Misoginism

Romania abunda de "femei de femei". De la adolescente cu ganduri necurate de copulare cu mari bastani pana la babe, sotii cu epiglote supradimensionate, fete mari in cautarea amorului pe internet, bunici care isi cresc nepotii, babe care rastignesc si tipa in catedrale.

Adolescentele nu demult au descoprit rozul turcesc si au inceput sa se coloreze cu tot felul de fustite, tricouri fara maneci, cercei s.a.m.d. in toate nuantele posibile intre roz si ciclamen. Cu atatia bani in buzunare cate circumvolutii pe creier fetele au iesit la brat in cautarea vreunui pustan sau domn generos. Pe masura ce speranta devine disperare liceenele au realizat ca posibila sansa de succes se reduce la economia de material textil imbracat. Idealurile se rezuma succint la baby-sitter in Europa de Vest, dansatoare exotica in Japonia (asta in condtiile in care "banalale banane" sunt inca considerate exotice), maritis pentru salvarea conditiei sociale sau distractie de moment. Scoala ramane o prioritate mai degraba a parintilor.

Mamele acestor fete sunt fie casnice si in concluzie penibil de dependente de sot, fie au 2 locuri de munca: unul remunerat si unul gospodaresc iar in cazul asta mult prea putin timp pentru educatia copiilor si pentru intretinerea personala. Nu imi plac casnicele. Sunt mult prea late si au un miros profund de ceapa si de crescut copii. Discutand cu o astfel de casnica imi explica la o octava superioara importanta femeii casnice. Fara sa se gandeasca la dependenta bolnavicioasa de cratita si Domestos in care se afla imi povestea despre educatia pe care le-a dat-o copiilor sai, despre curatenia din casa, mancare pregatita zilnic. A omis rezultate efortului depus: jumatate de viata petrecuta intre mult prea putini pereti, obezitate morbida, dispret nejustificat pentru femeile independente, o fiica la randul ei casnica "maritata nepotrivit", un fiu care "va da bacalaureatul doar in toamna" si nu in ultimul rand o relatie erotica disfunctionala.

O alta mama cu o fiica plecata din oras se simte tradata si marturiseste ca reproseaza saptamanal decizia copilei de a parasi cuibul. Cat despre sot, doar cuvinte de lauda: "un porc, un mizerabil". Si o subtila aluzie la gresia de curand montata: "Insa castiga bine. Am schimbat gresia inainte de Pasti". Ams imtit in acel moment ca de fapt imi vorbeste despre o compensarea pentru esecul de a-si modela fiica dupa tiparul ideal in care credea cu sfintenie: casatorita "potrivit" cu vreun doctor sau avocat, casnica, ceva copii sanatosi cu perspective universitare, masina -de spalat, -de spalat vase, -de gatit, -Audi...

Tinerele mame isi cresc copii dupa studiile moderne de puericultura gasite pe internet. Astfel pruncii trec prin tot felul de programe deloc complementare si contrastante. Vreau un copil modern sau vreau unul clasic. Vreau fotbalist sau vreau intelectual. Li se cumpara mai intai tot ceea ce doresc, iar daca devin obraznici se trece la pedeapsa. Odata cu varsta incepe si cenzura. "Du-te in camera ta ca nu e de tine."

Bunicile sunt blajine in general. Si in urma resemnarii suportate pe parcursul menopauzei par sa isi fi gasit in sfarsit linistea. Daca au esuat atunci devin babe.

Si dintre toate tipuriole de "femei de femei" baba este esenta a tot ceea ce a simtit, refulat si urat acea individa intr-o viata. De la blesteme la extaze ortodoxe, baba are trairi cameleonice. O tragicomedie zilnica a unui individ care oscileaza intre lacrimi si isterie. Si totusi dupa paravanul acestei forfote vizibile rezida foarte multa tristete. Afundarea in Acatistier denota renuntarea definitiva la ratiune si accepatrea de sine ca individ fara opinie, fara importanta. Odata cu vaduvia dogma atinge puteri dictatoriale. Cu ultime forte baba prozelita devine militant si astfel izvor de interdictii si consilieri cu o mare incarcare superstitioasa. Intr-o zi stand pe o banca, alaturi o baba iconodula isi disciplina nepotul de 7 - 8 ani: "Ai grija ce faci. Domnul le vede pe toate. Iar plata pacatului este moartea". Si nimic parca nu pare mai inocent decat a crede in Dzeu. Insa o asemenea credinta se poate intr-adevar institui doar cu amenintarea mortii. Bineinteles ca pentru o asemenea baba moartea este o certitudine imediata, insa pentru un copil este o sursa primara si intensa de frica si teama.

Sunt eu misogin sau avem un exces de astfel de femei?! Departe de asta. Din contra simt mila pentru cele care fac parte dintr-un "triunghi vicios" care tine de mentalitate si evolutia, involutia sau stagnarea generatiilor.