Zenobia, Geta si Viriginia sunt noile femei no. 1 in Romania. Toate trei sunt mari experte in dogma ortodoxa, casnicii functionale si disfunctionale, violenta in familie, realitatea de bloc si cartier ("cine cu cine"), insa indeosebi in prafurile de curatat, pulberile de albit si fluidele de dezinfectat. Adevarate vestale, protectoare ale caminului si ale focului sacru de aragaz mi-au descris cu amanunte obositoare cum se desfasoara curatenia de Boboteaza, Bunavestire, Pasti, Rusalii, Sf. Maria, Ziua Mortilor, Craciun. Parea mai mult o alternativa la traiul plicticos, frustrant a unei femei, mame si sotii tratata mai degraba ca si un verosimil agregat gospodaresc.
Am discutat cu ele despre produsele de curatat de pe piata. Toate s-au dovedit fidele lui Domestos, care face din buda locul ideal pentru asezatul contemplativ si rasfoirea dupa fotografii in pseudo-operele Sandrei Brown.
Zenobia m-a intampit cu un proaspat permanent Cromoplatin si cu recipientul Domestos cu miros fresh de lamaie. Superba creatura! Sotie devotata, a imbinat frigiditatea cu acatistele pentru a-si creste cele doua odrasle. Degeaba a pus ea zacusca in borcane si a frecat zi de zi chiuveta, copii ei tot manelisti, apereciati culegatori in Spania au ajuns. Mi-a aratat fusta, iepurelele de ciocolata invelit in staniol (asezat cu mare precizie intre icoanele Sf. Paraschiva si Sf. Iosif de la Partos), cartea postala, biletul Atlassib, precum si o minunata carafa de sticla primite cadou de Pasti de la scumpii ei din Spania. Pentru a-mi demostra calitatea superioara a produselor Domestos m-a invitat sa ma serversc cu cate ceva.
Combinatia de ciocolata fara zahar (insa cu malitol - la care sunt alergic si care oricum produce balonari, gaze si scaun aproape spontan) si un pic de visinata nu a fost de bun augur pentru mine, insa a fost o proba a recipientului verde din toaleta. Dupa o ora imi controlam sfincterele pe o buda cu miros initial de citrice. Gazele provocate de maltitol imi rascoleau pantecele. Si era o liniste in casa aia! Nu puteai face nimic fara sa fii auzit! Blocurile comuniste fara izolatie fonica, usile MDF si urechile ciulite ale Zenobiei ma adusesera intr-o stare exploziva. Am inceput sa trag apa in momentele de criza acustica si pentru o vreme am crezut ca rezolvat problema sunetului. In privinta mirosului stiam ca nu am de ce sa imi fac griji pentru ca "Domestos face minuni!". Repetitiv, apasam pe butonul de evacuare a apei din rezervor. Apoi un sunet de tevi invechite pana la umplere completa. Am simtit miscare si vine Zenobia langa usa si imi spune politicos : "Vezi c-avem contoare!..."
Nu am mai avut curajul sa o mai vizitez, in acea zi, pe Geta - mare coafeza cu salon pe Centru. Coafeza, renumita pentru cocurile ei superbe, mi-a martusit ca spala toata instalatia sanitara cu Domestos. Virginia mi-a dat de inteles ca nu-si permite Domestos insa "da' ce cloru' indoit cu apa nu e bun?! Inalbeste si prapadeste toata bacteria..." Totusi Virginia mi-a soptit care are Domestos in casa pe care insa il foloseste din cand in cand, doar cand are musafiri. "Cu miros de pin!"
