Un amic din UK imi spusese mai demult ca romanii sunt foarte inventivi. Teapa este la fel de populara precum rugaciunea, ratele la electrocasnice si biletele la (inse)loterie. In general imi place sa cred ca sursa turturor relelor este de fapt mama, tata, bunicul, bunica si toti inaintasii cu bagajul lor, cu stiinta lor si elementele de educatie primit(iv)e.
Romanii vorbesc despre pacaleala, teapa mereu si se tem de ea chiar in mod mistic. In diversele familii pe care le-am intalnit si la care am petrecut timp destul dainuie adesea suspiciunea. "Oare ce vrea de la noi?!" Am intalnit mult prea des acest concept. Strainii doresc ceva de la romani. "Ungurii vor Ardealul, de asta...", "UE vor sa ne corupa si sa ne fure aurul de la Brad...", "Vecinii vor sa mute gardul cu 10 cm in defavoarea noastra...". Totusi, toti acesti suspiciosi stau mereu si cugeta la posibilitatea de a face o afacere - "Fa ceva, ma! Orice!" pentru a-si umple peste noapte buzunarele vechi si goale. Nu este vorba doar de straini, pentru ca reusim cu dibacie sa ne tepuim noi intre noi.
Una dintre cele mai frumoase scene este cea a femeii blajine, cu ochii inlacrimati, smerita si imbracata prost, gri si foarte trist care abia sopteste: "Da-mi 500 pana maine...". Bineinteles ca pana maine se poate multumi si cu 300 "sau cu cat se poate". A doua zi nu mai apare, nici ea nici sutele... Mobilul e pierdut - "pe onoarea mea", a pierdut copilul SIM-ul, cine stie ce boala sau ce calatorie nepravazuta s-a ivit in ceas de noapte. Situatia "de maine" este la fel de previzibila precum cliseele din scuze.
Unul dintre grupurile mele favorite de inselatori il reprezinta cel al tamaduitoarelor, clarvazatoarelor, prezicatoarelor, dezlegatoarelor si vrajitoarelor de tot soiul, care mai de care mai incoronate, mai utilate, experimentate, binecuvantate, specializate si incotestabile. Superstitia, tembelismul si disperarea romaneasca au creat mediu propice pentru dezvoltarea celei mai prolifice monarhii de imparatese incoronate sau neincoronate, regine care mai de care, printese de exceptie din Europa. Nume sonore precum Omida, Mercedesa, Primavera, Eudochia, vrajitoarea din Strehaia bantuie mintile pustii ale tuturor celor care si-au golit buzunarele in cautarea potentei, prosperitatii, luciditatii psihice, armoniei, iubirii nestirbite si eterne etc. Deloc surprintator pentru o natie descantata este faptul ca medicina alopata, managementul afacerilor, consilierea juridica, pshihologia sociala si sexuala, ratiunea in general sunt desconsiderate in favoarea unor incantatii dadaiste cu iz de logoree oculta. As putea integra aici o gama intreaga de terapeuti cu practici alternative incepand cu maslurile, apa de piramida, urinoterapie si alte soiuri de pseudo-homeopatii.
O pacaleala armoata. Capsuna. La unii produce eczeme si iritatii. In Romania capsuna spaniola produce insa mari dureri si mutari sociale. In cautarea traiului mai bun (este oare statul in soare cu botul in pamant si cu fundul in sus o stare de bine) oameni simpli isi lasa odraslele pe la vecini pentru o educatie excelenta si un viitor infloritor. Odata cu asta incidenta divorturilor gestate pe plaiuri spaniole este in crestere. Gelozii, pumni in fata, copii abandonati, regrete toate din cauza mincinoasei capsuni.
Nu am sa fac nici o referire la pacalelile primite de la politicieni pentru ca pe Virginia nu o intereseaza. I se promise ca va fi iubita daca isi va ceda fecioria baiatului chipes din clasa superioara. Ea sfioasa a cedat-o iar el dupa aceea a cedat-o pe Virginia altuia. Iar acum mama fetei incearca sa repare demnitatea puberei eleve pe la manastiri si vrajitoare.
Lista exemplelor este infinita pentru ca romanii sunt intr-adevar inventivi. Oamenii sunt inventiv in general si au nevoie de noutate.
Nu cred ca este necesar un 1 aprilie. Traim o viata in pacaleala. Ne-am nascut si ne-am botezat in Pacalici crestini. Biserica si filosofia pacalelilor, in care Atotstiutorul nu ne poate primi in Rai fara acest inutil insa mult prea frecvent ritual religios, botezul. Suntem pacaliti de preoti, de calugari si ierarhi sa ne inchinam, sa credem orbeste si ne crucificam pentru pacate ancestrale care imi sunt total straine. Suntem invatati sa credem in serpi vorbitori, in octogenare si fecioare insarcinate (intr-o epoca in care inseminarea artificiala era la fel de straina de individ precum tabla inmultirii), in razbunari divine (ale milostivului) si in omoruri religioase ("sa nu ucizi!"). Daca in Romania 88% dintre cetateni sunt considerati credinciosi, cu o baza solida de superstitiozitate si arhaism mai ramane oare un mister de ce suntem atat de inventivi atunci cand ne referim la inselatorie?
Daca la cerinta lui Moise toiagul s-a transformat in sarpe oare este chiar imposibil ca Becali sa transforme 50 de oi intr-un miliard de euro?
No comments:
Post a Comment