Spre Bucerdea

Nu cred ca sunt putini oamenii care au bunici hiperactive in plan religios si aproape inactive in planul logic, bunici care au o existenta extrema in plan sensorial sau extatic, cu o perspectiva marginita si acromatica. In momentul in care bunicii i se adauga o matusa crescuta, indoctrinata si limitata in acelasi spirit atunci fiecare ora petrecuta alaturi de ele inseamna un buchet de experiente crestine dar cretine, mistice, obositoare si amuzante.
Bunica se hotareste sa plece pentru 5 zile de la oras la Bucerdea Vinoasa in vizita la mama ei , octogenara ursuza, mama a 9 copii si vaduva de 50 de ani. Pregtirile de plecare incep cu 3 zile inainte. Se face o lista, se adauga inca o lista.
Bunica si matusa formate cu caloriferul in coasta, si aeroterma intre craci au o frica de obsesiva de frig. Impatura haine de ploaie, haina de toamna, pulovere, tricouri cu maneci lungi pentru perioada caniculara de sfarsit de iulie. Se aduna astfel 3 geamantane mari de haine plus o patura. Intr-o plasa se pun cartile de rugaciuni (cam cat bibliografia pe jumatate de semestru de clasa a doisprezecea la numar).
Tineau amandoua post luni (pentru a incepe bine saptamana), miercuri si vineri. Asta insemna un soi de cura pur vegetariana insotita de rugaciuni (uneori si blesteme) intensificate. Cu 3 plase de rosii, fasole pastai, ardei si alte legume ne punem pe drum inspre gara cu vreo doua ore inainte de a pleca trenul.
Iesira amanoua impiedicandu-se una de alta, pasind cu dreptul sa le mearga bine, facandu-si cruci pe piept, amintind de nascatoarea. Bunica catre mine : « Treci inapoi in casa si fa bine sa iesi cu dreptul ca nu am chef sa imi strici calatoria ! » M-am conformat pentru ca nu vroiam sa rasune iarasi scara « pomenind de Necuratu’ » precum petardele la Revelion.
Calduri de amiaza incinsa debilizau trei persoane incarcate ca si pomii de Craciun. Pe la jumatatea drumului pana la gara, care in mod normal nu dureaza mai mult de 10 minute pe jos, ne oprim pentru ca si-a uitat matusa agrafele, iar bunica scaunelul.
Bunica era – la fel ca si matusa – obeza morbid iar pentru a putea urca in tren, avea nevoie de vreo doi barbati lati in spate sa o salte si un scaunel de lemn care sa o inalte pentru a-i facilita flexarea genunchilor butucanosi in fata treptei mult prea inalte a vagonului. Evenimentul ma incanta la maxim : doua durdulii furibunde, transpirate, incarcate de geamantane si plase, aflate intr-o vesnica alerta sa nu fie furate, multumeau la sfinti, dumnezei, preciste si domni cumsecade si apoi imediat, alternativ blestemau la publicul impacientat de accederea complicata si de lunga durata in cumpartiment. Pe culoar se auzeau vocile lor rasunand, lumea intorcea capul, eu pastram distanta.
«Trage curentul ?! » , intreba bunica. Matusa raspunse : « Vai, cum trage ! » . Isi indesara adanc in urechi tampoane pe loc preparate de vata hidrofila tip B si urlau amandoua autoritar la mine sa imi indes si eu. Am refuzat. Apoi au inceput sa imi povesteasca lacrimogen despre Pompiliu, fiul lui curva de sora-sa, mort prematur de meningita « de la tras curentul ».
Trenul se porni. Vazura o batranica si o abordara cu un « Visul si Braul Maicii Domnului » tehnoredactat, tiparit multicolor si sfintit de matusa cu apa sfintita de la Boboteaza. Batrana refuza politicos pentru ca avea glaucom. Ele insistara : « pune-l in buzunar sa-ti poarte Precista de grija », iar batrana accepta coplesita.
In urmatoarea statie urcara un grup de tiganci mult mai galagioase si stridente decat scumpele mele consternate si se asezara alaturi. Bunica amuti. Matusa impungea cu priviri din globi oculari iesiti din orbite.
Dupa 3 minute de amutire si un vadit complex de inferioritate fonica bunica isi inalta vocea de tulnic asemenea unei goarne de razboi asupra tigancilor :
- Fir-ati a dracului, sa fiti ! Mai taceti naibii, nu vedeti ca o deranjati pe femeia asta ?! capie asupra grupului aratand cu degetul spre batranica mai devreme abordata, femeie care insa nu schita nimic.
- Da’ ce ai fa ! Ce ti-am facut eu tie de urlii asa la mine ! Imi trezesti copilu’ ! raspunse o tiganca enervata leganand in forta un bebelus la piept.
In mod cert s-au pus toate 5 pe scandal si dupa cateva minute, tigancile au renuntat la vederea controlorului de tren. Plecara injurand pe tiganeste in timp ce bunica blestema biblic batand energic matanii sau inaltandu-si mainile spre cer.
Veni controlorul de bilete iar bunica incepu sa ii explice despre tiganci, despre batranica deranjata si despre matusa, eminenta profesoara de matematica ce a terminat la Timisoara, « cu frica de Dumnezeu » si aspirati literare. Controlorul composta, zambi terapeutic si pleca grabit.
Ajunseram in Alba Iulia si asteptand dupa autobuzul spre Bucerdea bunica se interesa pe la oamenii care stateau alaturi cine mai traieste si cine a mai murit, cine a divortat, cine s-a insurat sau maritat, ce se mai stie despre…
In Bucerdea a trebuit sa caram asudand in mijlocul zilei intreaga dota de post. Gafaiau amandoua si se opinteau in arsita precum “plavanii lui Goga”. Ajunsi la poarta bunica facu o rugaciune scurta de multumire, ma imbranci cu o atitudine de arucatoare olimpica de ciocan sa ma crucesc iar apoi incepu sa urle din gura de sarpe « Mama ! Mama ! » pana cand o batranica aparu punandu-si mainile-n cap.