Filosofia este o vagină ademenitoare, știința este un penis erect, iar religia este un proces continuu al infibulării. Ceea ce rămâne este mondenitatea helicoidală abundând de sfaturile electronice ale lui Lady Gaga. Aș putea fi ceea ce doresc și aș putea să mă îndepărtez cât se poate mai departe de mine. Aș putea să trec prin forja socială și să îmi modific forma după influențele mediului. Aș putea fi mai fluid decât mercurul în lumina soarelui, însă nimic nu m-ar schimba substanța. Aș fi devenire și visul meu ar putea deveni existență reală, într-un moment de revoluție coperniciană care ar creea premizele necesare structurării realitații conform propriilor iluzii.
Dincolo de neînțelegere și formalism, limbajul meu ar putea deveni cuprinzător și m-aș înțelege perfect. Tensiunile cu societatea sunt ireconciliabile, însă pot fi nuanțate. Știu că nu are vreun sens să pălmuiesc urechi străine înfundate de dopuri de ceară din moralism creștin, deoarece, oricât de ludică ar fi această activitate, asasinarea reînviatului Lazăr este în sine un act criminal, de violență extremă împotriva unei entități a cărei existențe se precipită spre mortuarium. Din putrescența religioasă se va ivi, după vremuri de pulberi doar o fascinație mistică care se va bucura de popularitatea unei cărți de chiromanție.
Însă nu, nu este momentul. Cântecul de lebădă abrahamică este mai puternic și mai unitar decât toate ciripiturile neconsensuale ale filosofilor și oamenilor de știință, iar această facticitate efemeră și iluzorie nu poate decât să genereze o imaginație obscenă ale lucrurilor-aflate-în-percepere. Nu pot decât să privesc la această tranziție a sacrului spre putrescență decât prin filtrul propriei curizotăți, într-o manieră estetică, fără a fi implicat într-un argument de ordin moral. Există totuși, la nivel intuitiv, o plăcere în descoperirea cadavrelor putrescente. În ciuda grotescului și extremei, decăderea este fascinantă și privită independent de orice structură morală, poate reprezenta o experiență estetică de intensitate și remanență ridicată.
Dacă Dumnezeu a murit cu Hegel sau Nietzsche în urma adminsitrării de pilule carteziene, spinozistioce și kantiene, descompunerea lui este un proces de durată. Astfel vom putea asista la un spectacol similar unui exercițiu de paintball. Odată ce s-a deschis capacul cutiei medievale de vopsea pentru frescă bisericească s-a știut că vor urma pierderi din conținut și diluțiile ulterioare își vor pierde culoarea odată cu trecerea timpului. Însă există conceptul de pată și pentru a elimina petele lăsate de fresca religioasă ar însemna o muncă atât de asiduă de frecare cu hârtie abrazivă, încât ar efecta anduranța zidului. Atâta timp cât nu am un înveliș suficient de rezistent la prăpușirea unei catedrale asupra mea, mă voi pendula între coordonate precise, evitând scrijelirea frescelor și suspendând demolarea folosind un excavator de jucărie.

Oamenii mint

Oamenii mint și nici ei nu știu de ce mint.

Dracu' să vă ia cu Opera voastră, că m-ați înebunit de cap. Cine oare îi ascultă pe ăștia cântând cu vocile astea?! Că și pe Viorica - nepoată-mea - a lăsat-o bărbatul atunci când a început să facă cursuri de soprană. Și muzica asta clasică, nu înțeleg de ce trebuie să fie clasică. Că acum sunt computere și ei cântă tot la mandolină. Totul este pe computer acum. Lasă să mai revină și clasicii la realitatea actuală. Suntem în anul 2011! s-au legalizat și travestiții și ei tot scârța, scârța. Să își cumpere o claviatură și s-o conecteze la calculator, că restul și așa îl voi găsi ei pe intenet. Nu știu cum de nu se mai reinventează și ăștia. Asta este ca și eu să merg să dau cu hârlețul când am tractor în șură. Să mai evolueze și ei că și Madonna s-a reinventat de vreo 4-5 ori și uite ce succes a avut.
Dar vocile alea... să cânte normal, ce tot strigă unii la alții așa îndelungat. Că acum nu îți mai trebuie voce! Că uite câte vampe fără voce au succes! Într-adevăr că și Mariana Nicolesco, chiar dacă avea o frziură demodată și pentru Hericleea Darcle, deși era plavană femeia într-un fel morbid ce-mi amintește de o combinație de gothic cu emo, și vorbea, nu știu cum să spun, tot așa... soprănește, tot a avut succes. Or lăsat-o ăștia să cânte și La Scalla din Milano. O fi mare lucru să te apuci de cântat prin cofetării, dar eu prefer să-mi consum prăjitura-n liniște.
Numai una mi-o plăcut, dar numai așa puțin. Grasa aia care o cântat cu Mercurry. Măi, aia chiar dacă și-o stricat vocea cu țipete, putea să țină ritmul și simțea muzica și cânta cu voce mai puțin stridentă. Mi-o plcăut de ea că nu s-a auzit bine. Dar când mă gândesc cât era de mare? Astea mănâncă ceva special de ajung așa și cânta așa? Că toate-s grase și trecute de 40 de ani. Apăi și soră-mea este trecută de 40 de ani și este grasă dar pentru aia nu cântă așa. Și bine face, că are ceva făcut, nu să șadă și cânte... nu cântă deloc și e mai bine.
Și cică Maria Callas îi cea mai bună. Bună pe dracu, că era urâtă cu o gură mare și parcă era deja bătrână. De țipat, țipa bine. Dar bună pe dracu. Nu-i e mirare că Opera-i plină de drame cu asemenea creaturi.
Vai dar și cum se uită ăștia cu gurile căscate și ascultă nemișcați.  Ce le-o fi plăcând. I-o stricat opera de cap. Că și mai demult travestiții cântau Marlene Dietrich, Edith Piaf, voci mai groase... însă acum parcă toți au devenit soprane. Ăștia cred că toți au avut mame isterice în copilărie. Li dor de țipat. Dar mulți stricați de cap sunt pe lumea asta...
Eu le-aș interzice. Strâcă lumnea de cap, fac gălăgie, își distrug siluetele, vocile. Plus că sunt inestetice așa mari. Cu atâția bărbați impotenți pe lumea asta, numai asta le mai lipsește țipete și îngrășări.  Cum să își revină bieții oameni dacă vad asta la televizor.
Se bagă cineva la un Counter?