De la piață

Transpirată pe maidan căra Safta la roșii și vatelină. Se dusese la piață că este vreme bună de bulion. Vatelina este și ea de sezon că vine iarna și a găsit un model de plapumă in "Femeia actuală" care cică extinde orarele de somn de la normalul 7-8, la suprarealul 14. O mintă odihnită într-un corp odihnit gândea ea la insistențelei de duminică ale "Vieții spirituale". Cu schimbările climatice și cu doliul pe care îl purta după o soră sinucigașă, transpira pe sub salcâni ca și o oală de presiune. Se oprea din când în când pe la câte o intersecție, sperând să treacă vreo coaloană de mașini, pentru a-și lungi răgazul. Privea în gol, pentru că mașinile erau probabil singurul ingredient al minții ei. Apoi, șchiopătând a plase de Kaufland înfundate în sacoșe de Metro, începu să se opintească cu greu spre garsonieră. De fapt, un aparatament cu o cameră, confort unu. Urcă 5 trepte și cu degetul aratător apăsă cu o unghie mâncată de ojă proastă pe butonul de la lift. Colivia duhnind a urină și scliviseli rămase blocată printre etaje. O porni pe jos, visând la liane, spre etajul 7. Pe la doi, mirosea a Alintaroma de la Lena. Bătu la ușă, și nu i se răspunse... Pe la 4 miroasea a cicoare. La 5 a chiftele. La 6 a Lenor, iat în fața ușii ei era varză murată, gogoșari în oțet și "verde de paris". Scutură covorașul de ploșnițe înspre etajele inferioare și intră în casă bolborosind despre ceva telenovelă. Frecă rapid un ness rece și apoi se lăbărță pe o canapea contemplând la un serial, la bătături și picoare umflate.