Vacanta de iarna vine cu tot felul de peripetii si evenimente. Cred ca am adesea talentul de aduna in jurul meu o serie de oameni cu perspective extrem de diferite.
Imi vine o idee sa vizitez Parisul. Ma pune dracul sa spun asta la o prietena de-a mea, care oscileaza mental intre Moscova si Bruxelles. Doamna, trecuta prin vreo 4 divorturi dificile si o menopauza si mai anevoiasa, are nevoie de distractie la un nivel pe care nu l-a mai intalnit. Vrea program cultural la Paris. Intentiile mele se refereau la o combinatie de jogging pe bulevardele Parisului, si vizte la muzee. O alta prietena a fost invitata si ea la participare. Intentiile ei erau ca si ale mele, culturale, insa s-a hotarat sa faca jogging parizian pe tocuri cui. Eu unul nu am nimic impotriva tocurilor cui, cu atat mai mult cu cat sunt pentru protejarea antilopelor si gazelelor.
Pregatirile incep. Se cumpara costumatia de Luvru. Cum sa ma duc la Luvru in sosoni si punga de tip Kaufland. Etica moderna permita asortarea pungilor Kaufland doar la tinutele destinate cununiilor civile.
Prietena mea cu ocilatii intre blocul de est si cel de vest se numeste Tamara si este crescuta si culivata in maniera moscovita si rafinata in stil flamand. Ce inseamna asta? Pai asta inseamna bluza roz de bazar combinata cu jeaca cu schelet Galiano, cizme Boss, curea de musama si eterna punga de tip Kaufland. Doamna Tamara realizeaza ca are nevoie de o poseta pedanta asa ca imprumuta una.
Cealalta prietena, Elena, si-a lustruit flecurile otelite si era pregatita de galopat atat cat ar fi putut sa o tina toacele.
Dupa un drum de 3 ore, ajungem la Paris. Nici una dintre ele nu au mai fusese la Paris.
Tamara a remarcat, pe buna dreptate, ca Parisul nu-i Moscova!
Si eu stiu ca vita nu-i capra.
Parcam la 5 minute jogging de Hotelul de Trei Stele, pozitionat central. Ne inhamam cu totii la carat. Ne opintim cu mainile usturande de la carat garderoba. Incep primele zmiorcaituri si disatisfactii matinale. Este dificil sa cari chiloti si pijamale la 7 dimineata. Ne cazam! Cazarea s-a derulat fara evenimente deosebite.
La ora 9 se deschide Luvru, avem bilete preferentiale, insa ne grabim ca sa nu prindem invalmasala. Suntem trecut printr-un filtru dn motive de securitate. Ne sunt controlate centurile, bentitele, cordelutele, ciorapii, genetile si posetele, camere digitale de ultima ora.
Eu propun o abordare cronologica a mastodontului Luvru. Ma duc la garderoba sa las salurile, fularele, gecile, palariile, cordelutele si in acest timp Tamara o prinde pe Elena de mana si dispare. Eu gandesc ca au inceput in mod cronologic. Tamara are o idee fixa despre arta: incepe si se termina cu Monalisa. A joggat rapid in Marea Galerie si gata cu Luvru. Eu eram pierdut printre sarcofage si mumii cand primesc un sms cu „Unde esti”. Am raspuns succint: „In Luvru”. Acum sa cauti pe cineva in Luvru este similar cu a cauta un prostituata in Iran. Ca si Iranul, Luvrul este mare, persoana , la fel ca si prostituata poate fi oriunde si niciunde. Nu avea rost sa gandesc prea mult si am gasit trupa in Marea Galerie odihnindu-se pe o banca. Mare trebuie sa le fi fost mirarea cand au vazut ditamai capodopera, de au obosit deja. Problema nu era experienta estetica ci cea fizica. Menopauza veni cu dureri de picioare. Tamara era in mari suferinte. Imi povesti ca a vazut ceea ce era de vazut in Luvru, adica pe Monalisa, si cam asta a fost. Eu cunosteam cat de cat Luvru, ca o fi el mare insa nu este mai mare decat un oras de provincie. Insistam sa ramanem. Tamara isi desfacu fermoarele de cizme si incepu sa mearga fluturand la ea piele Hugo Boss. Dupa 10 minute, plonjeaza pe o alta bancheta. Asteptam 10 minute. Da semne de inviorare, insa cizmele nu si le mai inchide. Fluturarea ruseasca continua. In incinta cariatidelor, doua romance discutau despre sarmale admirand la Venus. Tamara discuta despre programe culturale, bataturi, leucoplast si umflaturi. Am inteles ca jogging pe bulevardele pariziene pe tocuri cui nu urma sa mai aiba loc. Dezamagit am fost!!! Cizmele dispar din picioare. Luvrul poate fi admirat si in sosete albe! Urcatul scarilor devine si mai anevoios, chiar si cu cizmele in mana. Luam liftul!
Tamara este claustrofobica. Liftul se blocheza! Incep istericalele intr-o limba universala: 2 cuvinte in neerlandeza, 3 in rusa, 1 in franceza si ceva engleza! Traducere libera:
„Mesio, sunt blochee in de elevator! HULP!”. Incepe un apasat eratic pe toate butoanele, pumni in usi.
„Sunt excitata psihiatric!”, tipa din rarunchi!
„Ajutor, sunt inebunita claustrofobic!”
Alaturi de istericale si claustrofobie se alatura problema vezicii slabe. Incepe sa caute colturi de lift pentru o eventuala usurare. Cizme-n maini, mers in ciorapi, scarpinat intre suvite, strans din coapse si dupa cinci minute de manifestari meta-umane, Tamara este eliberata. Fuge cracanata cu cizmele dupa ea in cautarea WC-ului. Noi fugim dupa ea. Multa lume, in Luvru. Tamara, se pierde in labirintul omenesc. Vedem WC. Intram si noi. Tamara cu mopu-n mana curata energic gresia in Luvru. Noi ne uitam la ea, ea se uita la noi. Nu intelegam de ce asa mare graba pentru a curata pardoseala in buzile din Luvru. Ne-a explicat ca nu este igienic sa intri in ciorapi intr-o buda si in plus nici nu vrea sa isi bage picioarele nesterilizate in cizmele Hugo Boss. Tamara lucreaza la un hotel si cunoaste normele de igiena.
Programul cultural si joggingul parizian s-au incheiat in Luvru ,pentru Tamara.
Vreo doua luni mai tarziu, cam la inceput sezonului de narcise, la sfarsit de februarie, ne intalnim accidental intr-un complex comercial. Cum ma vede se descalta. Ce dracu de influenta exercit asupra ei, de umbla doar desculta cand ma vede?.Imi arata atat si mie cat si vanzatoarei, bataturile nevidecate provocate de programul cultural din Luvru!
No comments:
Post a Comment