Fotografii facute in satul Silvas, judetul Hunedoara, 1 august 2008
Saturday, 30 August 2008
Familia Andrasescu si explozia demografica
Familia Andrasescu este o familie mare. Exagerat de mare. Ei sunt pocaiti. Crestini. Din aia cu Iisus. Ei fac copii in prostie din prostie. S-au inmultit si se inmultesc precum iepurii. Ei nu folosesc prezervative. Contraceptivele probabil sunt pentru nutrii. Ei nu au nutrii, deci nu au nici contraceptive. Dupa numarul de copii nascuti in modesta cocioaba care s-a transformat intr-un timp relativ scurt intr-o casa de copii cu anexe multiple asemeni unei tumori maligne ce a produs metastaze, lumina divina, barza, doamna Andrasescu si fiicele doamnei asemeni unor closte prolifice si incapatanate au reinventat definitia incubatorului.
Aflata intr-o perpetua stare extatica de uter intr-o stare vesnica de ralaxare-contractie, doamna Andrasescu a adus pe lume 18 copii, fapt care probabil ar fi facut-o geloasa si pe biblica Rasela. Botezate la maturitate in pocainta, femeile Andrasescu a obtinut drept bonus, un uter din start binecuvantat.
Ultimii doi copii au decedat la nastere, probabil ca este normal pentru o mama la 5O de ani si dupa un asemenea abuz apar anumite disfunctionalitati, mai ales ca orice femeie normala la o asemenea etate incepe sa se gandeasca serios la menopauza.
Eu am inteles ca este vorba de propadiure penticostala prin largirea septelului de pocaiti, dar totusi, scumpa familie, nu sunteti rozatoare.
Copii au fost botezati dupa Biblie: Timotei, Iosif, Tabita, Ana, Matei, Luca, Amina etc si aveau varste cuprinse intre 0 si 28 de ani. Era simplu deja: se cresteau unii pe altii. Nu am fost stupefiat cand fiica doamnei Andrasescu, Tabita de 26 de ani s-a maritat si a nascut si ea o fata, Emanuela. Emanuela era cu doua luni mai in varsta decat matusa ei, Veronica. In aceste conditii problema alaptatului era rezolvata. Doamna Andrasescu putea sa isi alapteze si fiica si nepoata pentru ca avea pieptul format, iar Tabita putea sa si-l formeze(vorbim de un piept inca amator) atat cu propria fiica cat si cu surioara.
Totusi eu aveam mari semne de intrebare cu referire la nume. In ritmul asta de multiplicare, in 15 ani vor epuiza toata onomastica biblica. Cum se vor chema urmatorii copii? Timotei al doilea? Tabita cea Mica? Matei cel Tanar? Sau se vor striga dupa numarul de ordine? 43? 52? 64? Bingo! Poate fi o solutie! Sau dupa CNP? Sau mai simplu isi vor putea atribui coduri de bare!
Despre spatiu de locuit sau intimitate iarasi nu imi puteam inchipui cum anumiti oameni pot trai precum gainile Lenghorn in baterii? Cate sali de baie vor fi nevoie? Cate suluri de hartie igienica se vor consuma pe zi? Cate rechizite vor fi cumparate? Cate scutece Pampers vor fi schimbate zi de zi? ce felde masa vor avea?
se vor muta oare pe la vecini? Dorm in paturi supraetajate? Ce se intampla daca se apuca toti de sforait?
trecand prin fata casei nu ai doar impresia ca pasesti prin fata unui stadion paraolimpic dar si, totodata de-a lungul unei maternitati cu puternic miros de ocitocina (OCITOCÍNĂ s. f. hormon secretat de lobul posterior al hipofizei, cu rol în declanşarea contracţiilor uterine şi stimularea lactaţiei. (< fr. ocytocine)).
Experientele mele cu penticostali nu se rezuma doar la familia Andrasescu. Poate ca in viitor voi atribui un pic de atentie si familiei Lupulescu.
Aflata intr-o perpetua stare extatica de uter intr-o stare vesnica de ralaxare-contractie, doamna Andrasescu a adus pe lume 18 copii, fapt care probabil ar fi facut-o geloasa si pe biblica Rasela. Botezate la maturitate in pocainta, femeile Andrasescu a obtinut drept bonus, un uter din start binecuvantat.
Ultimii doi copii au decedat la nastere, probabil ca este normal pentru o mama la 5O de ani si dupa un asemenea abuz apar anumite disfunctionalitati, mai ales ca orice femeie normala la o asemenea etate incepe sa se gandeasca serios la menopauza.
Eu am inteles ca este vorba de propadiure penticostala prin largirea septelului de pocaiti, dar totusi, scumpa familie, nu sunteti rozatoare.
Copii au fost botezati dupa Biblie: Timotei, Iosif, Tabita, Ana, Matei, Luca, Amina etc si aveau varste cuprinse intre 0 si 28 de ani. Era simplu deja: se cresteau unii pe altii. Nu am fost stupefiat cand fiica doamnei Andrasescu, Tabita de 26 de ani s-a maritat si a nascut si ea o fata, Emanuela. Emanuela era cu doua luni mai in varsta decat matusa ei, Veronica. In aceste conditii problema alaptatului era rezolvata. Doamna Andrasescu putea sa isi alapteze si fiica si nepoata pentru ca avea pieptul format, iar Tabita putea sa si-l formeze(vorbim de un piept inca amator) atat cu propria fiica cat si cu surioara.
Totusi eu aveam mari semne de intrebare cu referire la nume. In ritmul asta de multiplicare, in 15 ani vor epuiza toata onomastica biblica. Cum se vor chema urmatorii copii? Timotei al doilea? Tabita cea Mica? Matei cel Tanar? Sau se vor striga dupa numarul de ordine? 43? 52? 64? Bingo! Poate fi o solutie! Sau dupa CNP? Sau mai simplu isi vor putea atribui coduri de bare!
Despre spatiu de locuit sau intimitate iarasi nu imi puteam inchipui cum anumiti oameni pot trai precum gainile Lenghorn in baterii? Cate sali de baie vor fi nevoie? Cate suluri de hartie igienica se vor consuma pe zi? Cate rechizite vor fi cumparate? Cate scutece Pampers vor fi schimbate zi de zi? ce felde masa vor avea?
se vor muta oare pe la vecini? Dorm in paturi supraetajate? Ce se intampla daca se apuca toti de sforait?
trecand prin fata casei nu ai doar impresia ca pasesti prin fata unui stadion paraolimpic dar si, totodata de-a lungul unei maternitati cu puternic miros de ocitocina (OCITOCÍNĂ s. f. hormon secretat de lobul posterior al hipofizei, cu rol în declanşarea contracţiilor uterine şi stimularea lactaţiei. (< fr. ocytocine)).
Experientele mele cu penticostali nu se rezuma doar la familia Andrasescu. Poate ca in viitor voi atribui un pic de atentie si familiei Lupulescu.
Yo soy la locura - Eu sunt nebunia
O folia tare draga mie interpretata de Montserrat Figueras sub conducerea lui Jordi Savall.
In fotografie este o sticla de Cognac din rezerva speciala de la Casa Camus, Cognac, Franta, august 2007.
In fotografie este o sticla de Cognac din rezerva speciala de la Casa Camus, Cognac, Franta, august 2007.
Friday, 29 August 2008
Mit si credinte religioase in Iranul preislamic (partea a patra)
Perioadele Seleucida, Arsacida şi Sassanida.
Încât, ajuns (în 331 î.e.n.) pe teritoriul Imperiului persan, tânărul cuceritor macedonean a ţinut să fie considerat urmaşul lui Darius I. S-a oprit 4 luni la Persepolis, după care a incendiat grandiosul palat, însuşindu-şi întregul tezaur. S-a dus să viziteze mormântul lui Cirus cel mare, a introdus în curtea sa ceremonialul şi fastul regilor Persiei, a adoptat portul şi moda persană, se spune că s-a căsătorit cu o fiică a lui Darius III, după care la îndemnul său din ordinul său 80 dintre ofiţerii săi s-au căsătorit cu fete din Iran, iar 30000 de tineri iranieni au fost instruiţi şi încorporaţi în armata sa.
După moartea lui Alexandru Macedon (323 î.e.n.) generalii săi au domnit în diversele fracţiuni ale imperiului ca nişte suverani independenţi, luptându-se între ei pentru putere. Seleucos I a stăpânit Babilonul, apoi India şi Iranul, formând dinastia Seleucizilor, ai cărei membrii erau pe jumătate persani. între timp în secolul al III-lea î.e.n. în podişul iranian au devenit tot mai numeroase şi mai agresive triburile de nomazi - are parţilor - care cuceresc, treptat, regiuni întinse ale fostului imperiu. După ultimul rege seleucid ( Antiochus IV 175-164 î.e.n.), Mesopotamia este şi ea recucerită de parţi. Imperiul medio-oriental al lui Alexandru Macedon s-a redus la teritoriul Siriei, în timp ce regatele elenistice vor fi pe rând supuse de romani. Această a doua perioadă a istoriei persane perioada Seleucida care a durat 160 de ani a însemnat de fapt o elenizare a perşilor şi o iranizare a grecilor.
După aceea, invazia parţilor ( 171-138 î.e.n.) va apărea ca un fel de reacţie naţională, iraniană, locală. A treia perioadă este cea a dinastiei Arsacizilor.
Parţii, înrudiţi cu triburile scite din stepele Caspicii şi ale Aralului, invadau periodic podişul Iranului încă din timpul lui Cirus al II. Prin anul 255 î.e.n. uniunea tribală condusă de Arsace (viitor fondator al dinastiei Arsacizilor) profită de slăbiciunea Seleucizior ocupând noi teritorii în sudul Iranului. Mithridate I (171-138 î.e.n.) cucereşte teritorii întinse, afirmându-se şi ca un bun organizator şi legislator. În scurt timp ajunge să stăpânească Babilonia şi întregul Iran de la Caucaz până la Golful Persic, şi de la Eufrat până la Indus.
Seria conflictelor cu romanii au început în 53 î.e.n., când ambiţiosul triumvir Crassus a pornit o expeditie cu 40000 de legionari împotriva Iranul. Pierzând în deşertul sirian, a urmat apoi o întelegere cu parţii. Traian a ajuns (în 114 e.n.) până la Golful Persic, dar a trebuit să renunţe la teritoriile cucerite. Ultimul rege part, Artaban V i-a învins de două ori pe romani, iar împăratul Macrinus a fost obligat să cumpere pacea, plătind o mare sumă parţilor.
Urmează a patra perioadă a istoriei persane, perioada dinastiei Sassanide, care a dăinuit 427 de ani (224-651 e.n.).
Noua dinastie (al cărei strămoş eponim Sassan fusesse mare preot al templului) începe cu Ardasir, care îl va învinge şi ucide pe Artaban V, ajungând stăpân al întregului regat babilonian şi al Mediei. Acţiunea sa politică şi militară avea aspectul unei răscoale naţionale persane împotriva parţilor.
Ardaşir, a cărui mare ambiţie era să restaureze “imperiul mondial” al Ahemenizilor, a creat o armată foarte disciplinata (care în 235 a învins legiunile romane) şi o administraţie centralizată. A pus bazele unei religii de stat autoritare prin adunarea vechilor tradiţii religioase - care până atunci erau transmise doar pe cale orala - în cartea ce va deveni Avesta. Fiul său Sapur I (241-272) a fost un mare talent militar: a învins trei mari armate romane şi a fost şi un rege luminat.
Cultura Persiei Sassanide a atins nivelul său cel mai înalt sub Khosrou I Anushirvan (531-579). Domnia lui a fost însemnată de războaie victorioase contra Bizanţului, precum şi instalarea unei ordini interne şi de reforme administrative fructuoase. Khosrou I şi-a organizat o curte strălucită la care a adus artişti, erudiţi şi filosofi neoplatonicieni; în timp ce literaţii săi traduceau în pahlavi operele poetice din literatura indiană şi adunau legendele naţionale într-o operă care, peste veacuri, va deveni sursa şi modelul marelui poet Ferdousi, pentru Sah Nameh (Cartea Regilor).
La începutul secolului al VII-lea regii sassanizi au mai făcut câteva cuceriri. Khosrou II, de pildă, a ocupat nordul Siriei, Asia Mică, Palestina, Egiptul s. a. Dar sărăcia maselor, războaielor interne, intrigile de curte, nepriceperea politică a conducătorilor (în decurs de 14 ani s-au succedat pe tronul Persiei nu mai puţin de 12 regii) au slăbit enorm capacitatea de rezistenţă a Imperiului sassanid. Ca urmare, între 604-611, triburile arabe invadând din sud au învins fără prea mare greutate o armată persană. Peste câţiva ani (651) arabii au pătruns mai hotărât şi mai masiv pe teritoriul Iranului, care va deveni o provincie a noului imperiu arabo-islamic. Califii arabi, regii turkmeni, hanii mongoli s-au succedat, în alternanţa cu câteva dinastii locale efemere până în 1502.
Încât, ajuns (în 331 î.e.n.) pe teritoriul Imperiului persan, tânărul cuceritor macedonean a ţinut să fie considerat urmaşul lui Darius I. S-a oprit 4 luni la Persepolis, după care a incendiat grandiosul palat, însuşindu-şi întregul tezaur. S-a dus să viziteze mormântul lui Cirus cel mare, a introdus în curtea sa ceremonialul şi fastul regilor Persiei, a adoptat portul şi moda persană, se spune că s-a căsătorit cu o fiică a lui Darius III, după care la îndemnul său din ordinul său 80 dintre ofiţerii săi s-au căsătorit cu fete din Iran, iar 30000 de tineri iranieni au fost instruiţi şi încorporaţi în armata sa.
După moartea lui Alexandru Macedon (323 î.e.n.) generalii săi au domnit în diversele fracţiuni ale imperiului ca nişte suverani independenţi, luptându-se între ei pentru putere. Seleucos I a stăpânit Babilonul, apoi India şi Iranul, formând dinastia Seleucizilor, ai cărei membrii erau pe jumătate persani. între timp în secolul al III-lea î.e.n. în podişul iranian au devenit tot mai numeroase şi mai agresive triburile de nomazi - are parţilor - care cuceresc, treptat, regiuni întinse ale fostului imperiu. După ultimul rege seleucid ( Antiochus IV 175-164 î.e.n.), Mesopotamia este şi ea recucerită de parţi. Imperiul medio-oriental al lui Alexandru Macedon s-a redus la teritoriul Siriei, în timp ce regatele elenistice vor fi pe rând supuse de romani. Această a doua perioadă a istoriei persane perioada Seleucida care a durat 160 de ani a însemnat de fapt o elenizare a perşilor şi o iranizare a grecilor.
După aceea, invazia parţilor ( 171-138 î.e.n.) va apărea ca un fel de reacţie naţională, iraniană, locală. A treia perioadă este cea a dinastiei Arsacizilor.
Parţii, înrudiţi cu triburile scite din stepele Caspicii şi ale Aralului, invadau periodic podişul Iranului încă din timpul lui Cirus al II. Prin anul 255 î.e.n. uniunea tribală condusă de Arsace (viitor fondator al dinastiei Arsacizilor) profită de slăbiciunea Seleucizior ocupând noi teritorii în sudul Iranului. Mithridate I (171-138 î.e.n.) cucereşte teritorii întinse, afirmându-se şi ca un bun organizator şi legislator. În scurt timp ajunge să stăpânească Babilonia şi întregul Iran de la Caucaz până la Golful Persic, şi de la Eufrat până la Indus.
Seria conflictelor cu romanii au început în 53 î.e.n., când ambiţiosul triumvir Crassus a pornit o expeditie cu 40000 de legionari împotriva Iranul. Pierzând în deşertul sirian, a urmat apoi o întelegere cu parţii. Traian a ajuns (în 114 e.n.) până la Golful Persic, dar a trebuit să renunţe la teritoriile cucerite. Ultimul rege part, Artaban V i-a învins de două ori pe romani, iar împăratul Macrinus a fost obligat să cumpere pacea, plătind o mare sumă parţilor.
Urmează a patra perioadă a istoriei persane, perioada dinastiei Sassanide, care a dăinuit 427 de ani (224-651 e.n.).
Noua dinastie (al cărei strămoş eponim Sassan fusesse mare preot al templului) începe cu Ardasir, care îl va învinge şi ucide pe Artaban V, ajungând stăpân al întregului regat babilonian şi al Mediei. Acţiunea sa politică şi militară avea aspectul unei răscoale naţionale persane împotriva parţilor.
Ardaşir, a cărui mare ambiţie era să restaureze “imperiul mondial” al Ahemenizilor, a creat o armată foarte disciplinata (care în 235 a învins legiunile romane) şi o administraţie centralizată. A pus bazele unei religii de stat autoritare prin adunarea vechilor tradiţii religioase - care până atunci erau transmise doar pe cale orala - în cartea ce va deveni Avesta. Fiul său Sapur I (241-272) a fost un mare talent militar: a învins trei mari armate romane şi a fost şi un rege luminat.
Cultura Persiei Sassanide a atins nivelul său cel mai înalt sub Khosrou I Anushirvan (531-579). Domnia lui a fost însemnată de războaie victorioase contra Bizanţului, precum şi instalarea unei ordini interne şi de reforme administrative fructuoase. Khosrou I şi-a organizat o curte strălucită la care a adus artişti, erudiţi şi filosofi neoplatonicieni; în timp ce literaţii săi traduceau în pahlavi operele poetice din literatura indiană şi adunau legendele naţionale într-o operă care, peste veacuri, va deveni sursa şi modelul marelui poet Ferdousi, pentru Sah Nameh (Cartea Regilor).
La începutul secolului al VII-lea regii sassanizi au mai făcut câteva cuceriri. Khosrou II, de pildă, a ocupat nordul Siriei, Asia Mică, Palestina, Egiptul s. a. Dar sărăcia maselor, războaielor interne, intrigile de curte, nepriceperea politică a conducătorilor (în decurs de 14 ani s-au succedat pe tronul Persiei nu mai puţin de 12 regii) au slăbit enorm capacitatea de rezistenţă a Imperiului sassanid. Ca urmare, între 604-611, triburile arabe invadând din sud au învins fără prea mare greutate o armată persană. Peste câţiva ani (651) arabii au pătruns mai hotărât şi mai masiv pe teritoriul Iranului, care va deveni o provincie a noului imperiu arabo-islamic. Califii arabi, regii turkmeni, hanii mongoli s-au succedat, în alternanţa cu câteva dinastii locale efemere până în 1502.
Sunday, 17 August 2008
Spre Bucerdea
Nu cred ca sunt putini oamenii care au bunici hiperactive in plan religios si aproape inactive in planul logic, bunici care au o existenta extrema in plan sensorial sau extatic, cu o perspectiva marginita si acromatica. In momentul in care bunicii i se adauga o matusa crescuta, indoctrinata si limitata in acelasi spirit atunci fiecare ora petrecuta alaturi de ele inseamna un buchet de experiente crestine dar cretine, mistice, obositoare si amuzante.
Bunica se hotareste sa plece pentru 5 zile de la oras la Bucerdea Vinoasa in vizita la mama ei , octogenara ursuza, mama a 9 copii si vaduva de 50 de ani. Pregtirile de plecare incep cu 3 zile inainte. Se face o lista, se adauga inca o lista.
Bunica si matusa formate cu caloriferul in coasta, si aeroterma intre craci au o frica de obsesiva de frig. Impatura haine de ploaie, haina de toamna, pulovere, tricouri cu maneci lungi pentru perioada caniculara de sfarsit de iulie. Se aduna astfel 3 geamantane mari de haine plus o patura. Intr-o plasa se pun cartile de rugaciuni (cam cat bibliografia pe jumatate de semestru de clasa a doisprezecea la numar).
Tineau amandoua post luni (pentru a incepe bine saptamana), miercuri si vineri. Asta insemna un soi de cura pur vegetariana insotita de rugaciuni (uneori si blesteme) intensificate. Cu 3 plase de rosii, fasole pastai, ardei si alte legume ne punem pe drum inspre gara cu vreo doua ore inainte de a pleca trenul.
Iesira amanoua impiedicandu-se una de alta, pasind cu dreptul sa le mearga bine, facandu-si cruci pe piept, amintind de nascatoarea. Bunica catre mine : « Treci inapoi in casa si fa bine sa iesi cu dreptul ca nu am chef sa imi strici calatoria ! » M-am conformat pentru ca nu vroiam sa rasune iarasi scara « pomenind de Necuratu’ » precum petardele la Revelion.
Calduri de amiaza incinsa debilizau trei persoane incarcate ca si pomii de Craciun. Pe la jumatatea drumului pana la gara, care in mod normal nu dureaza mai mult de 10 minute pe jos, ne oprim pentru ca si-a uitat matusa agrafele, iar bunica scaunelul.
Bunica era – la fel ca si matusa – obeza morbid iar pentru a putea urca in tren, avea nevoie de vreo doi barbati lati in spate sa o salte si un scaunel de lemn care sa o inalte pentru a-i facilita flexarea genunchilor butucanosi in fata treptei mult prea inalte a vagonului. Evenimentul ma incanta la maxim : doua durdulii furibunde, transpirate, incarcate de geamantane si plase, aflate intr-o vesnica alerta sa nu fie furate, multumeau la sfinti, dumnezei, preciste si domni cumsecade si apoi imediat, alternativ blestemau la publicul impacientat de accederea complicata si de lunga durata in cumpartiment. Pe culoar se auzeau vocile lor rasunand, lumea intorcea capul, eu pastram distanta.
«Trage curentul ?! » , intreba bunica. Matusa raspunse : « Vai, cum trage ! » . Isi indesara adanc in urechi tampoane pe loc preparate de vata hidrofila tip B si urlau amandoua autoritar la mine sa imi indes si eu. Am refuzat. Apoi au inceput sa imi povesteasca lacrimogen despre Pompiliu, fiul lui curva de sora-sa, mort prematur de meningita « de la tras curentul ».
Trenul se porni. Vazura o batranica si o abordara cu un « Visul si Braul Maicii Domnului » tehnoredactat, tiparit multicolor si sfintit de matusa cu apa sfintita de la Boboteaza. Batrana refuza politicos pentru ca avea glaucom. Ele insistara : « pune-l in buzunar sa-ti poarte Precista de grija », iar batrana accepta coplesita.
In urmatoarea statie urcara un grup de tiganci mult mai galagioase si stridente decat scumpele mele consternate si se asezara alaturi. Bunica amuti. Matusa impungea cu priviri din globi oculari iesiti din orbite.
Dupa 3 minute de amutire si un vadit complex de inferioritate fonica bunica isi inalta vocea de tulnic asemenea unei goarne de razboi asupra tigancilor :
- Fir-ati a dracului, sa fiti ! Mai taceti naibii, nu vedeti ca o deranjati pe femeia asta ?! capie asupra grupului aratand cu degetul spre batranica mai devreme abordata, femeie care insa nu schita nimic.
- Da’ ce ai fa ! Ce ti-am facut eu tie de urlii asa la mine ! Imi trezesti copilu’ ! raspunse o tiganca enervata leganand in forta un bebelus la piept.
In mod cert s-au pus toate 5 pe scandal si dupa cateva minute, tigancile au renuntat la vederea controlorului de tren. Plecara injurand pe tiganeste in timp ce bunica blestema biblic batand energic matanii sau inaltandu-si mainile spre cer.
Veni controlorul de bilete iar bunica incepu sa ii explice despre tiganci, despre batranica deranjata si despre matusa, eminenta profesoara de matematica ce a terminat la Timisoara, « cu frica de Dumnezeu » si aspirati literare. Controlorul composta, zambi terapeutic si pleca grabit.
Ajunseram in Alba Iulia si asteptand dupa autobuzul spre Bucerdea bunica se interesa pe la oamenii care stateau alaturi cine mai traieste si cine a mai murit, cine a divortat, cine s-a insurat sau maritat, ce se mai stie despre…
In Bucerdea a trebuit sa caram asudand in mijlocul zilei intreaga dota de post. Gafaiau amandoua si se opinteau in arsita precum “plavanii lui Goga”. Ajunsi la poarta bunica facu o rugaciune scurta de multumire, ma imbranci cu o atitudine de arucatoare olimpica de ciocan sa ma crucesc iar apoi incepu sa urle din gura de sarpe « Mama ! Mama ! » pana cand o batranica aparu punandu-si mainile-n cap.
Bunica se hotareste sa plece pentru 5 zile de la oras la Bucerdea Vinoasa in vizita la mama ei , octogenara ursuza, mama a 9 copii si vaduva de 50 de ani. Pregtirile de plecare incep cu 3 zile inainte. Se face o lista, se adauga inca o lista.
Bunica si matusa formate cu caloriferul in coasta, si aeroterma intre craci au o frica de obsesiva de frig. Impatura haine de ploaie, haina de toamna, pulovere, tricouri cu maneci lungi pentru perioada caniculara de sfarsit de iulie. Se aduna astfel 3 geamantane mari de haine plus o patura. Intr-o plasa se pun cartile de rugaciuni (cam cat bibliografia pe jumatate de semestru de clasa a doisprezecea la numar).
Tineau amandoua post luni (pentru a incepe bine saptamana), miercuri si vineri. Asta insemna un soi de cura pur vegetariana insotita de rugaciuni (uneori si blesteme) intensificate. Cu 3 plase de rosii, fasole pastai, ardei si alte legume ne punem pe drum inspre gara cu vreo doua ore inainte de a pleca trenul.
Iesira amanoua impiedicandu-se una de alta, pasind cu dreptul sa le mearga bine, facandu-si cruci pe piept, amintind de nascatoarea. Bunica catre mine : « Treci inapoi in casa si fa bine sa iesi cu dreptul ca nu am chef sa imi strici calatoria ! » M-am conformat pentru ca nu vroiam sa rasune iarasi scara « pomenind de Necuratu’ » precum petardele la Revelion.
Calduri de amiaza incinsa debilizau trei persoane incarcate ca si pomii de Craciun. Pe la jumatatea drumului pana la gara, care in mod normal nu dureaza mai mult de 10 minute pe jos, ne oprim pentru ca si-a uitat matusa agrafele, iar bunica scaunelul.
Bunica era – la fel ca si matusa – obeza morbid iar pentru a putea urca in tren, avea nevoie de vreo doi barbati lati in spate sa o salte si un scaunel de lemn care sa o inalte pentru a-i facilita flexarea genunchilor butucanosi in fata treptei mult prea inalte a vagonului. Evenimentul ma incanta la maxim : doua durdulii furibunde, transpirate, incarcate de geamantane si plase, aflate intr-o vesnica alerta sa nu fie furate, multumeau la sfinti, dumnezei, preciste si domni cumsecade si apoi imediat, alternativ blestemau la publicul impacientat de accederea complicata si de lunga durata in cumpartiment. Pe culoar se auzeau vocile lor rasunand, lumea intorcea capul, eu pastram distanta.
«Trage curentul ?! » , intreba bunica. Matusa raspunse : « Vai, cum trage ! » . Isi indesara adanc in urechi tampoane pe loc preparate de vata hidrofila tip B si urlau amandoua autoritar la mine sa imi indes si eu. Am refuzat. Apoi au inceput sa imi povesteasca lacrimogen despre Pompiliu, fiul lui curva de sora-sa, mort prematur de meningita « de la tras curentul ».
Trenul se porni. Vazura o batranica si o abordara cu un « Visul si Braul Maicii Domnului » tehnoredactat, tiparit multicolor si sfintit de matusa cu apa sfintita de la Boboteaza. Batrana refuza politicos pentru ca avea glaucom. Ele insistara : « pune-l in buzunar sa-ti poarte Precista de grija », iar batrana accepta coplesita.
In urmatoarea statie urcara un grup de tiganci mult mai galagioase si stridente decat scumpele mele consternate si se asezara alaturi. Bunica amuti. Matusa impungea cu priviri din globi oculari iesiti din orbite.
Dupa 3 minute de amutire si un vadit complex de inferioritate fonica bunica isi inalta vocea de tulnic asemenea unei goarne de razboi asupra tigancilor :
- Fir-ati a dracului, sa fiti ! Mai taceti naibii, nu vedeti ca o deranjati pe femeia asta ?! capie asupra grupului aratand cu degetul spre batranica mai devreme abordata, femeie care insa nu schita nimic.
- Da’ ce ai fa ! Ce ti-am facut eu tie de urlii asa la mine ! Imi trezesti copilu’ ! raspunse o tiganca enervata leganand in forta un bebelus la piept.
In mod cert s-au pus toate 5 pe scandal si dupa cateva minute, tigancile au renuntat la vederea controlorului de tren. Plecara injurand pe tiganeste in timp ce bunica blestema biblic batand energic matanii sau inaltandu-si mainile spre cer.
Veni controlorul de bilete iar bunica incepu sa ii explice despre tiganci, despre batranica deranjata si despre matusa, eminenta profesoara de matematica ce a terminat la Timisoara, « cu frica de Dumnezeu » si aspirati literare. Controlorul composta, zambi terapeutic si pleca grabit.
Ajunseram in Alba Iulia si asteptand dupa autobuzul spre Bucerdea bunica se interesa pe la oamenii care stateau alaturi cine mai traieste si cine a mai murit, cine a divortat, cine s-a insurat sau maritat, ce se mai stie despre…
In Bucerdea a trebuit sa caram asudand in mijlocul zilei intreaga dota de post. Gafaiau amandoua si se opinteau in arsita precum “plavanii lui Goga”. Ajunsi la poarta bunica facu o rugaciune scurta de multumire, ma imbranci cu o atitudine de arucatoare olimpica de ciocan sa ma crucesc iar apoi incepu sa urle din gura de sarpe « Mama ! Mama ! » pana cand o batranica aparu punandu-si mainile-n cap.
Crescuti pe buda...
M-am nascut intr-un spital cu asistente ce duhneau a nicotina si am crescut sezand pe o buda infecta. Nu am nici cele mai mici fantezii scatofile, insa buda este educativa. Mi-am trecut examenele datorita buzilor pe care am stat si am citit. Buzi murdare, ne-domestos-cite cu mirosuri care desfundau narile, relaxau sfinctere insa formau sinapse neasteptate. In galagie de tevi vechi, conducte cu Aspergillus fumigatus, valve uzate si robinete suieratoare mi-am format cultura generala.
Mirela rebusista de la doi tinea lumina aprinsa la baie pana la doua noaptea, incrucisand si descrucisand « integrame usoare ». Luminita, puberala, a experimentat dusul in cautarea experientei sexuale primare. Eu as fi sfatuit-o ca ar fi fost mai intens daca in loc de tendinta ei spre hiperigenism genital, un dus regulat pe baza de Clerasil si poate acneea ei ce amintea de cultivarea intensiva a ciupercilor Pleurotus ar fi trecut fara sa lase adanci complexe atat pe fata cat si in personalitatea ei oricum fragilizata de o mama frigidizata de o bunica fanatic-ortodoxa.
Pe de alta parta si eu, staruiam in aspiratie de conturare si reafirmare a virilitatii dupa o usa alba de baie, incordat ca dupa stricnina si sprijinit cu spatele de un halat agatat, ce acoperea un geam de sticla semitransparenta.
“Asa sunt tinerii din ziua de astazi... stau toata ziua in oglinda...” spuse tanti Milena, abila vanzatoare fardata de incaltaminte second-hand in scara blocului.
Fiind in vizita la doamna Coacaza am asistat la o scena de viol lesbian si incestuos pe capacul de la buda. Doamna Saveta Coacaza, personal TESA pe la un liceu de provincie cu 4 clase primare si putine facultati mentale isi acosta furibunda fiica ce sedea contemplativ pe tron.
“Ai de gand sa iesi de acolo?! Sau trebuie sa te dau eu afara!” isi coplesi rastit fiica abia relaxata.
Un murmur grabit se scremuse de pe colac, iar Saveta navali cu mainile ridicate in incinta tronului blestemand isteric si neoriginal.
Eu sedeam in sufragerie si lingeam la o lingura de dulceata de cirese avand acces panoramic spre usa deschisa dezinvolt de la baie. Acolo, o domnisoara de vreo 16 ani extrem de jenata, sedea inca cu bikini in vine in timp ce dementa mama o cauta in cap:
“Iesi afara ca te flocai de nu te vezi de fata cu baiatul asta, fir-ai a dracului sa fii!”
Bunul simt sau poate chiar zambetul meu larg mi-a impus sa ma intorc cu spatele asa ca nu am reusit sa vad daca adolescenta repezita si flocaita a mai apucat sa se stearga sau nu. Dupa ani am trecut pe la fiica Savetei si am remarcat o psihotica camera de baie in nuante de roz.
Cel mai teribil este statul de Craciun pe buda de sat de munte fara canalizare. Daca vara bate musca si se ridica putoarea de iti ofera senzatia de sauna umeda cu urina de pisica persana, iarna totul este inghetat si iti trebuie un act de curaj pentru a aseza bucile incalzite pe scandurile decupate discoidal.
Daca in bucatarie se strange lumea la taifas, se mananca si este galagie, tronul ramane locul cugetarilor, usurarilor si relaxarilor.
Mirela rebusista de la doi tinea lumina aprinsa la baie pana la doua noaptea, incrucisand si descrucisand « integrame usoare ». Luminita, puberala, a experimentat dusul in cautarea experientei sexuale primare. Eu as fi sfatuit-o ca ar fi fost mai intens daca in loc de tendinta ei spre hiperigenism genital, un dus regulat pe baza de Clerasil si poate acneea ei ce amintea de cultivarea intensiva a ciupercilor Pleurotus ar fi trecut fara sa lase adanci complexe atat pe fata cat si in personalitatea ei oricum fragilizata de o mama frigidizata de o bunica fanatic-ortodoxa.
Pe de alta parta si eu, staruiam in aspiratie de conturare si reafirmare a virilitatii dupa o usa alba de baie, incordat ca dupa stricnina si sprijinit cu spatele de un halat agatat, ce acoperea un geam de sticla semitransparenta.
“Asa sunt tinerii din ziua de astazi... stau toata ziua in oglinda...” spuse tanti Milena, abila vanzatoare fardata de incaltaminte second-hand in scara blocului.
Fiind in vizita la doamna Coacaza am asistat la o scena de viol lesbian si incestuos pe capacul de la buda. Doamna Saveta Coacaza, personal TESA pe la un liceu de provincie cu 4 clase primare si putine facultati mentale isi acosta furibunda fiica ce sedea contemplativ pe tron.
“Ai de gand sa iesi de acolo?! Sau trebuie sa te dau eu afara!” isi coplesi rastit fiica abia relaxata.
Un murmur grabit se scremuse de pe colac, iar Saveta navali cu mainile ridicate in incinta tronului blestemand isteric si neoriginal.
Eu sedeam in sufragerie si lingeam la o lingura de dulceata de cirese avand acces panoramic spre usa deschisa dezinvolt de la baie. Acolo, o domnisoara de vreo 16 ani extrem de jenata, sedea inca cu bikini in vine in timp ce dementa mama o cauta in cap:
“Iesi afara ca te flocai de nu te vezi de fata cu baiatul asta, fir-ai a dracului sa fii!”
Bunul simt sau poate chiar zambetul meu larg mi-a impus sa ma intorc cu spatele asa ca nu am reusit sa vad daca adolescenta repezita si flocaita a mai apucat sa se stearga sau nu. Dupa ani am trecut pe la fiica Savetei si am remarcat o psihotica camera de baie in nuante de roz.
Cel mai teribil este statul de Craciun pe buda de sat de munte fara canalizare. Daca vara bate musca si se ridica putoarea de iti ofera senzatia de sauna umeda cu urina de pisica persana, iarna totul este inghetat si iti trebuie un act de curaj pentru a aseza bucile incalzite pe scandurile decupate discoidal.
Daca in bucatarie se strange lumea la taifas, se mananca si este galagie, tronul ramane locul cugetarilor, usurarilor si relaxarilor.
Subscribe to:
Posts (Atom)