A nu știu câta poveste despre mine... În această postare este vorba despre... mine.
Mi-am cumpărat un nou obiectiv cu 30x zoom și șaișpe megapixeli ca să văd realitatea mega-pixelată. Zoom ca șă mă concentrez mai bine pe cărămida de conștiință aflată la mare distanță. Are controale manuale și automate. Asta dacă vreau o quickie trebuie să apăs doar pe buton, însă rezultatul va fi incert. Pentru a-mi personaliza perspectiva spre acte hedoniste controlul manual asigură doar dintr-un joc de degete garanția spre o plăcere personalizată și ea. Sunt doar INDIVID și de acolo rezultă că sunt special, că abund în moțuri și specificități, că nimeni nu-i ca mine și mai știu ce alte ungeri pe la latura narcisistă. Pentru ca să pot să devin eu și să mă simt bine în noul eu a trebuit să fac anumite retrageri repetate de pe cardul VISA. Mare noroc că nu este al meu... În fine, până la urmă tot a trebuit să apăs pe buton. Și doamne ce gestație de o verosimilitate fotografică a fost creată de peliculă imaterială. Din moțuri, m-am umplut de coarne. Eram cel mai tare din cluburile de noapte, agitându-mă para-uman prin ploi de albastru și glitter. Cât de necesară este agitarea fizică prin localuri nicotinizate. Eram cel mai profund din sălile de teatru. Chiar și o actriță trecută de 65 de kilograme, devenea o starletă energică și suplă precum un editorial de Vogue. În urma clikului mașina familială s-a transformat într-un coupe în culori homosexuale, relațiile au devenit metrosexuale, Maria Callas Lady Gaga, garsoniera penthouse, poemul subtitrări. Aceste deveniri, atât de numeroase mă vor aduce într-o stare avansată de perplexitate, încât noul eu pare să fi pierdut orice legătură cu vechiul eu. Din adorator de icoane am devenit deflorator de fecioare. Din colecționar de fise, producător de bancnote. După o asemenea devenire mi s-a părut acceptabil să mă prăbușesc în complacere. Obiectivul a fost abandonat însă eu am fost prins dincolo de diafragmă.
No comments:
Post a Comment