Consumul de salată ajută la întărirea organismului. Despre horticultură și grădinărit, filosofie, ironie. Eating salad fortifies your organism. On horticulture and gardening, philosophy and irony.
Tuesday, 10 July 2012
Schizo
Apai ce sa-i faci. Si eu am schizofrenie. Insa nu cred ca este adevarat. Stiti eu nu aud voci. Eu aud porci. Un porc este Basescu. Insa daca vreau sa aud voci pot sa aud si voci. In calitatea mea de schizofren, totul este minunat. Nu am stari de teama dar nici de crima. Sunt foarte calm si nici macar nu iau pastile. Insa pulpele de pui sunt superbe. Asta mananca romanul. Cunosc schizofreni artisti. Ei sunt foarte creativi. Cred ca noi privim lumea altfel. Insa omul de rand, vaca casnica, barbatul imbuibat de fotbal nu pricepe. De aceea noi suntem cei bolnavi. Noi suntem cei care nu se adapteaza la societatea de rahat cu bomboane ortodoxe pe coliva de tembelism mental. Imi displace biserica si mataniile babelor care par mai bolnave decat mine cand se pravalesc pe la icoane. Mai ia o pastiluta ca cu ajutorul Fecioarei te vei simti mai bine?
Nu vrei sa fii ca oamenii normali?
NU.
De ce?
Pentru ca nu imi place. Oamenii normali sunt ca termitele, se injura, se barfesc, se lovesc unii pe altii.
Apai asa este in familie.
Si iubirea?
Ce iubire? Mi-e mila de tine ca esti bolnav. Stii, eu vreau sa te ajut. Tu nici nu realizezi cat esti de bolnav.
In cercul meu stramt, norocul ma petrece, insa pot sa zambesc si sa ma mai bucur de o floare si de gaza fara sa dau fuga la televizorul sau sa imi pierd viata pe la reduceri prin Kaufland.
E clar... esti pe ulei. Tu chiar nu vezi ca esti dus cu pluta?
Nu. Sunt dus cu gandul. Am gandurile mele. Altele. Vad caleidoscopic.
Ce-i aia?
Nimic. Eu sunt schizofren, nu pricep nimic. Sunt malformat psihic.
Nu vrei sa fii ca oamenii normali?
NU.
De ce?
Pentru ca nu imi place. Oamenii normali sunt ca termitele, se injura, se barfesc, se lovesc unii pe altii.
Apai asa este in familie.
Si iubirea?
Ce iubire? Mi-e mila de tine ca esti bolnav. Stii, eu vreau sa te ajut. Tu nici nu realizezi cat esti de bolnav.
In cercul meu stramt, norocul ma petrece, insa pot sa zambesc si sa ma mai bucur de o floare si de gaza fara sa dau fuga la televizorul sau sa imi pierd viata pe la reduceri prin Kaufland.
E clar... esti pe ulei. Tu chiar nu vezi ca esti dus cu pluta?
Nu. Sunt dus cu gandul. Am gandurile mele. Altele. Vad caleidoscopic.
Ce-i aia?
Nimic. Eu sunt schizofren, nu pricep nimic. Sunt malformat psihic.
Ura de oameni de unde provine?
Oamenii se nasc deschisi spre Univers.Ei nu reactioneaza impotriva acestuia decat atunci cand mediul ambiant nu este amiabil. In momentul in care mediul denine nefavorabil, contomportamentul uman se schimba. Omul actioneaza impotriva Universului in mod ofensiv.
Fuji Pink F1 Tomato
Fuji Pink F1 |
În ciuda aspectului, Fuji Pink F1 este una dintre cele mai gustoase tomate consumate de mine. Gustl demodat de roșie beefsteak, zemos și dulce trezește nostalgii. Și chiar dacă este urâtă acesta este lucrurl care îl doresc cel mai mult: gust bun! Fructul are o coajă foarte fermă și groasă, care poate fi înlăturată, făcând posibil transportul. Culoarea este "roz". Rămâne de văzut dacă planta va face în continuare fructe cu aspect dezagreabil sau este doar un incident.
Planta nu este cu o creștere foarte viguroasă și poate fi tutelată ca și cordon. Îmi este dificil să spun în acest moment dacă este vorba despre un soi determinat, semideterminat sau nedeterminat.
Friday, 22 June 2012
Pendulare și renaștere
Mi se pare că pendulez și că singurul lucru pe care încerc să îl cunosc este eu însumi. Sunt fascinat de propria persoană ca și cum aș trăi într-un univers magic în care totul este posibil. Și sunt capabil de lucruri mărețe. Lucruri care depășesc puterile mele de gândire, care străbat simțurile în grabă și corpul abia îmi tremură după ivirea lor.
Însă continui să pendulez între coordonate repetitive, simple și deloc sterile. Chiar și liniștea are rezonanța actelor trecute, precum notele care plutesc în aer odată ce concertul s-a terminat.Și dacă deconstrucția nu a dus decât la o asemenea simplificare încât sensul a fost pierdut, nu îmi rămâne decât să descopăr obscurul într-o penumbră mistică care să îmi zguduie credințele și care mă împingă din nou spre a trăi. Pentru că este vorba de viață?
Este vorba de agitație, de forfota sufocantă, de briza zilnică și de mania insectelor, de copitele cailor și freamătul frunzelor. Este succedare de șaisprezecimi pe un fond etern de doimi sau treimi muzicale. De acte care nu înseamnă nimic altceva decât act în sine. A trăi printr-o suspendare a teleologicului spre a atinge inutilitatea vieții și eliberarea de orice manierism. Însă nu este vorba de clișee platoniene precum "libertatea", ci prin unități ale întregului ideatic. Este vorba de libertăți. O transmutare din planul pendulării inconștiente, în cel al pendulării conștiente. O realizare a vieții nu prin acte determinate, ci prin acte nedeterminate, care părăsesc utilitatea și teologia și se manifestă ca și forfotă ca și auto-depășire inconștientă "conștientizată".
Nu pot părăsi pendularea, însă pot să o accept dincolo de resemnare, fără resemnare și fără a-mi genera refulare și frustrare. O asemenea acceptare este identică cu auto-decuplarea de aparatele de oxigen care pare atât de necesare și respirarea de aer proaspăt. A pendula, după renaștere, dincolo de necesitate pare a fi cel mai greu lucru de înfăptuit.
Însă continui să pendulez între coordonate repetitive, simple și deloc sterile. Chiar și liniștea are rezonanța actelor trecute, precum notele care plutesc în aer odată ce concertul s-a terminat.Și dacă deconstrucția nu a dus decât la o asemenea simplificare încât sensul a fost pierdut, nu îmi rămâne decât să descopăr obscurul într-o penumbră mistică care să îmi zguduie credințele și care mă împingă din nou spre a trăi. Pentru că este vorba de viață?
Este vorba de agitație, de forfota sufocantă, de briza zilnică și de mania insectelor, de copitele cailor și freamătul frunzelor. Este succedare de șaisprezecimi pe un fond etern de doimi sau treimi muzicale. De acte care nu înseamnă nimic altceva decât act în sine. A trăi printr-o suspendare a teleologicului spre a atinge inutilitatea vieții și eliberarea de orice manierism. Însă nu este vorba de clișee platoniene precum "libertatea", ci prin unități ale întregului ideatic. Este vorba de libertăți. O transmutare din planul pendulării inconștiente, în cel al pendulării conștiente. O realizare a vieții nu prin acte determinate, ci prin acte nedeterminate, care părăsesc utilitatea și teologia și se manifestă ca și forfotă ca și auto-depășire inconștientă "conștientizată".
Nu pot părăsi pendularea, însă pot să o accept dincolo de resemnare, fără resemnare și fără a-mi genera refulare și frustrare. O asemenea acceptare este identică cu auto-decuplarea de aparatele de oxigen care pare atât de necesare și respirarea de aer proaspăt. A pendula, după renaștere, dincolo de necesitate pare a fi cel mai greu lucru de înfăptuit.
Subscribe to:
Posts (Atom)