii improvizate gazduiesc animale sperioase si extrem de galagioase dar de la care se asteapta mult. Iar la capitolul zgomot prepelita este maestra. Un soi de stranut care se repeta la intervale mult prea mici reprezinta mijloc de comunicare. Si pentru ca prepelita este mica, atunci si oul este mic. Si pentru a urma o cura anti-stress cu oua de prepelita, ai nevoie de un cor vast de prepelite. In concluzie prepelita alimenteaza stressul, iar oul ei il combate.

Aceste laboratoare sau uzini energetice de apartament destinate tonificarii si vitalizarii organismul consuma cantitatii impresionante de furaj. Un amestec de graunte este imbogatit cu tot felul de hormoni pentru a face productia de oua naturale cat se poate de ridicata. Unde este mancare multa, unde sunt ciocuri multe si unde sunt pretentii de productivitate crescuta atunci trebuie sa fie si multe funduri multe. Aceste animale improasca nu doar oua ci si guano. Pe masura galagiei pe care o fac. Iar aceste dejectii puturoase nu au deloc capacitati miraculoase nici macar pentru superba petunie de apartament.

O baterie tinuta sub o masa in bucatarie implica maturat continuu, aspirat, aer greu si gramada de usi inchise.

"Inchide usa ca nu mai suport sa le aud, trazneasca-le!"

Urmeaza productia de oua. Intr-adevar cu un bec deasupra capului (ca se le incalzeasca creierele si odata cu asta sa le stimuleze senzatia de confort) prepelitele incep sa produca cat un ou pe zi. Incepe cura de 40 zile cu 240 de oua. Ouale trebuie consumate crude. Sau cu zahar sau cu miere. In fine oricum trebuie consumate. In lipsa de prepelite acestea se pot multiplica daca se dispune de un incubator. Puii vor aparea rapid si vor creste ca si Fat-Frumos rapid si sigur.

Daca numarul de dobitoace se dubleaza atunci mai multi membrii ai familiei pot beneficia de tratamentele miraculoase dar cu efecte modeste, si odata cu cresterea septelului galagia, mirosul si mizeria se dubleaza si asta doar pentru o sanatate mai buna si un trai mai linistit.

Contribuind la reinoirea relatiilor sociale si innodarea prieteniilor de o cafea, prepelita japoneza de apartament atrage curiozitatea vecinilor care vor jindui la cate un ou antireumatic si care vor trece mai des batand pe la usa dumneavoastra, putand astfel sa admire totodata si carpeta noua, macrameurile de pe televizor proaspat apretate, goblenurile de curand inramate sau masina de spalat Whirpool de la Altex care scoate orice pata.

Daca afacerea cu prepelite nu pare sa aduc un beneficiu economic sau un plus de vitalitate atunci exista mereu optiunile comerciale imbunatatite de "E-uri cifrate" cu bifidus de la Danone, sortimente diferite cu bacterii actiregularis, solutii reducatoare de colesterol si smantane cremoase cu numai 9 calorii. Reclamele arata ca zambetele de satisfactie si implinire intestinala se multiplica dupa consumul acestor produse si asta fara a avea grija de o zburatoare isterica si poluanta.

Puteti consuma salata pentru vitalitate si un aport considerabil de vitamine!

Mit si credinte religiose in Iranul preislamic (Partea a doua)

Cadrul geografic şi istoric

Pentru a urmări mai uşor evoluţia religiasă şi a credintelor am considerat că este necesară o bună delimitare geografică a spaţiului iranian în decursul istoriei, precum şi evoluţia politică a Persiei din perioada preislamică. Pentru aceasta am introdus câteva date geografice şi istorice pe care le-am considerat că ar avea caracter adiacent înţelegerii studiului care va urma.
Cuprins între fluviile Tigru şi Indus, Marea Caspică, Golful Persic şi Oceanul Indian, podişul iranian se întinde pe o suprafaţa de 3 milioane de kilometri pătraţi. Pe acest teritoriu s-au încrucişat încă cu 4 mii de ani în urmă numeroase drumuri comerciale care legau China şi India de alte regiuni ale Orientului Apropiat, Istoria Persiei fiind strâns legată, în antichitate de cea asiriană, babiloneană, greacă sau egipteană.
Primele aşezări sunt atestate încă din mileniul al V-lea î.e.n. Spre sfarşitul mileniului al IV-lea î.e.n. s-au înregistrat mişcări masive de populaţii nomade (elamiţi, guttiţi, kasiţi etc.) care, coborând din regiunile muntoase, se îndreptau spre câmpiile mănoase ale Mesopotamiei. Aceste triburi indo-europene au dat vastei regiuni în care urmau să migreze numele de Aryanam, ţara arienilor, ţara nobililor.
Limba iraniană veche, pe care unii autori o numesc (în mod artificial) avestica de la Avesta, cartea lui Zarathustra (sau Zoroastru), care a fost scrisă într-o limbă veche puţin cunoscută, dar despre care vom discuta mai târziu, face parte din grupul limbilor indo-europene şi era împarţită în două mari dialecte, zend - vorbit în Media (în care sunt redactate propriu-zis primele părti ale Avestei) şi limba vorbită în regiunea fars (care este vechea limbă persană folosită în inscripţiile epocii ahemenide). Limba pehlavi - derivată din vechea persană din epoca Aheminizilor - a fost limba utilizată de parţii din epoca dinastiei Arsacizilor, precum şi în epoca urmatoare, sassanida, pâna la cucerirea musulmanã.

Elamul.

Primul dintre popoarele iraniene, elamiţii, şi-au făcut apariţia în jurul anul 3000 î.e.n. , creându-şi un regat cu capitala la Suza şi au intrat în conflict cu regatul mesopotamian al Akkadului, fiind învinşi de către regele Sargon I şi supuşi (2600 î.e.n.) Istoria şi civilizaţia Elamului vor continua să se desfăşoare în stricta dependenţă de Mesopotamia până când în secolul al XIV-lea î.e.n. regatul va cădea sub stăpânirea kasiţilor, eliberandu-se apoi în secolul al XII-lea î.e.n. când va ocupa Babilonul şi va domina toată valea Tigrului.

Începuturile civilizaţiei iraniene

Începuturile istoriei şi civilizaţiei persane se situează în jurul anului 1000 î.e.n. când, din regiunile Caucazului septentrional şi probabil ale Rusiei meridionale, triburile de păstori au început să migreze, unele spre sud-vest, altele spre sud, ajungând până în valea Indusului. Primele au intrat în conflict cu puternicele regate Asiria şi Uratu. Începând din secolul al IX-lea î.e.n., analele asiriene menţionează triburile de mezi şi perşi.
În secolul al VIII-lea î.e.n. triburile mezilor s-au unit, iar înspre anul 715 î.e.n. regele Deioces (Daiaukku) a creat statul med cu capitala la Ecbatana. În urma unui razboi cu Asiria, Deioces a fost deportat în Siria, iar fiul său Pharaortes a consolidat statul med şi a supus triburile, mai numeroase, ale perşilor. În perioada următoare, cele doua triburi înrudite ale mezilor şi perşilor vor acţiona împreună împotriva ameninţării sciţilor, iar regele eliberator Cyanarxes (Urakciatra) va crea o armată foarte eficientă după model asirian. În 615 î.e.n. va cuceri capitala Assur şi, aliindu-se cu babilonienii, va distruge Ninive, grăbind astfel sfârşitul puternicului stat asirian. Succesorul său, Astyages (Ishtumegu) (585 - 550 î.e.n.), dispunând acum de bogăţii imense, îşi organizează o somptuasă curte după stilul celei asiriene. Statul mezilor atinsese culmea prosperităţi.
Între timp, uniunea celor 10 triburi ale perşilor stabiliţi în văile sud-estice ale podişului s-au consolidat. Unele din aceste triburi stabiliseră încă din secolul al VIII-lea î.e.n. legături cu elamiţii, furnizându-le contingente de războinici în schimbul dreptului de a se stabili pe teritorii elamite. Triburile perşilor se vor uni apoi în jurul anului 700 î.e.n. sub conducerea lui Ahemene. Clanul Ahemenid (Hakamanish) va da mai târziu - cu Cirus II - o dinastie care va pune bazele viitorului Imperiu.

Dobitoci si motorina

Am inceput scoala in 1988. Cofetariile erau pline... de pelete de creveti. Alimentarele la fel.

Am sa va povestesc despre odiosul invatator si sinistra sa sotie. Invatatrul era un soi de Trandafir singura trasatura comuna fiind probabil frunzele metamorfozate in spini. Cu o experienta de peste 30 de ani in intimidarea fizica, a reusit sa convinga o cireada de 35 de capete copii sa isi insuseasca corespunzator slova si aritmetica elementara.

In afara de momentele in care ni se adresa cu o candoare de mama cu un aprig sindrom premenstrual cu "Popescu", "Marinescu", "Bobora", invatatorul se adresa grupului speriat cu apelativul "dobitocilor" sau "animalelor". Rabdarea este o virtute nepedagogica care a fost iremediablil inlocuita de o usoara ISTERIEEE insotita de saliva-n vapori sau stropi, totul depinzand de debitul verbal.

Caietele trebuiau pastrate curate, cu o linie rosie la 2 cm de margine. Se scria doar cu stiloul: "Luati tocul in mana!" si nu erau acceptate petele numite "porci", care de altfel erau pedepsite conform epocii cu o palma dupa ceafa sau cu o vorba de incurajare corespunzatoare "idiotule".

Nefectuarea temelor obligatorii era sanctionata atat in catalog, cat si la rubrica "Mentiuni" in carnetul de note. Micuta Eleonora de 7 ani nu si-a efectuat tema:

"-Eu nu imi jignesc niciodata elevii insa tu esti o... tembela!
-Dar...
-Nici un dar... Nu te mai zmiorcai ca te lipesc de pereti, copila rasfatata ce esti!
-...
-Vezi ca am pus ochii pe tine! Ai intrat in colimator."

In fiecare luna aparea si sotia sa il asiste la controlul pentru igiena. Guma de mestecat era aplicata cu precizie chirugicala in par in zona perciunilor. Se controlau unghiile, batistuta, cordeluta, cravata rosie, numarul matricoul, uniforma si bineinteles ciorapi alb patent ai fetitelor. Abaterile nu erau permise iar "animalul" era trimis de indata acasa pentru a fi pus la punct.

Sedintele cu parintii si vizitele acasa umpleau dupa-amiezele plicticoase ale unui invator care uitase sa mai iasa la pensie.

Careul era o adunare speciala la care asistau toate cadrele didactice si totii elevii ; aveau loc mai degraba baterile decat dezbaterile publice ale elevilor problema dirijate cu dibacie de o doamna supraponderala si bineinteles insotite de apelative inteligente de tip mahala. Maestra de ceremonii era de fiecare data sotia invatatorul, o mare experta in "altoitul" cu joarda.

Elevii buni erau strigati dupa prenume, cei mediocri dupa numele de familie, iar cei cu rezultate nesatisfacatoare primeau din partea cadrului didactic pseudonime semnificative :"Butoi", "Buha", "Stirb-Bat"...

Intr-o zi un dobitoc sau vreo animala si-a aruncat chiloteii in buda. Invatatorul a venit cu ei intinsi pe batul de indicat la geografie si a facut cercetari privind originea lor. Nimeni nu s-a oferit sa si recupereze. A insistat cu o poveste lacrimogena drespre sacrifiile parintesti de a merge la serviciu si a ne cumpara mancare (implicit si chiloti). Totusi nici-o pereche de fese nu s-a simtit dezgolita.

Deranjatul orei era aspru pedepsit: "sa n-aud nici musca" si astfel cativa dintre colegii nostri cu vezici slabe au lasat balti in urma lor in imposibiliutatea de a merge la toaleta. "Ce sa-i faci daca nu s-a cerut..."

Se faceau colecte trimestriale: bani de vopsea, bani de carti, bani de manuale, bani de motorina. La fiecare inceput de trimestru parchetul era bine imbibat in motorina pentru ca vaporii rezultati sa stimuleze creierele necatalitice ale elevilor.

Se faceau serbari urmate de "ceai dansant". Trebuiau invatate roluri, invatatorul regizand fiecare clipire si miscare. Dupa terminarea piesei urma ceaiul dansant. Se aducea muzica, frucola, aurora si zmeurel, prajituri de casa si fiecare se simtea bine. Baietii erau indemnati sa danseze intre ei, fetele sa danseze intre ele.

Odiosul invatator a dezvoltat o metoda speciala si probabil indelung studiata pentru pedepsire. Batutul la palma nu era un exercitiu simplu, intamplator. Receptorul trebuia sa mentina degetele intr-o anumita pozitie pentru a simti placerea cat mai bine posibil. Loviturile veneau in numere mistice (1,2,3,5,7) in functie de gravitatea problemei sau de buna dispozitie a celui care aplica corectia.

Ultimul trimestru a fost unul dificil pentru toata lumea. Era dorinta nestirbita de a scapa reciproc unii de ceilalti iar pedepsele si corectiile s-au intensificat. Era pedepsita intarziera cu o joarda. "Porcul" era pedepsit cu o intoarcere in spirala a urechii, daca erai norocos primeai doar un "tampitule!"