Intrebare

Ce anume nu exista in  noi? Ca si specie, oriunde ne-am dus nu am fost in stare ne adaptam ci mai degraba sa adaptam totul dupa masura noastra?

Despre Greseala

 
Pornind de la definirea „greselii” in DEX nu se poate determina natura acesteia, deoarece definitia prezentata se bazeaza pe concepte relative si vom obtine o definitie cu caracter fluctuant. Greseala este conditionata de existenta raului. Conceptul de bine si rau variaza in timp si in spatiu. In plus, inca nu am putut stabili ce inseamna binele sau raul absolut. Nu suntem capabili sa avem o intelegere desavarsita a perfectiunii. Desavarsirea este, de asemenea, un act care nu ne apartine. Ilustram perfectiunea printr-o serie de atribute restrictive sau o definim prin juxtapunerea unor sinonime pe care nu putem sa le cuprindem. Incerc sa patrund intr-un teritoriu periculos, in care vom putea sa disculpam orice actiune sau inflexiune a gandirii.
A gresi nu inseamna a face „rau”, ci ajunge la o concluzie negativa, prin raportarea la un anumit sistem etic. Astfel, greseala poate fi conceputa ca si fiintarea raului. Pentru a redefini gresala, trebuie sa stabilim o limita intre greseala si eroare. Voi numi eroare rezultatul unei actiuni deductive care este combatuta in mod empiric sau printr-o alta deductie: 1+1=3, Terra este un cub, pestii sunt nevertebrate. In sens general, am definit eroarea apartinand domeniului stiintific sau empiric, in sensul de propozitie falsa. Greseala o voi integra altor domenii: celui psihologic, filosofic, social. Daca eroarea nu o putem supune, in mod evident, unei interpretari relativiste, greseala sufera variatii in functie de mediul in care ia nastere si exista.
Pentru inceput cred ca ar trebui sa privim la cauzele greselii. Consider ca „a gresi” origineaza in imposibilitatea de intelege perfectiunea. Fiecare inflexiune a gandirii noastre si fiecare act este generat de experienta anterioara, astfel, tot ceea ce gandim sau executam presupune existenta unor conditii de pre-existenta care genereaza fiecare gand sau fiecare actiune. Voi numi aceste inflexiuni ale gandirii precum si actiunile generate, evenimente. Datorita limitelor noastre biologice este imposibil sa evaluam si re-evaluam fiecare gand si fiecare actiune precedenta, chiar daca toate acestea exista intr-o forma activa sau latenta in constiinta noastra. Evenimentele recente sau importante raman accesibile, iar cele care sunt latente trebuie reactualizate, insa nu exista posibilitatea reactualizarii fiecarui eveniment . In aceste conditii, anticiparea cu acuratete a consecintelor unui eveniment este imposibila. Un computer va putea procesa mai rapid informatiile introduse de catre utilizator si va produce rezultate conform metodelor de calcul descrise de utilizator, insa chiar daca este mult mai rapid decat o persoana nu va putea „inventa” metode de calcul mai performante. In acest sens, factorul uman, trebuie mereu sa descopere noi metode si metodologii. Metodologia ne permite sa stabilim posibilitati de procesare mai eficiente, insa nu vom putea niciodata discuta despre un optim, pentru ca exista tendinta continua spre imbunatatire, iar punctul de optim este mobil.

In al doilea rand, trebuie sa privim spre sistemul de referinta. In vederea stabilirii succesive a punctelor de optim, trebuie sa cunoastem foarte bine sistemul de referinta, sau sfera in care incadram evenimentelor noastre. Atunci cand discutam despre greseala ne raportam la sistemul etic de referinta, pentru ca analizam evenimentele din perspectiva efectelor pe care le cauzeaza: bine sau rau. Astfel, sistemul etic la care ne raportam determina valoarea evenimentelor in bune si rele. Insa nu exista un sistem etic universal, dimpotriva, exista o multiplicitate etica: de exemplu, sistemul etic crestin, islamic, cel al unii trib izolat, etc. Anumite sisteme etice tribale privite prin perspectiva europeana par a fi inferioare, sau chiar abominabile, insa comunitatea care se supune acelui sistem etic reuseste sa subziste fara interventia elementelor din alte sisteme etice. In Amazonia, unele triburi isi ingroapa bebelusii cu handicapuri de vii. Din perspectiva europeana, acest lucru poate fi redus la infanticid, insa pentru membrii tribului aceste acte sunt accetabile, pentru ca „poverile sociale” sunt eliminate. Asadar, nu exista un bine sau un rau universal. Revenind la sistemul nostru de referinta, cel european, care in esenta lui se bazeaza pe cel crestin, greseala poate fi definita ca a fi un eveniment care impune o consecinta care ia forma de pedeapsa. Omorul prin imprudenta este pedepsit, chiar daca autorul nu a putut sa intrevada rezultatele actiunii sale. Daca ne atingem neintentionat de o plita incinsa, vom fi pedepsiti prin durere. Asa cum am subliniat mai sus, ne este imposibil sa fim constienti la un anumit moment de totalitatea consecintelor evenimentelor pe care le provocam. Daca am avea o privire atotcuprinzatoare am fi capabili sa generam evenimente care, evaluate prin filtrul sistemului etic caruia ne raportam, ar fi „bune”. Abia dupa infiintarea greselii (si a consecintelor sale) suntem capabili sa cunoastem cauzele si originea acesteia. Sistemul etic reprezinta in toate cazurile de evaluare a greselii, baremul care determina valoarea evenimentului. O ultima observatie in acest sens se refera la faptul ca sistemul etic la care ne raportam poate fi exterior, cel al societatii in general (norme sociale, legi, regulamente specifice, etc.) sau interior (cel care exista in sinea noastra), care reprezinta cel mai adesea o variatiune pe temele sistemelor etice sociale.




Nu putem evita greseala pentru ca, atata timp cat suntem creatori de evenimente si capacitatile noastre sunt limtate specificitatii biologice, nu ne este in putere sa evaluam exhaustiv multiplicitatea posibilelor consecintelor si de aceea mereu vom gresi. Consider ca oamenii sunt inclinati spre bine si chiar si in conditiile in care comit o atrocitate, care raportata la un anumit sistem etic, exista convingerea ca evenimentele fiintate sunt destinate spre bine. Incercam sa anulam suferinta si din aceste motive cautam iertarea. In momentul in care suntem iertati, tensiunea interioara scade si apare senzatia de confort.
In incheiere, conditia necesara si suficienta pentru evitarea greselii umane este inexistenta. Lipsa de actiune sau de a genera evenimente poate crea evenimente subsecvente, insa a nu fi duce la a nu genera nimic, a nu gresi. Faptul ca existentam in Natura si in Cosmos, dovedeste caracterul firesc al existentei umane.