Cadrul geografic şi istoric
Pentru a urmări mai uşor evoluţia religiasă şi a credintelor am considerat că este necesară o bună delimitare geografică a spaţiului iranian în decursul istoriei, precum şi evoluţia politică a Persiei din perioada preislamică. Pentru aceasta am introdus câteva date geografice şi istorice pe care le-am considerat că ar avea caracter adiacent înţelegerii studiului care va urma.
Cuprins între fluviile Tigru şi Indus, Marea Caspică, Golful Persic şi Oceanul Indian, podişul iranian se întinde pe o suprafaţa de 3 milioane de kilometri pătraţi. Pe acest teritoriu s-au încrucişat încă cu 4 mii de ani în urmă numeroase drumuri comerciale care legau China şi India de alte regiuni ale Orientului Apropiat, Istoria Persiei fiind strâns legată, în antichitate de cea asiriană, babiloneană, greacă sau egipteană.
Primele aşezări sunt atestate încă din mileniul al V-lea î.e.n. Spre sfarşitul mileniului al IV-lea î.e.n. s-au înregistrat mişcări masive de populaţii nomade (elamiţi, guttiţi, kasiţi etc.) care, coborând din regiunile muntoase, se îndreptau spre câmpiile mănoase ale Mesopotamiei. Aceste triburi indo-europene au dat vastei regiuni în care urmau să migreze numele de Aryanam, ţara arienilor, ţara nobililor.
Limba iraniană veche, pe care unii autori o numesc (în mod artificial) avestica de la Avesta, cartea lui Zarathustra (sau Zoroastru), care a fost scrisă într-o limbă veche puţin cunoscută, dar despre care vom discuta mai târziu, face parte din grupul limbilor indo-europene şi era împarţită în două mari dialecte, zend - vorbit în Media (în care sunt redactate propriu-zis primele părti ale Avestei) şi limba vorbită în regiunea fars (care este vechea limbă persană folosită în inscripţiile epocii ahemenide). Limba pehlavi - derivată din vechea persană din epoca Aheminizilor - a fost limba utilizată de parţii din epoca dinastiei Arsacizilor, precum şi în epoca urmatoare, sassanida, pâna la cucerirea musulmanã.
Elamul.
Primul dintre popoarele iraniene, elamiţii, şi-au făcut apariţia în jurul anul 3000 î.e.n. , creându-şi un regat cu capitala la Suza şi au intrat în conflict cu regatul mesopotamian al Akkadului, fiind învinşi de către regele Sargon I şi supuşi (2600 î.e.n.) Istoria şi civilizaţia Elamului vor continua să se desfăşoare în stricta dependenţă de Mesopotamia până când în secolul al XIV-lea î.e.n. regatul va cădea sub stăpânirea kasiţilor, eliberandu-se apoi în secolul al XII-lea î.e.n. când va ocupa Babilonul şi va domina toată valea Tigrului.
Începuturile civilizaţiei iraniene
Începuturile istoriei şi civilizaţiei persane se situează în jurul anului 1000 î.e.n. când, din regiunile Caucazului septentrional şi probabil ale Rusiei meridionale, triburile de păstori au început să migreze, unele spre sud-vest, altele spre sud, ajungând până în valea Indusului. Primele au intrat în conflict cu puternicele regate Asiria şi Uratu. Începând din secolul al IX-lea î.e.n., analele asiriene menţionează triburile de mezi şi perşi.
În secolul al VIII-lea î.e.n. triburile mezilor s-au unit, iar înspre anul 715 î.e.n. regele Deioces (Daiaukku) a creat statul med cu capitala la Ecbatana. În urma unui razboi cu Asiria, Deioces a fost deportat în Siria, iar fiul său Pharaortes a consolidat statul med şi a supus triburile, mai numeroase, ale perşilor. În perioada următoare, cele doua triburi înrudite ale mezilor şi perşilor vor acţiona împreună împotriva ameninţării sciţilor, iar regele eliberator Cyanarxes (Urakciatra) va crea o armată foarte eficientă după model asirian. În 615 î.e.n. va cuceri capitala Assur şi, aliindu-se cu babilonienii, va distruge Ninive, grăbind astfel sfârşitul puternicului stat asirian. Succesorul său, Astyages (Ishtumegu) (585 - 550 î.e.n.), dispunând acum de bogăţii imense, îşi organizează o somptuasă curte după stilul celei asiriene. Statul mezilor atinsese culmea prosperităţi.
Între timp, uniunea celor 10 triburi ale perşilor stabiliţi în văile sud-estice ale podişului s-au consolidat. Unele din aceste triburi stabiliseră încă din secolul al VIII-lea î.e.n. legături cu elamiţii, furnizându-le contingente de războinici în schimbul dreptului de a se stabili pe teritorii elamite. Triburile perşilor se vor uni apoi în jurul anului 700 î.e.n. sub conducerea lui Ahemene. Clanul Ahemenid (Hakamanish) va da mai târziu - cu Cirus II - o dinastie care va pune bazele viitorului Imperiu.
No comments:
Post a Comment