Consumul de salată ajută la întărirea organismului. Despre horticultură și grădinărit, filosofie, ironie. Eating salad fortifies your organism. On horticulture and gardening, philosophy and irony.
Tuesday, 10 June 2008
Monday, 9 June 2008
Sunday, 8 June 2008
Maria Fernanda, sfarcurile si camera web
Otilia este o superba studenta la medicina. Mutata din Pascani la Cluj, a schimbat naframa cu fusta mini si s-a emancipat, explorandu-si sexualitatea la maxim. Incercand sa isi stranga bani de farduri, vin si iesiri mondene s-a apucat fata de munca cinstita.
Cam impiedicata fiind, a fost data afara de la bara de striptease a Vilei Monis din muncipiul transilvan chiar inainte de a-si incepe promitatoarea insa apusa cariera de dansatoare exotica. Aflata pe culmile esoterismul a dat o fuga la biserica a ingenuncheat smerita si a cerut povata divina.
Dupa vreo doua saptamani de stagnare mentala (definitorie, de altfel) a descoperit intamplator o noua posibila indeletnicire. Videochat-ul. Sperand la apartament propritate personala intr-un an de zile si masina Logan rosu, fata a explorat site-urile specializate si achizitionat un webcam “mai scump, dar bun”, a completat formulare, a scanat documente si a asteptat o sapatamana, muscandu-si buzele, confirmarea pentru a devein gazda.
Fiind acceptata si-a construit un profil cu pesudonim original, “Maria Fernanda”, bogat in fotografii cu umeri goi, bretelute cazute, jumatati de sfarcuri si “chiloti ata-n cur”. Engleza fusese in liceu doar o cunostinta pasagera asa ca trecu in rubrica specializarii cam tot ceea ce se putea. Fata era si domina si sclava, avea si strap-on-uri si vibratoare si bile tailandeze desi nu intrase nici macar odata intr-un sex shop, chiar mai mult isi facuse publicitate de lesbi show de una singura pentru ca nu era tocmai sigura de ce inseamna fistfucking.
Si-a instalat cu multa greutate software-ul necesar, driverele si a inceput sa munceasca. Primisese sfaturi de la o veterana in material care si gresiat tot apartamentul in urma activitatilor sexuale cibernetice. Site-ul respectiv avea o sectiune gratuita si una platita. In sectiunea gratuita scopul era sa iti ademenesti clientul iar in cea platita gazda trebuia sa se dezbrace.
Cu incredere fata incepu sa se balbaie intr-o engleza neinteligibila. A inteles rapid ce inseamna “show”, “take it off”, “boobs”, etc. Fara sa faca prea multe exercitii a inceput sa etaleze natural de fiecare data un zambet de toanta cu patima. Zambetul s-a transformat in ras cristalin si apoi, rasul cristalin in cascada galagioasa. Dupa cateva ore de astepare, frecat la fustita si comprimat la sani fata primi un client. S-a pus mult prea vartos pe tastat si pentru ca nu intelegea ca trebuie de fapt sa se dezbrace urla din cand in cand cate un “what?!” urmat de cate o partida de ras.Dupa doua minute, clientul, probabil mult mai confuz decat fata noastra s-a saturat sa citeasca o engleza cu un puternic accent moldovenesc si a parasit camera.
Dupa vreo sapatamana, Otilia a realizat ca este ceva putred in vestimentatia ei. A ramas fata la chilotel si sutien cumparate special de la imitatiile Jolidon din piata de zarzavat. A adaugat contur buzelor pe care a inceput sa si le tuguieze pentru plus de voluptate si a inceput sa primeasca client cu apetit crescut. Fata a inceput sa isi palpeze sanii si sa frece vartos la clitoris pana ce clientul termina de privit. Intr-o sapatamana facuse fata 100 de euro.
Si-a cumprat rapid creme de depilate profesionale si-a rujat sfarcurile pentru un plus de fermitate si a devenit experta in atingeri tactice in zone sensibile, spargata, sfoara si pozitiile ginecologice fiind o rutina pentru senzorul optic al webcamului.
Viata este grea iar necazurile si oboseala profesionala erau stinse cu Rom de la ABC-ul din casa scarii, iar nervii erau calmati pe sub birou aplecata dupa chistoacele tigaretelor Kent ramase de la prietena ei cea mai buna, Agnes, pe care a intalnit-o in scurt curmata cariera de stripteuza.
Cam impiedicata fiind, a fost data afara de la bara de striptease a Vilei Monis din muncipiul transilvan chiar inainte de a-si incepe promitatoarea insa apusa cariera de dansatoare exotica. Aflata pe culmile esoterismul a dat o fuga la biserica a ingenuncheat smerita si a cerut povata divina.
Dupa vreo doua saptamani de stagnare mentala (definitorie, de altfel) a descoperit intamplator o noua posibila indeletnicire. Videochat-ul. Sperand la apartament propritate personala intr-un an de zile si masina Logan rosu, fata a explorat site-urile specializate si achizitionat un webcam “mai scump, dar bun”, a completat formulare, a scanat documente si a asteptat o sapatamana, muscandu-si buzele, confirmarea pentru a devein gazda.
Fiind acceptata si-a construit un profil cu pesudonim original, “Maria Fernanda”, bogat in fotografii cu umeri goi, bretelute cazute, jumatati de sfarcuri si “chiloti ata-n cur”. Engleza fusese in liceu doar o cunostinta pasagera asa ca trecu in rubrica specializarii cam tot ceea ce se putea. Fata era si domina si sclava, avea si strap-on-uri si vibratoare si bile tailandeze desi nu intrase nici macar odata intr-un sex shop, chiar mai mult isi facuse publicitate de lesbi show de una singura pentru ca nu era tocmai sigura de ce inseamna fistfucking.
Si-a instalat cu multa greutate software-ul necesar, driverele si a inceput sa munceasca. Primisese sfaturi de la o veterana in material care si gresiat tot apartamentul in urma activitatilor sexuale cibernetice. Site-ul respectiv avea o sectiune gratuita si una platita. In sectiunea gratuita scopul era sa iti ademenesti clientul iar in cea platita gazda trebuia sa se dezbrace.
Cu incredere fata incepu sa se balbaie intr-o engleza neinteligibila. A inteles rapid ce inseamna “show”, “take it off”, “boobs”, etc. Fara sa faca prea multe exercitii a inceput sa etaleze natural de fiecare data un zambet de toanta cu patima. Zambetul s-a transformat in ras cristalin si apoi, rasul cristalin in cascada galagioasa. Dupa cateva ore de astepare, frecat la fustita si comprimat la sani fata primi un client. S-a pus mult prea vartos pe tastat si pentru ca nu intelegea ca trebuie de fapt sa se dezbrace urla din cand in cand cate un “what?!” urmat de cate o partida de ras.Dupa doua minute, clientul, probabil mult mai confuz decat fata noastra s-a saturat sa citeasca o engleza cu un puternic accent moldovenesc si a parasit camera.
Dupa vreo sapatamana, Otilia a realizat ca este ceva putred in vestimentatia ei. A ramas fata la chilotel si sutien cumparate special de la imitatiile Jolidon din piata de zarzavat. A adaugat contur buzelor pe care a inceput sa si le tuguieze pentru plus de voluptate si a inceput sa primeasca client cu apetit crescut. Fata a inceput sa isi palpeze sanii si sa frece vartos la clitoris pana ce clientul termina de privit. Intr-o sapatamana facuse fata 100 de euro.
Si-a cumprat rapid creme de depilate profesionale si-a rujat sfarcurile pentru un plus de fermitate si a devenit experta in atingeri tactice in zone sensibile, spargata, sfoara si pozitiile ginecologice fiind o rutina pentru senzorul optic al webcamului.
Viata este grea iar necazurile si oboseala profesionala erau stinse cu Rom de la ABC-ul din casa scarii, iar nervii erau calmati pe sub birou aplecata dupa chistoacele tigaretelor Kent ramase de la prietena ei cea mai buna, Agnes, pe care a intalnit-o in scurt curmata cariera de stripteuza.
Saturday, 31 May 2008
Wednesday, 21 May 2008
Nunta la S.C. Cavalcada Prodexim S.R.L
Urmeaza sa va povestesc despre Blanduzia si Petru.
Ca orice tanar in floarea varstei am fost invitat la tot felul de petreceri mondene. Si ce este mai monden decat nunta intr-un oras de provincie. Si nu orice nunta, ci una cu pretentii metropolitane. Plonjand ca musca-n lapte in centrul festivitatilor, am inteles rapid de ce este - cel putin pentru moment - imposibil sa intemeiez o familie sanatoasa in Romania care sa respecte toate rigorile necesare unei societati in plina emancipare.
Sinopsisul amorului este simplu. Idila a debutat ca si altele mult mai putin norocoase pe internet. Messengerul a legat si dezlegat sute si mii de relatii. Sentimente profunde, pasiuni secrete si dorinte intense circula in anii recenti prin microprocesoarele calculatoarelor noastre. Incidenta si intensitatea sentimetelor electronice pare sa fi crescut odata cu dezvoltarea arhitecturii procesoarelor si cu generalizarea flagelului electronic in caminele ortodoxe.
Blanduzia, la fel ca si orice alta femeie crescuta intr-un mediu traditional, se afla inca din anii de liceu in cautarea amorului din povesti. Daca Fat-Frumosul rebel si intr-adevar imaginar isi pierduse urma intr-o mlastina sireteana, Blanduzia descoperi noi oprtunitati in lumea virtuala. Povestea se transforma in e-mail, e-mail-ul in apel telefonic, apelul telefonic primit in eurocenti bonus si de aici nevoia se metamorfoza in dependenta.
Baiatul, Petru, proaspat absolvent de Facultate de Renume, si totusi masterand la inca vreo 3 facultati, cu largi perspective de America Latina ii propuse Blanduziei o intalnire. Blanduzia, se fastaci ca o fata mare, raspunse ca nu se poate, ca ea nu este o dama usoara, ca este credincioasa, ca este chiar posibil sa fie virgina etc, insa dupa 4 sms-uri, 2 telefoane si 6 BUZZ-uri insistente raspunse lui Petru, sigura pe sine "unde?!"
Nu are rost sa mai relatez in amanunt intalnirea romantica prin parcul cu petunii, panselute si gloxinia, recipiente de plastic aruncate in zona verde si fantani arteziene cu rahati. Cert este ca dupa cateva luni se mutasera impreuna in metropola. Se logodira pentru ca Biblia detesta concubinajul si preacurvia, Blanduzia fiind oricum la fel de superstitioasa precum o mamaie aflata in Postul Pastilor si facura planuri mari de nunta selecta.
Scoasera la imprimanta color invitatiile stilate, apoi le scanara si le distribuira prin e-mail, posta si alt fel de porumbei la toti cei care vor sa se dantuiasca alaturi de ei.
Eu am ajuns direct la biserica. Nu orice biserica, ci o capodopera rasarita ca din minune. Sub auspiciile sfinteniei si iubirii dumnezeiesti, Blanduzia debuteaza senin intr-o casatorie cu o lectie de umilinta. Fata este dominata de dorinta de a mistifica un contract social banal precum maritisul intr-un eveniment cu deosebite implicatii divine. Preotul ii explica Blanduziei ca are un discernamant deficitar, insa nu este o problema pentru ca Petru va gandi si pentru ea. Si pentru ca nu o ajuta nici capul, nici trupul slab preotul i-a explicat ca trebuie sa isi asculte sotul si sa se teama de el. Petru, la randul lui, avea si el datorii fata de sotie: sa o trateze cumsecade, sa aiba grija de ea (ca este incapabila) si sa nu o insele. Apoi, preotul a binecuvantat uterul miresei care ar trebui sa devina incubator fecund al semintiei lui Petru si i-a blestemat cu o duzina de copii.
Serviciul religios a fost un adevarat exercitiu sportiv de genoflexiuni si miscari incrucisate de maini si brate. La intervale diferite oamenii se aruncau spontau in genunchi si apoi se ridicau facandu-si cruci repetate. Proclamarea casatoriei avusese loc dupa un crescendo de voci extatice ale minicorului din strana care a trezit cu siguranta interesul divin. Piscoturi binecuvantate inmuiate in miere au sfintit viitorul exceptional al mirilor. Show-ul crestinesc tinu vreo doua ore. Nu stiu cum sunt altii, dar pe mine tembelismele devotionale ma lesuiesc la stomac; insa era imposibil sa fosnesc intr-o punga de chipsuri in mijlocul lalaielilor ortodoxe. Am asteptat sa arunce tzatzele cu orez dupa ei si imediat dupa ce Blanduzia si-a scuturat toate boabele albe dintre sani si din cocul superb am navalit in masina si m-am repezit inspre frigiderul matusii aflat la cativa kilometri departare.
Felictarile, masa si dansul urmau sa aiba loc intr-o incinta decorata dupa standardele unui autentic camin cultural. Scaune de birou invelite in cearceafuri impecabile si o funda dintr-un material lucios - pe care nestiutorii il numesc satin - dadeau amploare kitschului mirific.
Cu un tacam parca decupat de printr-un meniu mai select afisat pe geamurile chioscurilor fast-food in care singura delicatesa si trufandaua absoluta probabil ca era maslina, cu o selectie muzicala ce imi amintea pe deoparte de varietatile de revelion ceausist si pe de-alta parte de birturile notorii din colt de piata de zarzavat, m-am simtit obligat sa ma scotocesc inainte de ora 2 noaptea dupa suma minima care trebuia introdusa intr-un plic semnat. Am urat "casa de piatra" , am marturist sincer ca m-am simtit extraordinar si am plecat acasa gandindu-ma ca nunta asta ar fi fost mult mai reusita fara mine. Cel putin, daca nu as fi fost acolo, as fi pastrat o amintire frumoasa. Totusi cu sinceritate marturisesc ca mirii au fost cat se poate de atenti cu invitatii si au multumit in mod repetat participantilor, au zambit terapeutic si nu au lasat sa se vada oboseala si complezenta pe fetele lor.
Ca orice tanar in floarea varstei am fost invitat la tot felul de petreceri mondene. Si ce este mai monden decat nunta intr-un oras de provincie. Si nu orice nunta, ci una cu pretentii metropolitane. Plonjand ca musca-n lapte in centrul festivitatilor, am inteles rapid de ce este - cel putin pentru moment - imposibil sa intemeiez o familie sanatoasa in Romania care sa respecte toate rigorile necesare unei societati in plina emancipare.
Sinopsisul amorului este simplu. Idila a debutat ca si altele mult mai putin norocoase pe internet. Messengerul a legat si dezlegat sute si mii de relatii. Sentimente profunde, pasiuni secrete si dorinte intense circula in anii recenti prin microprocesoarele calculatoarelor noastre. Incidenta si intensitatea sentimetelor electronice pare sa fi crescut odata cu dezvoltarea arhitecturii procesoarelor si cu generalizarea flagelului electronic in caminele ortodoxe.
Blanduzia, la fel ca si orice alta femeie crescuta intr-un mediu traditional, se afla inca din anii de liceu in cautarea amorului din povesti. Daca Fat-Frumosul rebel si intr-adevar imaginar isi pierduse urma intr-o mlastina sireteana, Blanduzia descoperi noi oprtunitati in lumea virtuala. Povestea se transforma in e-mail, e-mail-ul in apel telefonic, apelul telefonic primit in eurocenti bonus si de aici nevoia se metamorfoza in dependenta.
Baiatul, Petru, proaspat absolvent de Facultate de Renume, si totusi masterand la inca vreo 3 facultati, cu largi perspective de America Latina ii propuse Blanduziei o intalnire. Blanduzia, se fastaci ca o fata mare, raspunse ca nu se poate, ca ea nu este o dama usoara, ca este credincioasa, ca este chiar posibil sa fie virgina etc, insa dupa 4 sms-uri, 2 telefoane si 6 BUZZ-uri insistente raspunse lui Petru, sigura pe sine "unde?!"
Nu are rost sa mai relatez in amanunt intalnirea romantica prin parcul cu petunii, panselute si gloxinia, recipiente de plastic aruncate in zona verde si fantani arteziene cu rahati. Cert este ca dupa cateva luni se mutasera impreuna in metropola. Se logodira pentru ca Biblia detesta concubinajul si preacurvia, Blanduzia fiind oricum la fel de superstitioasa precum o mamaie aflata in Postul Pastilor si facura planuri mari de nunta selecta.
Scoasera la imprimanta color invitatiile stilate, apoi le scanara si le distribuira prin e-mail, posta si alt fel de porumbei la toti cei care vor sa se dantuiasca alaturi de ei.
Eu am ajuns direct la biserica. Nu orice biserica, ci o capodopera rasarita ca din minune. Sub auspiciile sfinteniei si iubirii dumnezeiesti, Blanduzia debuteaza senin intr-o casatorie cu o lectie de umilinta. Fata este dominata de dorinta de a mistifica un contract social banal precum maritisul intr-un eveniment cu deosebite implicatii divine. Preotul ii explica Blanduziei ca are un discernamant deficitar, insa nu este o problema pentru ca Petru va gandi si pentru ea. Si pentru ca nu o ajuta nici capul, nici trupul slab preotul i-a explicat ca trebuie sa isi asculte sotul si sa se teama de el. Petru, la randul lui, avea si el datorii fata de sotie: sa o trateze cumsecade, sa aiba grija de ea (ca este incapabila) si sa nu o insele. Apoi, preotul a binecuvantat uterul miresei care ar trebui sa devina incubator fecund al semintiei lui Petru si i-a blestemat cu o duzina de copii.
Serviciul religios a fost un adevarat exercitiu sportiv de genoflexiuni si miscari incrucisate de maini si brate. La intervale diferite oamenii se aruncau spontau in genunchi si apoi se ridicau facandu-si cruci repetate. Proclamarea casatoriei avusese loc dupa un crescendo de voci extatice ale minicorului din strana care a trezit cu siguranta interesul divin. Piscoturi binecuvantate inmuiate in miere au sfintit viitorul exceptional al mirilor. Show-ul crestinesc tinu vreo doua ore. Nu stiu cum sunt altii, dar pe mine tembelismele devotionale ma lesuiesc la stomac; insa era imposibil sa fosnesc intr-o punga de chipsuri in mijlocul lalaielilor ortodoxe. Am asteptat sa arunce tzatzele cu orez dupa ei si imediat dupa ce Blanduzia si-a scuturat toate boabele albe dintre sani si din cocul superb am navalit in masina si m-am repezit inspre frigiderul matusii aflat la cativa kilometri departare.
Felictarile, masa si dansul urmau sa aiba loc intr-o incinta decorata dupa standardele unui autentic camin cultural. Scaune de birou invelite in cearceafuri impecabile si o funda dintr-un material lucios - pe care nestiutorii il numesc satin - dadeau amploare kitschului mirific.
Cu un tacam parca decupat de printr-un meniu mai select afisat pe geamurile chioscurilor fast-food in care singura delicatesa si trufandaua absoluta probabil ca era maslina, cu o selectie muzicala ce imi amintea pe deoparte de varietatile de revelion ceausist si pe de-alta parte de birturile notorii din colt de piata de zarzavat, m-am simtit obligat sa ma scotocesc inainte de ora 2 noaptea dupa suma minima care trebuia introdusa intr-un plic semnat. Am urat "casa de piatra" , am marturist sincer ca m-am simtit extraordinar si am plecat acasa gandindu-ma ca nunta asta ar fi fost mult mai reusita fara mine. Cel putin, daca nu as fi fost acolo, as fi pastrat o amintire frumoasa. Totusi cu sinceritate marturisesc ca mirii au fost cat se poate de atenti cu invitatii si au multumit in mod repetat participantilor, au zambit terapeutic si nu au lasat sa se vada oboseala si complezenta pe fetele lor.
Wednesday, 14 May 2008
Mit si credinte religioase in Iranul preislamic (partea a treia)
Perioada ahemenidă.
Prima perioadă deci a istorie persane este perioada ahemenidă.
După Cirus I (Kurosh) (cca 640-600 î.e.n.) şi Cambise (600-559 î.e.n.), întemeietorul marelui stat persan Cirus II cel mare (557-530 î.e.n.) îl va învinge pe Astyages şi va iniţia seria de cuceriri pe care ceilalţi regi ahemenizi o vor continua într-un ritm extrem de rapid, realizând - în numai 30 de ani - cel mai mare imperiu cunoscut până atunci, care va dura mai bine de doua secole (550-331 î.e.n.). Cirus II va unifica triburile mezilor cu cele ale perşilor, va fonda în 550 î.e.n. dinastia Ahemenida, va supune oraşele greceşti de pe litoralul mediteranean, va cuceri regatele Armeniei, Feniciei, Capodociei, Hyrcaniei, Partiei şi Bactrianei, ajungând până la Indus; de asemenea, trei mari imperii : Media, Lydia şi Babilonia. Se va arăta însă totdeauna tolerant, respectând structurile constituţioanale şi culturale ale popoarelor supuse, restituindu-le zeii, eliberandu-i pe evrei din captivitatea babiloniană şi restaurând oraşele feniciene distruse. Va pregăti şi o debarcare în Egipt, dar va cădea într-o bătălie împotriva sciţilor, după ce construise cel mai grandios şi mai solid edificiu politic pe care îl cunoscuse până atunci antichitatea.
După domnia fiului său Cambyse (Kambujia, un rege realmente dement, care a reprimat cu o rară cruzime răscoalele ce izbucniseră în ţările supuse, care a jefuit şi a pustiit Egiptul şi care a sacrificat 50000 de soldaţi trimiţându-i să ocupe Cartagina, cu toţii pieriţi în deşertul Africii) urmează epoca lui Darius I (Daryav) (522-486 î.e.n.), care restabileşte ordinea şi autoritatea regală. Cuceritoriul Darius ajunge din Egipt (unde s-a încoronat ca faraon) până în bogata vale a Indusului, În 513 î.e.n. îi atacă fără succes pe sciţi, construind cu ajutorul meşterilor greci primul pod peste Dunăre, încorporează şi Tracia la imperiul său, în timp ce regele Macedoniei îl recunoştea suveran. Îşi îndreaptă privirea spre Marea Egee, porneşte două expediţii împotriva atehei dar este învins la Marathon (490 î.e.n.).
Darius I a dat statului persan o structură solidă, a introdus o monedă unitară (daricul), a organizat o armată permanentă ( Nemuritorii) şi puternică, a construit oraşul de reşedinţă Persepolis, ansamblul arhitectonic cel mai important al acestui imperiu.
Urmaşul său Xerxes a fost un om crud violent, incapabil ca organizator. Cu o armată formată din contingentele a 46 de popoare supuse a pornit împotriva Egiptului, Babilonului, Greciei, învingându-i pe spartani la Termopile, a cucerit şi pustiit Atena. Dar la Salamina puternica flotă persană a fost distrusă (480 î.e.n. ) iar garnizoanele lăsate în Tracia au fost şi ele nimice pe rând. Declinul a continuat cu o serie de regi incapabili, coruptie, răscoale, abuzuri etc. făcând ca forţa şi autoritatea statului persan să slăbească intr-atât încât să nu mai fie în stare să reziste cuceritorului Alexandru Macedon.
Prima perioadă deci a istorie persane este perioada ahemenidă.
După Cirus I (Kurosh) (cca 640-600 î.e.n.) şi Cambise (600-559 î.e.n.), întemeietorul marelui stat persan Cirus II cel mare (557-530 î.e.n.) îl va învinge pe Astyages şi va iniţia seria de cuceriri pe care ceilalţi regi ahemenizi o vor continua într-un ritm extrem de rapid, realizând - în numai 30 de ani - cel mai mare imperiu cunoscut până atunci, care va dura mai bine de doua secole (550-331 î.e.n.). Cirus II va unifica triburile mezilor cu cele ale perşilor, va fonda în 550 î.e.n. dinastia Ahemenida, va supune oraşele greceşti de pe litoralul mediteranean, va cuceri regatele Armeniei, Feniciei, Capodociei, Hyrcaniei, Partiei şi Bactrianei, ajungând până la Indus; de asemenea, trei mari imperii : Media, Lydia şi Babilonia. Se va arăta însă totdeauna tolerant, respectând structurile constituţioanale şi culturale ale popoarelor supuse, restituindu-le zeii, eliberandu-i pe evrei din captivitatea babiloniană şi restaurând oraşele feniciene distruse. Va pregăti şi o debarcare în Egipt, dar va cădea într-o bătălie împotriva sciţilor, după ce construise cel mai grandios şi mai solid edificiu politic pe care îl cunoscuse până atunci antichitatea.
După domnia fiului său Cambyse (Kambujia, un rege realmente dement, care a reprimat cu o rară cruzime răscoalele ce izbucniseră în ţările supuse, care a jefuit şi a pustiit Egiptul şi care a sacrificat 50000 de soldaţi trimiţându-i să ocupe Cartagina, cu toţii pieriţi în deşertul Africii) urmează epoca lui Darius I (Daryav) (522-486 î.e.n.), care restabileşte ordinea şi autoritatea regală. Cuceritoriul Darius ajunge din Egipt (unde s-a încoronat ca faraon) până în bogata vale a Indusului, În 513 î.e.n. îi atacă fără succes pe sciţi, construind cu ajutorul meşterilor greci primul pod peste Dunăre, încorporează şi Tracia la imperiul său, în timp ce regele Macedoniei îl recunoştea suveran. Îşi îndreaptă privirea spre Marea Egee, porneşte două expediţii împotriva atehei dar este învins la Marathon (490 î.e.n.).
Darius I a dat statului persan o structură solidă, a introdus o monedă unitară (daricul), a organizat o armată permanentă ( Nemuritorii) şi puternică, a construit oraşul de reşedinţă Persepolis, ansamblul arhitectonic cel mai important al acestui imperiu.
Urmaşul său Xerxes a fost un om crud violent, incapabil ca organizator. Cu o armată formată din contingentele a 46 de popoare supuse a pornit împotriva Egiptului, Babilonului, Greciei, învingându-i pe spartani la Termopile, a cucerit şi pustiit Atena. Dar la Salamina puternica flotă persană a fost distrusă (480 î.e.n. ) iar garnizoanele lăsate în Tracia au fost şi ele nimice pe rând. Declinul a continuat cu o serie de regi incapabili, coruptie, răscoale, abuzuri etc. făcând ca forţa şi autoritatea statului persan să slăbească intr-atât încât să nu mai fie în stare să reziste cuceritorului Alexandru Macedon.
Tuesday, 13 May 2008
Subscribe to:
Posts (Atom)