Cand vad fufele ce se perinda prin tara si se autonumesc artiste imi vine sa le flocai de nu se vad. Cand le aud cum sforaie imi vine sa le strang de gat.
Desi ascultasem mai demult soundtrackul de la Frida de Elliot Goldenthal si il remarcasem pe Caetano Veloso si in special pe mult apreciata Lila Downs, am ignorat-o total pe Chavela Vargas... si cum boceste... fata...
Sunday, 26 October 2008
Saturday, 30 August 2008
Familia Andrasescu si explozia demografica
Familia Andrasescu este o familie mare. Exagerat de mare. Ei sunt pocaiti. Crestini. Din aia cu Iisus. Ei fac copii in prostie din prostie. S-au inmultit si se inmultesc precum iepurii. Ei nu folosesc prezervative. Contraceptivele probabil sunt pentru nutrii. Ei nu au nutrii, deci nu au nici contraceptive. Dupa numarul de copii nascuti in modesta cocioaba care s-a transformat intr-un timp relativ scurt intr-o casa de copii cu anexe multiple asemeni unei tumori maligne ce a produs metastaze, lumina divina, barza, doamna Andrasescu si fiicele doamnei asemeni unor closte prolifice si incapatanate au reinventat definitia incubatorului.
Aflata intr-o perpetua stare extatica de uter intr-o stare vesnica de ralaxare-contractie, doamna Andrasescu a adus pe lume 18 copii, fapt care probabil ar fi facut-o geloasa si pe biblica Rasela. Botezate la maturitate in pocainta, femeile Andrasescu a obtinut drept bonus, un uter din start binecuvantat.
Ultimii doi copii au decedat la nastere, probabil ca este normal pentru o mama la 5O de ani si dupa un asemenea abuz apar anumite disfunctionalitati, mai ales ca orice femeie normala la o asemenea etate incepe sa se gandeasca serios la menopauza.
Eu am inteles ca este vorba de propadiure penticostala prin largirea septelului de pocaiti, dar totusi, scumpa familie, nu sunteti rozatoare.
Copii au fost botezati dupa Biblie: Timotei, Iosif, Tabita, Ana, Matei, Luca, Amina etc si aveau varste cuprinse intre 0 si 28 de ani. Era simplu deja: se cresteau unii pe altii. Nu am fost stupefiat cand fiica doamnei Andrasescu, Tabita de 26 de ani s-a maritat si a nascut si ea o fata, Emanuela. Emanuela era cu doua luni mai in varsta decat matusa ei, Veronica. In aceste conditii problema alaptatului era rezolvata. Doamna Andrasescu putea sa isi alapteze si fiica si nepoata pentru ca avea pieptul format, iar Tabita putea sa si-l formeze(vorbim de un piept inca amator) atat cu propria fiica cat si cu surioara.
Totusi eu aveam mari semne de intrebare cu referire la nume. In ritmul asta de multiplicare, in 15 ani vor epuiza toata onomastica biblica. Cum se vor chema urmatorii copii? Timotei al doilea? Tabita cea Mica? Matei cel Tanar? Sau se vor striga dupa numarul de ordine? 43? 52? 64? Bingo! Poate fi o solutie! Sau dupa CNP? Sau mai simplu isi vor putea atribui coduri de bare!
Despre spatiu de locuit sau intimitate iarasi nu imi puteam inchipui cum anumiti oameni pot trai precum gainile Lenghorn in baterii? Cate sali de baie vor fi nevoie? Cate suluri de hartie igienica se vor consuma pe zi? Cate rechizite vor fi cumparate? Cate scutece Pampers vor fi schimbate zi de zi? ce felde masa vor avea?
se vor muta oare pe la vecini? Dorm in paturi supraetajate? Ce se intampla daca se apuca toti de sforait?
trecand prin fata casei nu ai doar impresia ca pasesti prin fata unui stadion paraolimpic dar si, totodata de-a lungul unei maternitati cu puternic miros de ocitocina (OCITOCÍNĂ s. f. hormon secretat de lobul posterior al hipofizei, cu rol în declanşarea contracţiilor uterine şi stimularea lactaţiei. (< fr. ocytocine)).
Experientele mele cu penticostali nu se rezuma doar la familia Andrasescu. Poate ca in viitor voi atribui un pic de atentie si familiei Lupulescu.
Aflata intr-o perpetua stare extatica de uter intr-o stare vesnica de ralaxare-contractie, doamna Andrasescu a adus pe lume 18 copii, fapt care probabil ar fi facut-o geloasa si pe biblica Rasela. Botezate la maturitate in pocainta, femeile Andrasescu a obtinut drept bonus, un uter din start binecuvantat.
Ultimii doi copii au decedat la nastere, probabil ca este normal pentru o mama la 5O de ani si dupa un asemenea abuz apar anumite disfunctionalitati, mai ales ca orice femeie normala la o asemenea etate incepe sa se gandeasca serios la menopauza.
Eu am inteles ca este vorba de propadiure penticostala prin largirea septelului de pocaiti, dar totusi, scumpa familie, nu sunteti rozatoare.
Copii au fost botezati dupa Biblie: Timotei, Iosif, Tabita, Ana, Matei, Luca, Amina etc si aveau varste cuprinse intre 0 si 28 de ani. Era simplu deja: se cresteau unii pe altii. Nu am fost stupefiat cand fiica doamnei Andrasescu, Tabita de 26 de ani s-a maritat si a nascut si ea o fata, Emanuela. Emanuela era cu doua luni mai in varsta decat matusa ei, Veronica. In aceste conditii problema alaptatului era rezolvata. Doamna Andrasescu putea sa isi alapteze si fiica si nepoata pentru ca avea pieptul format, iar Tabita putea sa si-l formeze(vorbim de un piept inca amator) atat cu propria fiica cat si cu surioara.
Totusi eu aveam mari semne de intrebare cu referire la nume. In ritmul asta de multiplicare, in 15 ani vor epuiza toata onomastica biblica. Cum se vor chema urmatorii copii? Timotei al doilea? Tabita cea Mica? Matei cel Tanar? Sau se vor striga dupa numarul de ordine? 43? 52? 64? Bingo! Poate fi o solutie! Sau dupa CNP? Sau mai simplu isi vor putea atribui coduri de bare!
Despre spatiu de locuit sau intimitate iarasi nu imi puteam inchipui cum anumiti oameni pot trai precum gainile Lenghorn in baterii? Cate sali de baie vor fi nevoie? Cate suluri de hartie igienica se vor consuma pe zi? Cate rechizite vor fi cumparate? Cate scutece Pampers vor fi schimbate zi de zi? ce felde masa vor avea?
se vor muta oare pe la vecini? Dorm in paturi supraetajate? Ce se intampla daca se apuca toti de sforait?
trecand prin fata casei nu ai doar impresia ca pasesti prin fata unui stadion paraolimpic dar si, totodata de-a lungul unei maternitati cu puternic miros de ocitocina (OCITOCÍNĂ s. f. hormon secretat de lobul posterior al hipofizei, cu rol în declanşarea contracţiilor uterine şi stimularea lactaţiei. (< fr. ocytocine)).
Experientele mele cu penticostali nu se rezuma doar la familia Andrasescu. Poate ca in viitor voi atribui un pic de atentie si familiei Lupulescu.
Yo soy la locura - Eu sunt nebunia
O folia tare draga mie interpretata de Montserrat Figueras sub conducerea lui Jordi Savall.
In fotografie este o sticla de Cognac din rezerva speciala de la Casa Camus, Cognac, Franta, august 2007.
In fotografie este o sticla de Cognac din rezerva speciala de la Casa Camus, Cognac, Franta, august 2007.
Friday, 29 August 2008
Mit si credinte religioase in Iranul preislamic (partea a patra)
Perioadele Seleucida, Arsacida şi Sassanida.
Încât, ajuns (în 331 î.e.n.) pe teritoriul Imperiului persan, tânărul cuceritor macedonean a ţinut să fie considerat urmaşul lui Darius I. S-a oprit 4 luni la Persepolis, după care a incendiat grandiosul palat, însuşindu-şi întregul tezaur. S-a dus să viziteze mormântul lui Cirus cel mare, a introdus în curtea sa ceremonialul şi fastul regilor Persiei, a adoptat portul şi moda persană, se spune că s-a căsătorit cu o fiică a lui Darius III, după care la îndemnul său din ordinul său 80 dintre ofiţerii săi s-au căsătorit cu fete din Iran, iar 30000 de tineri iranieni au fost instruiţi şi încorporaţi în armata sa.
După moartea lui Alexandru Macedon (323 î.e.n.) generalii săi au domnit în diversele fracţiuni ale imperiului ca nişte suverani independenţi, luptându-se între ei pentru putere. Seleucos I a stăpânit Babilonul, apoi India şi Iranul, formând dinastia Seleucizilor, ai cărei membrii erau pe jumătate persani. între timp în secolul al III-lea î.e.n. în podişul iranian au devenit tot mai numeroase şi mai agresive triburile de nomazi - are parţilor - care cuceresc, treptat, regiuni întinse ale fostului imperiu. După ultimul rege seleucid ( Antiochus IV 175-164 î.e.n.), Mesopotamia este şi ea recucerită de parţi. Imperiul medio-oriental al lui Alexandru Macedon s-a redus la teritoriul Siriei, în timp ce regatele elenistice vor fi pe rând supuse de romani. Această a doua perioadă a istoriei persane perioada Seleucida care a durat 160 de ani a însemnat de fapt o elenizare a perşilor şi o iranizare a grecilor.
După aceea, invazia parţilor ( 171-138 î.e.n.) va apărea ca un fel de reacţie naţională, iraniană, locală. A treia perioadă este cea a dinastiei Arsacizilor.
Parţii, înrudiţi cu triburile scite din stepele Caspicii şi ale Aralului, invadau periodic podişul Iranului încă din timpul lui Cirus al II. Prin anul 255 î.e.n. uniunea tribală condusă de Arsace (viitor fondator al dinastiei Arsacizilor) profită de slăbiciunea Seleucizior ocupând noi teritorii în sudul Iranului. Mithridate I (171-138 î.e.n.) cucereşte teritorii întinse, afirmându-se şi ca un bun organizator şi legislator. În scurt timp ajunge să stăpânească Babilonia şi întregul Iran de la Caucaz până la Golful Persic, şi de la Eufrat până la Indus.
Seria conflictelor cu romanii au început în 53 î.e.n., când ambiţiosul triumvir Crassus a pornit o expeditie cu 40000 de legionari împotriva Iranul. Pierzând în deşertul sirian, a urmat apoi o întelegere cu parţii. Traian a ajuns (în 114 e.n.) până la Golful Persic, dar a trebuit să renunţe la teritoriile cucerite. Ultimul rege part, Artaban V i-a învins de două ori pe romani, iar împăratul Macrinus a fost obligat să cumpere pacea, plătind o mare sumă parţilor.
Urmează a patra perioadă a istoriei persane, perioada dinastiei Sassanide, care a dăinuit 427 de ani (224-651 e.n.).
Noua dinastie (al cărei strămoş eponim Sassan fusesse mare preot al templului) începe cu Ardasir, care îl va învinge şi ucide pe Artaban V, ajungând stăpân al întregului regat babilonian şi al Mediei. Acţiunea sa politică şi militară avea aspectul unei răscoale naţionale persane împotriva parţilor.
Ardaşir, a cărui mare ambiţie era să restaureze “imperiul mondial” al Ahemenizilor, a creat o armată foarte disciplinata (care în 235 a învins legiunile romane) şi o administraţie centralizată. A pus bazele unei religii de stat autoritare prin adunarea vechilor tradiţii religioase - care până atunci erau transmise doar pe cale orala - în cartea ce va deveni Avesta. Fiul său Sapur I (241-272) a fost un mare talent militar: a învins trei mari armate romane şi a fost şi un rege luminat.
Cultura Persiei Sassanide a atins nivelul său cel mai înalt sub Khosrou I Anushirvan (531-579). Domnia lui a fost însemnată de războaie victorioase contra Bizanţului, precum şi instalarea unei ordini interne şi de reforme administrative fructuoase. Khosrou I şi-a organizat o curte strălucită la care a adus artişti, erudiţi şi filosofi neoplatonicieni; în timp ce literaţii săi traduceau în pahlavi operele poetice din literatura indiană şi adunau legendele naţionale într-o operă care, peste veacuri, va deveni sursa şi modelul marelui poet Ferdousi, pentru Sah Nameh (Cartea Regilor).
La începutul secolului al VII-lea regii sassanizi au mai făcut câteva cuceriri. Khosrou II, de pildă, a ocupat nordul Siriei, Asia Mică, Palestina, Egiptul s. a. Dar sărăcia maselor, războaielor interne, intrigile de curte, nepriceperea politică a conducătorilor (în decurs de 14 ani s-au succedat pe tronul Persiei nu mai puţin de 12 regii) au slăbit enorm capacitatea de rezistenţă a Imperiului sassanid. Ca urmare, între 604-611, triburile arabe invadând din sud au învins fără prea mare greutate o armată persană. Peste câţiva ani (651) arabii au pătruns mai hotărât şi mai masiv pe teritoriul Iranului, care va deveni o provincie a noului imperiu arabo-islamic. Califii arabi, regii turkmeni, hanii mongoli s-au succedat, în alternanţa cu câteva dinastii locale efemere până în 1502.
Încât, ajuns (în 331 î.e.n.) pe teritoriul Imperiului persan, tânărul cuceritor macedonean a ţinut să fie considerat urmaşul lui Darius I. S-a oprit 4 luni la Persepolis, după care a incendiat grandiosul palat, însuşindu-şi întregul tezaur. S-a dus să viziteze mormântul lui Cirus cel mare, a introdus în curtea sa ceremonialul şi fastul regilor Persiei, a adoptat portul şi moda persană, se spune că s-a căsătorit cu o fiică a lui Darius III, după care la îndemnul său din ordinul său 80 dintre ofiţerii săi s-au căsătorit cu fete din Iran, iar 30000 de tineri iranieni au fost instruiţi şi încorporaţi în armata sa.
După moartea lui Alexandru Macedon (323 î.e.n.) generalii săi au domnit în diversele fracţiuni ale imperiului ca nişte suverani independenţi, luptându-se între ei pentru putere. Seleucos I a stăpânit Babilonul, apoi India şi Iranul, formând dinastia Seleucizilor, ai cărei membrii erau pe jumătate persani. între timp în secolul al III-lea î.e.n. în podişul iranian au devenit tot mai numeroase şi mai agresive triburile de nomazi - are parţilor - care cuceresc, treptat, regiuni întinse ale fostului imperiu. După ultimul rege seleucid ( Antiochus IV 175-164 î.e.n.), Mesopotamia este şi ea recucerită de parţi. Imperiul medio-oriental al lui Alexandru Macedon s-a redus la teritoriul Siriei, în timp ce regatele elenistice vor fi pe rând supuse de romani. Această a doua perioadă a istoriei persane perioada Seleucida care a durat 160 de ani a însemnat de fapt o elenizare a perşilor şi o iranizare a grecilor.
După aceea, invazia parţilor ( 171-138 î.e.n.) va apărea ca un fel de reacţie naţională, iraniană, locală. A treia perioadă este cea a dinastiei Arsacizilor.
Parţii, înrudiţi cu triburile scite din stepele Caspicii şi ale Aralului, invadau periodic podişul Iranului încă din timpul lui Cirus al II. Prin anul 255 î.e.n. uniunea tribală condusă de Arsace (viitor fondator al dinastiei Arsacizilor) profită de slăbiciunea Seleucizior ocupând noi teritorii în sudul Iranului. Mithridate I (171-138 î.e.n.) cucereşte teritorii întinse, afirmându-se şi ca un bun organizator şi legislator. În scurt timp ajunge să stăpânească Babilonia şi întregul Iran de la Caucaz până la Golful Persic, şi de la Eufrat până la Indus.
Seria conflictelor cu romanii au început în 53 î.e.n., când ambiţiosul triumvir Crassus a pornit o expeditie cu 40000 de legionari împotriva Iranul. Pierzând în deşertul sirian, a urmat apoi o întelegere cu parţii. Traian a ajuns (în 114 e.n.) până la Golful Persic, dar a trebuit să renunţe la teritoriile cucerite. Ultimul rege part, Artaban V i-a învins de două ori pe romani, iar împăratul Macrinus a fost obligat să cumpere pacea, plătind o mare sumă parţilor.
Urmează a patra perioadă a istoriei persane, perioada dinastiei Sassanide, care a dăinuit 427 de ani (224-651 e.n.).
Noua dinastie (al cărei strămoş eponim Sassan fusesse mare preot al templului) începe cu Ardasir, care îl va învinge şi ucide pe Artaban V, ajungând stăpân al întregului regat babilonian şi al Mediei. Acţiunea sa politică şi militară avea aspectul unei răscoale naţionale persane împotriva parţilor.
Ardaşir, a cărui mare ambiţie era să restaureze “imperiul mondial” al Ahemenizilor, a creat o armată foarte disciplinata (care în 235 a învins legiunile romane) şi o administraţie centralizată. A pus bazele unei religii de stat autoritare prin adunarea vechilor tradiţii religioase - care până atunci erau transmise doar pe cale orala - în cartea ce va deveni Avesta. Fiul său Sapur I (241-272) a fost un mare talent militar: a învins trei mari armate romane şi a fost şi un rege luminat.
Cultura Persiei Sassanide a atins nivelul său cel mai înalt sub Khosrou I Anushirvan (531-579). Domnia lui a fost însemnată de războaie victorioase contra Bizanţului, precum şi instalarea unei ordini interne şi de reforme administrative fructuoase. Khosrou I şi-a organizat o curte strălucită la care a adus artişti, erudiţi şi filosofi neoplatonicieni; în timp ce literaţii săi traduceau în pahlavi operele poetice din literatura indiană şi adunau legendele naţionale într-o operă care, peste veacuri, va deveni sursa şi modelul marelui poet Ferdousi, pentru Sah Nameh (Cartea Regilor).
La începutul secolului al VII-lea regii sassanizi au mai făcut câteva cuceriri. Khosrou II, de pildă, a ocupat nordul Siriei, Asia Mică, Palestina, Egiptul s. a. Dar sărăcia maselor, războaielor interne, intrigile de curte, nepriceperea politică a conducătorilor (în decurs de 14 ani s-au succedat pe tronul Persiei nu mai puţin de 12 regii) au slăbit enorm capacitatea de rezistenţă a Imperiului sassanid. Ca urmare, între 604-611, triburile arabe invadând din sud au învins fără prea mare greutate o armată persană. Peste câţiva ani (651) arabii au pătruns mai hotărât şi mai masiv pe teritoriul Iranului, care va deveni o provincie a noului imperiu arabo-islamic. Califii arabi, regii turkmeni, hanii mongoli s-au succedat, în alternanţa cu câteva dinastii locale efemere până în 1502.
Sunday, 17 August 2008
Spre Bucerdea
Nu cred ca sunt putini oamenii care au bunici hiperactive in plan religios si aproape inactive in planul logic, bunici care au o existenta extrema in plan sensorial sau extatic, cu o perspectiva marginita si acromatica. In momentul in care bunicii i se adauga o matusa crescuta, indoctrinata si limitata in acelasi spirit atunci fiecare ora petrecuta alaturi de ele inseamna un buchet de experiente crestine dar cretine, mistice, obositoare si amuzante.
Bunica se hotareste sa plece pentru 5 zile de la oras la Bucerdea Vinoasa in vizita la mama ei , octogenara ursuza, mama a 9 copii si vaduva de 50 de ani. Pregtirile de plecare incep cu 3 zile inainte. Se face o lista, se adauga inca o lista.
Bunica si matusa formate cu caloriferul in coasta, si aeroterma intre craci au o frica de obsesiva de frig. Impatura haine de ploaie, haina de toamna, pulovere, tricouri cu maneci lungi pentru perioada caniculara de sfarsit de iulie. Se aduna astfel 3 geamantane mari de haine plus o patura. Intr-o plasa se pun cartile de rugaciuni (cam cat bibliografia pe jumatate de semestru de clasa a doisprezecea la numar).
Tineau amandoua post luni (pentru a incepe bine saptamana), miercuri si vineri. Asta insemna un soi de cura pur vegetariana insotita de rugaciuni (uneori si blesteme) intensificate. Cu 3 plase de rosii, fasole pastai, ardei si alte legume ne punem pe drum inspre gara cu vreo doua ore inainte de a pleca trenul.
Iesira amanoua impiedicandu-se una de alta, pasind cu dreptul sa le mearga bine, facandu-si cruci pe piept, amintind de nascatoarea. Bunica catre mine : « Treci inapoi in casa si fa bine sa iesi cu dreptul ca nu am chef sa imi strici calatoria ! » M-am conformat pentru ca nu vroiam sa rasune iarasi scara « pomenind de Necuratu’ » precum petardele la Revelion.
Calduri de amiaza incinsa debilizau trei persoane incarcate ca si pomii de Craciun. Pe la jumatatea drumului pana la gara, care in mod normal nu dureaza mai mult de 10 minute pe jos, ne oprim pentru ca si-a uitat matusa agrafele, iar bunica scaunelul.
Bunica era – la fel ca si matusa – obeza morbid iar pentru a putea urca in tren, avea nevoie de vreo doi barbati lati in spate sa o salte si un scaunel de lemn care sa o inalte pentru a-i facilita flexarea genunchilor butucanosi in fata treptei mult prea inalte a vagonului. Evenimentul ma incanta la maxim : doua durdulii furibunde, transpirate, incarcate de geamantane si plase, aflate intr-o vesnica alerta sa nu fie furate, multumeau la sfinti, dumnezei, preciste si domni cumsecade si apoi imediat, alternativ blestemau la publicul impacientat de accederea complicata si de lunga durata in cumpartiment. Pe culoar se auzeau vocile lor rasunand, lumea intorcea capul, eu pastram distanta.
«Trage curentul ?! » , intreba bunica. Matusa raspunse : « Vai, cum trage ! » . Isi indesara adanc in urechi tampoane pe loc preparate de vata hidrofila tip B si urlau amandoua autoritar la mine sa imi indes si eu. Am refuzat. Apoi au inceput sa imi povesteasca lacrimogen despre Pompiliu, fiul lui curva de sora-sa, mort prematur de meningita « de la tras curentul ».
Trenul se porni. Vazura o batranica si o abordara cu un « Visul si Braul Maicii Domnului » tehnoredactat, tiparit multicolor si sfintit de matusa cu apa sfintita de la Boboteaza. Batrana refuza politicos pentru ca avea glaucom. Ele insistara : « pune-l in buzunar sa-ti poarte Precista de grija », iar batrana accepta coplesita.
In urmatoarea statie urcara un grup de tiganci mult mai galagioase si stridente decat scumpele mele consternate si se asezara alaturi. Bunica amuti. Matusa impungea cu priviri din globi oculari iesiti din orbite.
Dupa 3 minute de amutire si un vadit complex de inferioritate fonica bunica isi inalta vocea de tulnic asemenea unei goarne de razboi asupra tigancilor :
- Fir-ati a dracului, sa fiti ! Mai taceti naibii, nu vedeti ca o deranjati pe femeia asta ?! capie asupra grupului aratand cu degetul spre batranica mai devreme abordata, femeie care insa nu schita nimic.
- Da’ ce ai fa ! Ce ti-am facut eu tie de urlii asa la mine ! Imi trezesti copilu’ ! raspunse o tiganca enervata leganand in forta un bebelus la piept.
In mod cert s-au pus toate 5 pe scandal si dupa cateva minute, tigancile au renuntat la vederea controlorului de tren. Plecara injurand pe tiganeste in timp ce bunica blestema biblic batand energic matanii sau inaltandu-si mainile spre cer.
Veni controlorul de bilete iar bunica incepu sa ii explice despre tiganci, despre batranica deranjata si despre matusa, eminenta profesoara de matematica ce a terminat la Timisoara, « cu frica de Dumnezeu » si aspirati literare. Controlorul composta, zambi terapeutic si pleca grabit.
Ajunseram in Alba Iulia si asteptand dupa autobuzul spre Bucerdea bunica se interesa pe la oamenii care stateau alaturi cine mai traieste si cine a mai murit, cine a divortat, cine s-a insurat sau maritat, ce se mai stie despre…
In Bucerdea a trebuit sa caram asudand in mijlocul zilei intreaga dota de post. Gafaiau amandoua si se opinteau in arsita precum “plavanii lui Goga”. Ajunsi la poarta bunica facu o rugaciune scurta de multumire, ma imbranci cu o atitudine de arucatoare olimpica de ciocan sa ma crucesc iar apoi incepu sa urle din gura de sarpe « Mama ! Mama ! » pana cand o batranica aparu punandu-si mainile-n cap.
Bunica se hotareste sa plece pentru 5 zile de la oras la Bucerdea Vinoasa in vizita la mama ei , octogenara ursuza, mama a 9 copii si vaduva de 50 de ani. Pregtirile de plecare incep cu 3 zile inainte. Se face o lista, se adauga inca o lista.
Bunica si matusa formate cu caloriferul in coasta, si aeroterma intre craci au o frica de obsesiva de frig. Impatura haine de ploaie, haina de toamna, pulovere, tricouri cu maneci lungi pentru perioada caniculara de sfarsit de iulie. Se aduna astfel 3 geamantane mari de haine plus o patura. Intr-o plasa se pun cartile de rugaciuni (cam cat bibliografia pe jumatate de semestru de clasa a doisprezecea la numar).
Tineau amandoua post luni (pentru a incepe bine saptamana), miercuri si vineri. Asta insemna un soi de cura pur vegetariana insotita de rugaciuni (uneori si blesteme) intensificate. Cu 3 plase de rosii, fasole pastai, ardei si alte legume ne punem pe drum inspre gara cu vreo doua ore inainte de a pleca trenul.
Iesira amanoua impiedicandu-se una de alta, pasind cu dreptul sa le mearga bine, facandu-si cruci pe piept, amintind de nascatoarea. Bunica catre mine : « Treci inapoi in casa si fa bine sa iesi cu dreptul ca nu am chef sa imi strici calatoria ! » M-am conformat pentru ca nu vroiam sa rasune iarasi scara « pomenind de Necuratu’ » precum petardele la Revelion.
Calduri de amiaza incinsa debilizau trei persoane incarcate ca si pomii de Craciun. Pe la jumatatea drumului pana la gara, care in mod normal nu dureaza mai mult de 10 minute pe jos, ne oprim pentru ca si-a uitat matusa agrafele, iar bunica scaunelul.
Bunica era – la fel ca si matusa – obeza morbid iar pentru a putea urca in tren, avea nevoie de vreo doi barbati lati in spate sa o salte si un scaunel de lemn care sa o inalte pentru a-i facilita flexarea genunchilor butucanosi in fata treptei mult prea inalte a vagonului. Evenimentul ma incanta la maxim : doua durdulii furibunde, transpirate, incarcate de geamantane si plase, aflate intr-o vesnica alerta sa nu fie furate, multumeau la sfinti, dumnezei, preciste si domni cumsecade si apoi imediat, alternativ blestemau la publicul impacientat de accederea complicata si de lunga durata in cumpartiment. Pe culoar se auzeau vocile lor rasunand, lumea intorcea capul, eu pastram distanta.
«Trage curentul ?! » , intreba bunica. Matusa raspunse : « Vai, cum trage ! » . Isi indesara adanc in urechi tampoane pe loc preparate de vata hidrofila tip B si urlau amandoua autoritar la mine sa imi indes si eu. Am refuzat. Apoi au inceput sa imi povesteasca lacrimogen despre Pompiliu, fiul lui curva de sora-sa, mort prematur de meningita « de la tras curentul ».
Trenul se porni. Vazura o batranica si o abordara cu un « Visul si Braul Maicii Domnului » tehnoredactat, tiparit multicolor si sfintit de matusa cu apa sfintita de la Boboteaza. Batrana refuza politicos pentru ca avea glaucom. Ele insistara : « pune-l in buzunar sa-ti poarte Precista de grija », iar batrana accepta coplesita.
In urmatoarea statie urcara un grup de tiganci mult mai galagioase si stridente decat scumpele mele consternate si se asezara alaturi. Bunica amuti. Matusa impungea cu priviri din globi oculari iesiti din orbite.
Dupa 3 minute de amutire si un vadit complex de inferioritate fonica bunica isi inalta vocea de tulnic asemenea unei goarne de razboi asupra tigancilor :
- Fir-ati a dracului, sa fiti ! Mai taceti naibii, nu vedeti ca o deranjati pe femeia asta ?! capie asupra grupului aratand cu degetul spre batranica mai devreme abordata, femeie care insa nu schita nimic.
- Da’ ce ai fa ! Ce ti-am facut eu tie de urlii asa la mine ! Imi trezesti copilu’ ! raspunse o tiganca enervata leganand in forta un bebelus la piept.
In mod cert s-au pus toate 5 pe scandal si dupa cateva minute, tigancile au renuntat la vederea controlorului de tren. Plecara injurand pe tiganeste in timp ce bunica blestema biblic batand energic matanii sau inaltandu-si mainile spre cer.
Veni controlorul de bilete iar bunica incepu sa ii explice despre tiganci, despre batranica deranjata si despre matusa, eminenta profesoara de matematica ce a terminat la Timisoara, « cu frica de Dumnezeu » si aspirati literare. Controlorul composta, zambi terapeutic si pleca grabit.
Ajunseram in Alba Iulia si asteptand dupa autobuzul spre Bucerdea bunica se interesa pe la oamenii care stateau alaturi cine mai traieste si cine a mai murit, cine a divortat, cine s-a insurat sau maritat, ce se mai stie despre…
In Bucerdea a trebuit sa caram asudand in mijlocul zilei intreaga dota de post. Gafaiau amandoua si se opinteau in arsita precum “plavanii lui Goga”. Ajunsi la poarta bunica facu o rugaciune scurta de multumire, ma imbranci cu o atitudine de arucatoare olimpica de ciocan sa ma crucesc iar apoi incepu sa urle din gura de sarpe « Mama ! Mama ! » pana cand o batranica aparu punandu-si mainile-n cap.
Crescuti pe buda...
M-am nascut intr-un spital cu asistente ce duhneau a nicotina si am crescut sezand pe o buda infecta. Nu am nici cele mai mici fantezii scatofile, insa buda este educativa. Mi-am trecut examenele datorita buzilor pe care am stat si am citit. Buzi murdare, ne-domestos-cite cu mirosuri care desfundau narile, relaxau sfinctere insa formau sinapse neasteptate. In galagie de tevi vechi, conducte cu Aspergillus fumigatus, valve uzate si robinete suieratoare mi-am format cultura generala.
Mirela rebusista de la doi tinea lumina aprinsa la baie pana la doua noaptea, incrucisand si descrucisand « integrame usoare ». Luminita, puberala, a experimentat dusul in cautarea experientei sexuale primare. Eu as fi sfatuit-o ca ar fi fost mai intens daca in loc de tendinta ei spre hiperigenism genital, un dus regulat pe baza de Clerasil si poate acneea ei ce amintea de cultivarea intensiva a ciupercilor Pleurotus ar fi trecut fara sa lase adanci complexe atat pe fata cat si in personalitatea ei oricum fragilizata de o mama frigidizata de o bunica fanatic-ortodoxa.
Pe de alta parta si eu, staruiam in aspiratie de conturare si reafirmare a virilitatii dupa o usa alba de baie, incordat ca dupa stricnina si sprijinit cu spatele de un halat agatat, ce acoperea un geam de sticla semitransparenta.
“Asa sunt tinerii din ziua de astazi... stau toata ziua in oglinda...” spuse tanti Milena, abila vanzatoare fardata de incaltaminte second-hand in scara blocului.
Fiind in vizita la doamna Coacaza am asistat la o scena de viol lesbian si incestuos pe capacul de la buda. Doamna Saveta Coacaza, personal TESA pe la un liceu de provincie cu 4 clase primare si putine facultati mentale isi acosta furibunda fiica ce sedea contemplativ pe tron.
“Ai de gand sa iesi de acolo?! Sau trebuie sa te dau eu afara!” isi coplesi rastit fiica abia relaxata.
Un murmur grabit se scremuse de pe colac, iar Saveta navali cu mainile ridicate in incinta tronului blestemand isteric si neoriginal.
Eu sedeam in sufragerie si lingeam la o lingura de dulceata de cirese avand acces panoramic spre usa deschisa dezinvolt de la baie. Acolo, o domnisoara de vreo 16 ani extrem de jenata, sedea inca cu bikini in vine in timp ce dementa mama o cauta in cap:
“Iesi afara ca te flocai de nu te vezi de fata cu baiatul asta, fir-ai a dracului sa fii!”
Bunul simt sau poate chiar zambetul meu larg mi-a impus sa ma intorc cu spatele asa ca nu am reusit sa vad daca adolescenta repezita si flocaita a mai apucat sa se stearga sau nu. Dupa ani am trecut pe la fiica Savetei si am remarcat o psihotica camera de baie in nuante de roz.
Cel mai teribil este statul de Craciun pe buda de sat de munte fara canalizare. Daca vara bate musca si se ridica putoarea de iti ofera senzatia de sauna umeda cu urina de pisica persana, iarna totul este inghetat si iti trebuie un act de curaj pentru a aseza bucile incalzite pe scandurile decupate discoidal.
Daca in bucatarie se strange lumea la taifas, se mananca si este galagie, tronul ramane locul cugetarilor, usurarilor si relaxarilor.
Mirela rebusista de la doi tinea lumina aprinsa la baie pana la doua noaptea, incrucisand si descrucisand « integrame usoare ». Luminita, puberala, a experimentat dusul in cautarea experientei sexuale primare. Eu as fi sfatuit-o ca ar fi fost mai intens daca in loc de tendinta ei spre hiperigenism genital, un dus regulat pe baza de Clerasil si poate acneea ei ce amintea de cultivarea intensiva a ciupercilor Pleurotus ar fi trecut fara sa lase adanci complexe atat pe fata cat si in personalitatea ei oricum fragilizata de o mama frigidizata de o bunica fanatic-ortodoxa.
Pe de alta parta si eu, staruiam in aspiratie de conturare si reafirmare a virilitatii dupa o usa alba de baie, incordat ca dupa stricnina si sprijinit cu spatele de un halat agatat, ce acoperea un geam de sticla semitransparenta.
“Asa sunt tinerii din ziua de astazi... stau toata ziua in oglinda...” spuse tanti Milena, abila vanzatoare fardata de incaltaminte second-hand in scara blocului.
Fiind in vizita la doamna Coacaza am asistat la o scena de viol lesbian si incestuos pe capacul de la buda. Doamna Saveta Coacaza, personal TESA pe la un liceu de provincie cu 4 clase primare si putine facultati mentale isi acosta furibunda fiica ce sedea contemplativ pe tron.
“Ai de gand sa iesi de acolo?! Sau trebuie sa te dau eu afara!” isi coplesi rastit fiica abia relaxata.
Un murmur grabit se scremuse de pe colac, iar Saveta navali cu mainile ridicate in incinta tronului blestemand isteric si neoriginal.
Eu sedeam in sufragerie si lingeam la o lingura de dulceata de cirese avand acces panoramic spre usa deschisa dezinvolt de la baie. Acolo, o domnisoara de vreo 16 ani extrem de jenata, sedea inca cu bikini in vine in timp ce dementa mama o cauta in cap:
“Iesi afara ca te flocai de nu te vezi de fata cu baiatul asta, fir-ai a dracului sa fii!”
Bunul simt sau poate chiar zambetul meu larg mi-a impus sa ma intorc cu spatele asa ca nu am reusit sa vad daca adolescenta repezita si flocaita a mai apucat sa se stearga sau nu. Dupa ani am trecut pe la fiica Savetei si am remarcat o psihotica camera de baie in nuante de roz.
Cel mai teribil este statul de Craciun pe buda de sat de munte fara canalizare. Daca vara bate musca si se ridica putoarea de iti ofera senzatia de sauna umeda cu urina de pisica persana, iarna totul este inghetat si iti trebuie un act de curaj pentru a aseza bucile incalzite pe scandurile decupate discoidal.
Daca in bucatarie se strange lumea la taifas, se mananca si este galagie, tronul ramane locul cugetarilor, usurarilor si relaxarilor.
Tuesday, 10 June 2008
Monday, 9 June 2008
Sunday, 8 June 2008
Maria Fernanda, sfarcurile si camera web
Otilia este o superba studenta la medicina. Mutata din Pascani la Cluj, a schimbat naframa cu fusta mini si s-a emancipat, explorandu-si sexualitatea la maxim. Incercand sa isi stranga bani de farduri, vin si iesiri mondene s-a apucat fata de munca cinstita.
Cam impiedicata fiind, a fost data afara de la bara de striptease a Vilei Monis din muncipiul transilvan chiar inainte de a-si incepe promitatoarea insa apusa cariera de dansatoare exotica. Aflata pe culmile esoterismul a dat o fuga la biserica a ingenuncheat smerita si a cerut povata divina.
Dupa vreo doua saptamani de stagnare mentala (definitorie, de altfel) a descoperit intamplator o noua posibila indeletnicire. Videochat-ul. Sperand la apartament propritate personala intr-un an de zile si masina Logan rosu, fata a explorat site-urile specializate si achizitionat un webcam “mai scump, dar bun”, a completat formulare, a scanat documente si a asteptat o sapatamana, muscandu-si buzele, confirmarea pentru a devein gazda.
Fiind acceptata si-a construit un profil cu pesudonim original, “Maria Fernanda”, bogat in fotografii cu umeri goi, bretelute cazute, jumatati de sfarcuri si “chiloti ata-n cur”. Engleza fusese in liceu doar o cunostinta pasagera asa ca trecu in rubrica specializarii cam tot ceea ce se putea. Fata era si domina si sclava, avea si strap-on-uri si vibratoare si bile tailandeze desi nu intrase nici macar odata intr-un sex shop, chiar mai mult isi facuse publicitate de lesbi show de una singura pentru ca nu era tocmai sigura de ce inseamna fistfucking.
Si-a instalat cu multa greutate software-ul necesar, driverele si a inceput sa munceasca. Primisese sfaturi de la o veterana in material care si gresiat tot apartamentul in urma activitatilor sexuale cibernetice. Site-ul respectiv avea o sectiune gratuita si una platita. In sectiunea gratuita scopul era sa iti ademenesti clientul iar in cea platita gazda trebuia sa se dezbrace.
Cu incredere fata incepu sa se balbaie intr-o engleza neinteligibila. A inteles rapid ce inseamna “show”, “take it off”, “boobs”, etc. Fara sa faca prea multe exercitii a inceput sa etaleze natural de fiecare data un zambet de toanta cu patima. Zambetul s-a transformat in ras cristalin si apoi, rasul cristalin in cascada galagioasa. Dupa cateva ore de astepare, frecat la fustita si comprimat la sani fata primi un client. S-a pus mult prea vartos pe tastat si pentru ca nu intelegea ca trebuie de fapt sa se dezbrace urla din cand in cand cate un “what?!” urmat de cate o partida de ras.Dupa doua minute, clientul, probabil mult mai confuz decat fata noastra s-a saturat sa citeasca o engleza cu un puternic accent moldovenesc si a parasit camera.
Dupa vreo sapatamana, Otilia a realizat ca este ceva putred in vestimentatia ei. A ramas fata la chilotel si sutien cumparate special de la imitatiile Jolidon din piata de zarzavat. A adaugat contur buzelor pe care a inceput sa si le tuguieze pentru plus de voluptate si a inceput sa primeasca client cu apetit crescut. Fata a inceput sa isi palpeze sanii si sa frece vartos la clitoris pana ce clientul termina de privit. Intr-o sapatamana facuse fata 100 de euro.
Si-a cumprat rapid creme de depilate profesionale si-a rujat sfarcurile pentru un plus de fermitate si a devenit experta in atingeri tactice in zone sensibile, spargata, sfoara si pozitiile ginecologice fiind o rutina pentru senzorul optic al webcamului.
Viata este grea iar necazurile si oboseala profesionala erau stinse cu Rom de la ABC-ul din casa scarii, iar nervii erau calmati pe sub birou aplecata dupa chistoacele tigaretelor Kent ramase de la prietena ei cea mai buna, Agnes, pe care a intalnit-o in scurt curmata cariera de stripteuza.
Cam impiedicata fiind, a fost data afara de la bara de striptease a Vilei Monis din muncipiul transilvan chiar inainte de a-si incepe promitatoarea insa apusa cariera de dansatoare exotica. Aflata pe culmile esoterismul a dat o fuga la biserica a ingenuncheat smerita si a cerut povata divina.
Dupa vreo doua saptamani de stagnare mentala (definitorie, de altfel) a descoperit intamplator o noua posibila indeletnicire. Videochat-ul. Sperand la apartament propritate personala intr-un an de zile si masina Logan rosu, fata a explorat site-urile specializate si achizitionat un webcam “mai scump, dar bun”, a completat formulare, a scanat documente si a asteptat o sapatamana, muscandu-si buzele, confirmarea pentru a devein gazda.
Fiind acceptata si-a construit un profil cu pesudonim original, “Maria Fernanda”, bogat in fotografii cu umeri goi, bretelute cazute, jumatati de sfarcuri si “chiloti ata-n cur”. Engleza fusese in liceu doar o cunostinta pasagera asa ca trecu in rubrica specializarii cam tot ceea ce se putea. Fata era si domina si sclava, avea si strap-on-uri si vibratoare si bile tailandeze desi nu intrase nici macar odata intr-un sex shop, chiar mai mult isi facuse publicitate de lesbi show de una singura pentru ca nu era tocmai sigura de ce inseamna fistfucking.
Si-a instalat cu multa greutate software-ul necesar, driverele si a inceput sa munceasca. Primisese sfaturi de la o veterana in material care si gresiat tot apartamentul in urma activitatilor sexuale cibernetice. Site-ul respectiv avea o sectiune gratuita si una platita. In sectiunea gratuita scopul era sa iti ademenesti clientul iar in cea platita gazda trebuia sa se dezbrace.
Cu incredere fata incepu sa se balbaie intr-o engleza neinteligibila. A inteles rapid ce inseamna “show”, “take it off”, “boobs”, etc. Fara sa faca prea multe exercitii a inceput sa etaleze natural de fiecare data un zambet de toanta cu patima. Zambetul s-a transformat in ras cristalin si apoi, rasul cristalin in cascada galagioasa. Dupa cateva ore de astepare, frecat la fustita si comprimat la sani fata primi un client. S-a pus mult prea vartos pe tastat si pentru ca nu intelegea ca trebuie de fapt sa se dezbrace urla din cand in cand cate un “what?!” urmat de cate o partida de ras.Dupa doua minute, clientul, probabil mult mai confuz decat fata noastra s-a saturat sa citeasca o engleza cu un puternic accent moldovenesc si a parasit camera.
Dupa vreo sapatamana, Otilia a realizat ca este ceva putred in vestimentatia ei. A ramas fata la chilotel si sutien cumparate special de la imitatiile Jolidon din piata de zarzavat. A adaugat contur buzelor pe care a inceput sa si le tuguieze pentru plus de voluptate si a inceput sa primeasca client cu apetit crescut. Fata a inceput sa isi palpeze sanii si sa frece vartos la clitoris pana ce clientul termina de privit. Intr-o sapatamana facuse fata 100 de euro.
Si-a cumprat rapid creme de depilate profesionale si-a rujat sfarcurile pentru un plus de fermitate si a devenit experta in atingeri tactice in zone sensibile, spargata, sfoara si pozitiile ginecologice fiind o rutina pentru senzorul optic al webcamului.
Viata este grea iar necazurile si oboseala profesionala erau stinse cu Rom de la ABC-ul din casa scarii, iar nervii erau calmati pe sub birou aplecata dupa chistoacele tigaretelor Kent ramase de la prietena ei cea mai buna, Agnes, pe care a intalnit-o in scurt curmata cariera de stripteuza.
Saturday, 31 May 2008
Wednesday, 21 May 2008
Nunta la S.C. Cavalcada Prodexim S.R.L
Urmeaza sa va povestesc despre Blanduzia si Petru.
Ca orice tanar in floarea varstei am fost invitat la tot felul de petreceri mondene. Si ce este mai monden decat nunta intr-un oras de provincie. Si nu orice nunta, ci una cu pretentii metropolitane. Plonjand ca musca-n lapte in centrul festivitatilor, am inteles rapid de ce este - cel putin pentru moment - imposibil sa intemeiez o familie sanatoasa in Romania care sa respecte toate rigorile necesare unei societati in plina emancipare.
Sinopsisul amorului este simplu. Idila a debutat ca si altele mult mai putin norocoase pe internet. Messengerul a legat si dezlegat sute si mii de relatii. Sentimente profunde, pasiuni secrete si dorinte intense circula in anii recenti prin microprocesoarele calculatoarelor noastre. Incidenta si intensitatea sentimetelor electronice pare sa fi crescut odata cu dezvoltarea arhitecturii procesoarelor si cu generalizarea flagelului electronic in caminele ortodoxe.
Blanduzia, la fel ca si orice alta femeie crescuta intr-un mediu traditional, se afla inca din anii de liceu in cautarea amorului din povesti. Daca Fat-Frumosul rebel si intr-adevar imaginar isi pierduse urma intr-o mlastina sireteana, Blanduzia descoperi noi oprtunitati in lumea virtuala. Povestea se transforma in e-mail, e-mail-ul in apel telefonic, apelul telefonic primit in eurocenti bonus si de aici nevoia se metamorfoza in dependenta.
Baiatul, Petru, proaspat absolvent de Facultate de Renume, si totusi masterand la inca vreo 3 facultati, cu largi perspective de America Latina ii propuse Blanduziei o intalnire. Blanduzia, se fastaci ca o fata mare, raspunse ca nu se poate, ca ea nu este o dama usoara, ca este credincioasa, ca este chiar posibil sa fie virgina etc, insa dupa 4 sms-uri, 2 telefoane si 6 BUZZ-uri insistente raspunse lui Petru, sigura pe sine "unde?!"
Nu are rost sa mai relatez in amanunt intalnirea romantica prin parcul cu petunii, panselute si gloxinia, recipiente de plastic aruncate in zona verde si fantani arteziene cu rahati. Cert este ca dupa cateva luni se mutasera impreuna in metropola. Se logodira pentru ca Biblia detesta concubinajul si preacurvia, Blanduzia fiind oricum la fel de superstitioasa precum o mamaie aflata in Postul Pastilor si facura planuri mari de nunta selecta.
Scoasera la imprimanta color invitatiile stilate, apoi le scanara si le distribuira prin e-mail, posta si alt fel de porumbei la toti cei care vor sa se dantuiasca alaturi de ei.
Eu am ajuns direct la biserica. Nu orice biserica, ci o capodopera rasarita ca din minune. Sub auspiciile sfinteniei si iubirii dumnezeiesti, Blanduzia debuteaza senin intr-o casatorie cu o lectie de umilinta. Fata este dominata de dorinta de a mistifica un contract social banal precum maritisul intr-un eveniment cu deosebite implicatii divine. Preotul ii explica Blanduziei ca are un discernamant deficitar, insa nu este o problema pentru ca Petru va gandi si pentru ea. Si pentru ca nu o ajuta nici capul, nici trupul slab preotul i-a explicat ca trebuie sa isi asculte sotul si sa se teama de el. Petru, la randul lui, avea si el datorii fata de sotie: sa o trateze cumsecade, sa aiba grija de ea (ca este incapabila) si sa nu o insele. Apoi, preotul a binecuvantat uterul miresei care ar trebui sa devina incubator fecund al semintiei lui Petru si i-a blestemat cu o duzina de copii.
Serviciul religios a fost un adevarat exercitiu sportiv de genoflexiuni si miscari incrucisate de maini si brate. La intervale diferite oamenii se aruncau spontau in genunchi si apoi se ridicau facandu-si cruci repetate. Proclamarea casatoriei avusese loc dupa un crescendo de voci extatice ale minicorului din strana care a trezit cu siguranta interesul divin. Piscoturi binecuvantate inmuiate in miere au sfintit viitorul exceptional al mirilor. Show-ul crestinesc tinu vreo doua ore. Nu stiu cum sunt altii, dar pe mine tembelismele devotionale ma lesuiesc la stomac; insa era imposibil sa fosnesc intr-o punga de chipsuri in mijlocul lalaielilor ortodoxe. Am asteptat sa arunce tzatzele cu orez dupa ei si imediat dupa ce Blanduzia si-a scuturat toate boabele albe dintre sani si din cocul superb am navalit in masina si m-am repezit inspre frigiderul matusii aflat la cativa kilometri departare.
Felictarile, masa si dansul urmau sa aiba loc intr-o incinta decorata dupa standardele unui autentic camin cultural. Scaune de birou invelite in cearceafuri impecabile si o funda dintr-un material lucios - pe care nestiutorii il numesc satin - dadeau amploare kitschului mirific.
Cu un tacam parca decupat de printr-un meniu mai select afisat pe geamurile chioscurilor fast-food in care singura delicatesa si trufandaua absoluta probabil ca era maslina, cu o selectie muzicala ce imi amintea pe deoparte de varietatile de revelion ceausist si pe de-alta parte de birturile notorii din colt de piata de zarzavat, m-am simtit obligat sa ma scotocesc inainte de ora 2 noaptea dupa suma minima care trebuia introdusa intr-un plic semnat. Am urat "casa de piatra" , am marturist sincer ca m-am simtit extraordinar si am plecat acasa gandindu-ma ca nunta asta ar fi fost mult mai reusita fara mine. Cel putin, daca nu as fi fost acolo, as fi pastrat o amintire frumoasa. Totusi cu sinceritate marturisesc ca mirii au fost cat se poate de atenti cu invitatii si au multumit in mod repetat participantilor, au zambit terapeutic si nu au lasat sa se vada oboseala si complezenta pe fetele lor.
Ca orice tanar in floarea varstei am fost invitat la tot felul de petreceri mondene. Si ce este mai monden decat nunta intr-un oras de provincie. Si nu orice nunta, ci una cu pretentii metropolitane. Plonjand ca musca-n lapte in centrul festivitatilor, am inteles rapid de ce este - cel putin pentru moment - imposibil sa intemeiez o familie sanatoasa in Romania care sa respecte toate rigorile necesare unei societati in plina emancipare.
Sinopsisul amorului este simplu. Idila a debutat ca si altele mult mai putin norocoase pe internet. Messengerul a legat si dezlegat sute si mii de relatii. Sentimente profunde, pasiuni secrete si dorinte intense circula in anii recenti prin microprocesoarele calculatoarelor noastre. Incidenta si intensitatea sentimetelor electronice pare sa fi crescut odata cu dezvoltarea arhitecturii procesoarelor si cu generalizarea flagelului electronic in caminele ortodoxe.
Blanduzia, la fel ca si orice alta femeie crescuta intr-un mediu traditional, se afla inca din anii de liceu in cautarea amorului din povesti. Daca Fat-Frumosul rebel si intr-adevar imaginar isi pierduse urma intr-o mlastina sireteana, Blanduzia descoperi noi oprtunitati in lumea virtuala. Povestea se transforma in e-mail, e-mail-ul in apel telefonic, apelul telefonic primit in eurocenti bonus si de aici nevoia se metamorfoza in dependenta.
Baiatul, Petru, proaspat absolvent de Facultate de Renume, si totusi masterand la inca vreo 3 facultati, cu largi perspective de America Latina ii propuse Blanduziei o intalnire. Blanduzia, se fastaci ca o fata mare, raspunse ca nu se poate, ca ea nu este o dama usoara, ca este credincioasa, ca este chiar posibil sa fie virgina etc, insa dupa 4 sms-uri, 2 telefoane si 6 BUZZ-uri insistente raspunse lui Petru, sigura pe sine "unde?!"
Nu are rost sa mai relatez in amanunt intalnirea romantica prin parcul cu petunii, panselute si gloxinia, recipiente de plastic aruncate in zona verde si fantani arteziene cu rahati. Cert este ca dupa cateva luni se mutasera impreuna in metropola. Se logodira pentru ca Biblia detesta concubinajul si preacurvia, Blanduzia fiind oricum la fel de superstitioasa precum o mamaie aflata in Postul Pastilor si facura planuri mari de nunta selecta.
Scoasera la imprimanta color invitatiile stilate, apoi le scanara si le distribuira prin e-mail, posta si alt fel de porumbei la toti cei care vor sa se dantuiasca alaturi de ei.
Eu am ajuns direct la biserica. Nu orice biserica, ci o capodopera rasarita ca din minune. Sub auspiciile sfinteniei si iubirii dumnezeiesti, Blanduzia debuteaza senin intr-o casatorie cu o lectie de umilinta. Fata este dominata de dorinta de a mistifica un contract social banal precum maritisul intr-un eveniment cu deosebite implicatii divine. Preotul ii explica Blanduziei ca are un discernamant deficitar, insa nu este o problema pentru ca Petru va gandi si pentru ea. Si pentru ca nu o ajuta nici capul, nici trupul slab preotul i-a explicat ca trebuie sa isi asculte sotul si sa se teama de el. Petru, la randul lui, avea si el datorii fata de sotie: sa o trateze cumsecade, sa aiba grija de ea (ca este incapabila) si sa nu o insele. Apoi, preotul a binecuvantat uterul miresei care ar trebui sa devina incubator fecund al semintiei lui Petru si i-a blestemat cu o duzina de copii.
Serviciul religios a fost un adevarat exercitiu sportiv de genoflexiuni si miscari incrucisate de maini si brate. La intervale diferite oamenii se aruncau spontau in genunchi si apoi se ridicau facandu-si cruci repetate. Proclamarea casatoriei avusese loc dupa un crescendo de voci extatice ale minicorului din strana care a trezit cu siguranta interesul divin. Piscoturi binecuvantate inmuiate in miere au sfintit viitorul exceptional al mirilor. Show-ul crestinesc tinu vreo doua ore. Nu stiu cum sunt altii, dar pe mine tembelismele devotionale ma lesuiesc la stomac; insa era imposibil sa fosnesc intr-o punga de chipsuri in mijlocul lalaielilor ortodoxe. Am asteptat sa arunce tzatzele cu orez dupa ei si imediat dupa ce Blanduzia si-a scuturat toate boabele albe dintre sani si din cocul superb am navalit in masina si m-am repezit inspre frigiderul matusii aflat la cativa kilometri departare.
Felictarile, masa si dansul urmau sa aiba loc intr-o incinta decorata dupa standardele unui autentic camin cultural. Scaune de birou invelite in cearceafuri impecabile si o funda dintr-un material lucios - pe care nestiutorii il numesc satin - dadeau amploare kitschului mirific.
Cu un tacam parca decupat de printr-un meniu mai select afisat pe geamurile chioscurilor fast-food in care singura delicatesa si trufandaua absoluta probabil ca era maslina, cu o selectie muzicala ce imi amintea pe deoparte de varietatile de revelion ceausist si pe de-alta parte de birturile notorii din colt de piata de zarzavat, m-am simtit obligat sa ma scotocesc inainte de ora 2 noaptea dupa suma minima care trebuia introdusa intr-un plic semnat. Am urat "casa de piatra" , am marturist sincer ca m-am simtit extraordinar si am plecat acasa gandindu-ma ca nunta asta ar fi fost mult mai reusita fara mine. Cel putin, daca nu as fi fost acolo, as fi pastrat o amintire frumoasa. Totusi cu sinceritate marturisesc ca mirii au fost cat se poate de atenti cu invitatii si au multumit in mod repetat participantilor, au zambit terapeutic si nu au lasat sa se vada oboseala si complezenta pe fetele lor.
Wednesday, 14 May 2008
Mit si credinte religioase in Iranul preislamic (partea a treia)
Perioada ahemenidă.
Prima perioadă deci a istorie persane este perioada ahemenidă.
După Cirus I (Kurosh) (cca 640-600 î.e.n.) şi Cambise (600-559 î.e.n.), întemeietorul marelui stat persan Cirus II cel mare (557-530 î.e.n.) îl va învinge pe Astyages şi va iniţia seria de cuceriri pe care ceilalţi regi ahemenizi o vor continua într-un ritm extrem de rapid, realizând - în numai 30 de ani - cel mai mare imperiu cunoscut până atunci, care va dura mai bine de doua secole (550-331 î.e.n.). Cirus II va unifica triburile mezilor cu cele ale perşilor, va fonda în 550 î.e.n. dinastia Ahemenida, va supune oraşele greceşti de pe litoralul mediteranean, va cuceri regatele Armeniei, Feniciei, Capodociei, Hyrcaniei, Partiei şi Bactrianei, ajungând până la Indus; de asemenea, trei mari imperii : Media, Lydia şi Babilonia. Se va arăta însă totdeauna tolerant, respectând structurile constituţioanale şi culturale ale popoarelor supuse, restituindu-le zeii, eliberandu-i pe evrei din captivitatea babiloniană şi restaurând oraşele feniciene distruse. Va pregăti şi o debarcare în Egipt, dar va cădea într-o bătălie împotriva sciţilor, după ce construise cel mai grandios şi mai solid edificiu politic pe care îl cunoscuse până atunci antichitatea.
După domnia fiului său Cambyse (Kambujia, un rege realmente dement, care a reprimat cu o rară cruzime răscoalele ce izbucniseră în ţările supuse, care a jefuit şi a pustiit Egiptul şi care a sacrificat 50000 de soldaţi trimiţându-i să ocupe Cartagina, cu toţii pieriţi în deşertul Africii) urmează epoca lui Darius I (Daryav) (522-486 î.e.n.), care restabileşte ordinea şi autoritatea regală. Cuceritoriul Darius ajunge din Egipt (unde s-a încoronat ca faraon) până în bogata vale a Indusului, În 513 î.e.n. îi atacă fără succes pe sciţi, construind cu ajutorul meşterilor greci primul pod peste Dunăre, încorporează şi Tracia la imperiul său, în timp ce regele Macedoniei îl recunoştea suveran. Îşi îndreaptă privirea spre Marea Egee, porneşte două expediţii împotriva atehei dar este învins la Marathon (490 î.e.n.).
Darius I a dat statului persan o structură solidă, a introdus o monedă unitară (daricul), a organizat o armată permanentă ( Nemuritorii) şi puternică, a construit oraşul de reşedinţă Persepolis, ansamblul arhitectonic cel mai important al acestui imperiu.
Urmaşul său Xerxes a fost un om crud violent, incapabil ca organizator. Cu o armată formată din contingentele a 46 de popoare supuse a pornit împotriva Egiptului, Babilonului, Greciei, învingându-i pe spartani la Termopile, a cucerit şi pustiit Atena. Dar la Salamina puternica flotă persană a fost distrusă (480 î.e.n. ) iar garnizoanele lăsate în Tracia au fost şi ele nimice pe rând. Declinul a continuat cu o serie de regi incapabili, coruptie, răscoale, abuzuri etc. făcând ca forţa şi autoritatea statului persan să slăbească intr-atât încât să nu mai fie în stare să reziste cuceritorului Alexandru Macedon.
Prima perioadă deci a istorie persane este perioada ahemenidă.
După Cirus I (Kurosh) (cca 640-600 î.e.n.) şi Cambise (600-559 î.e.n.), întemeietorul marelui stat persan Cirus II cel mare (557-530 î.e.n.) îl va învinge pe Astyages şi va iniţia seria de cuceriri pe care ceilalţi regi ahemenizi o vor continua într-un ritm extrem de rapid, realizând - în numai 30 de ani - cel mai mare imperiu cunoscut până atunci, care va dura mai bine de doua secole (550-331 î.e.n.). Cirus II va unifica triburile mezilor cu cele ale perşilor, va fonda în 550 î.e.n. dinastia Ahemenida, va supune oraşele greceşti de pe litoralul mediteranean, va cuceri regatele Armeniei, Feniciei, Capodociei, Hyrcaniei, Partiei şi Bactrianei, ajungând până la Indus; de asemenea, trei mari imperii : Media, Lydia şi Babilonia. Se va arăta însă totdeauna tolerant, respectând structurile constituţioanale şi culturale ale popoarelor supuse, restituindu-le zeii, eliberandu-i pe evrei din captivitatea babiloniană şi restaurând oraşele feniciene distruse. Va pregăti şi o debarcare în Egipt, dar va cădea într-o bătălie împotriva sciţilor, după ce construise cel mai grandios şi mai solid edificiu politic pe care îl cunoscuse până atunci antichitatea.
După domnia fiului său Cambyse (Kambujia, un rege realmente dement, care a reprimat cu o rară cruzime răscoalele ce izbucniseră în ţările supuse, care a jefuit şi a pustiit Egiptul şi care a sacrificat 50000 de soldaţi trimiţându-i să ocupe Cartagina, cu toţii pieriţi în deşertul Africii) urmează epoca lui Darius I (Daryav) (522-486 î.e.n.), care restabileşte ordinea şi autoritatea regală. Cuceritoriul Darius ajunge din Egipt (unde s-a încoronat ca faraon) până în bogata vale a Indusului, În 513 î.e.n. îi atacă fără succes pe sciţi, construind cu ajutorul meşterilor greci primul pod peste Dunăre, încorporează şi Tracia la imperiul său, în timp ce regele Macedoniei îl recunoştea suveran. Îşi îndreaptă privirea spre Marea Egee, porneşte două expediţii împotriva atehei dar este învins la Marathon (490 î.e.n.).
Darius I a dat statului persan o structură solidă, a introdus o monedă unitară (daricul), a organizat o armată permanentă ( Nemuritorii) şi puternică, a construit oraşul de reşedinţă Persepolis, ansamblul arhitectonic cel mai important al acestui imperiu.
Urmaşul său Xerxes a fost un om crud violent, incapabil ca organizator. Cu o armată formată din contingentele a 46 de popoare supuse a pornit împotriva Egiptului, Babilonului, Greciei, învingându-i pe spartani la Termopile, a cucerit şi pustiit Atena. Dar la Salamina puternica flotă persană a fost distrusă (480 î.e.n. ) iar garnizoanele lăsate în Tracia au fost şi ele nimice pe rând. Declinul a continuat cu o serie de regi incapabili, coruptie, răscoale, abuzuri etc. făcând ca forţa şi autoritatea statului persan să slăbească intr-atât încât să nu mai fie în stare să reziste cuceritorului Alexandru Macedon.
Tuesday, 13 May 2008
Wednesday, 23 April 2008
Miracolul ouator
Uneori metodele de tratament alopate nu functioneaza si atunci ne bazam pe popi. Daca popa nu drege, atunci poate drege vreo baba versata. Daca baba nu este versata atunci poate drege vreo vragitoare incontestabila. Iara daca vrajitoarea este contestabila atunci mai raman tratamentele naturiste bazate pe silimarina, cartilaj de rechin, pilule cu usturoi, echinaceea, ceaiurile de plante, uroterapie, yoga etc.
Japonia nu este doar sediul si salvarea dansatoarelor exotice romanesti, ci camin si patrie mama pentru miracolul ouator numit prepelita japoneza. Simbol al productivitatii japoneze aceste pasari cu rectul nu intamplator dezvoltat reusesc sa depuna oua mai vartos decat orice alta gaina specializata. Si nu orice fel de oua. Oua miraculoase: de nu stiu cate ori mai si mai si mai decat cel de gaina cu virtuti quasi-paranormale.
Nutrienti si substante tamaduitoare se ascund sub coaja pestritata capabile sa vindece aproape orice. Oul de prepelita devine, astfel, un panaceu universal al timpurilor moderne alaturi de activia, actimel si alte licori care usureaza toata usurarea. Acum cativa ani Connex a lansat un joc online: Prepelix!
De la boli de nervi si epilepsie, de la negi si impotenta pana la caderea parului si reglarea glicemiei oul de prepelita este multipotent. Face de toate, ce mai! Mai putin curatenie...
Cu asemenea reputatie, de care nici carnosul strut nu se bucura prepelita a ajuns sa fie crescuta din ce in ce mai des. In beciuri, apartamente si bucatarii, baterii improvizate gazduiesc animale sperioase si extrem de galagioase dar de la care se asteapta mult. Iar la capitolul zgomot prepelita este maestra. Un soi de stranut care se repeta la intervale mult prea mici reprezinta mijloc de comunicare. Si pentru ca prepelita este mica, atunci si oul este mic. Si pentru a urma o cura anti-stress cu oua de prepelita, ai nevoie de un cor vast de prepelite. In concluzie prepelita alimenteaza stressul, iar oul ei il combate.
Aceste laboratoare sau uzini energetice de apartament destinate tonificarii si vitalizarii organismul consuma cantitatii impresionante de furaj. Un amestec de graunte este imbogatit cu tot felul de hormoni pentru a face productia de oua naturale cat se poate de ridicata. Unde este mancare multa, unde sunt ciocuri multe si unde sunt pretentii de productivitate crescuta atunci trebuie sa fie si multe funduri multe. Aceste animale improasca nu doar oua ci si guano. Pe masura galagiei pe care o fac. Iar aceste dejectii puturoase nu au deloc capacitati miraculoase nici macar pentru superba petunie de apartament.
O baterie tinuta sub o masa in bucatarie implica maturat continuu, aspirat, aer greu si gramada de usi inchise.
"Inchide usa ca nu mai suport sa le aud, trazneasca-le!"
Urmeaza productia de oua. Intr-adevar cu un bec deasupra capului (ca se le incalzeasca creierele si odata cu asta sa le stimuleze senzatia de confort) prepelitele incep sa produca cat un ou pe zi. Incepe cura de 40 zile cu 240 de oua. Ouale trebuie consumate crude. Sau cu zahar sau cu miere. In fine oricum trebuie consumate. In lipsa de prepelite acestea se pot multiplica daca se dispune de un incubator. Puii vor aparea rapid si vor creste ca si Fat-Frumos rapid si sigur.
Daca numarul de dobitoace se dubleaza atunci mai multi membrii ai familiei pot beneficia de tratamentele miraculoase dar cu efecte modeste, si odata cu cresterea septelului galagia, mirosul si mizeria se dubleaza si asta doar pentru o sanatate mai buna si un trai mai linistit.
Contribuind la reinoirea relatiilor sociale si innodarea prieteniilor de o cafea, prepelita japoneza de apartament atrage curiozitatea vecinilor care vor jindui la cate un ou antireumatic si care vor trece mai des batand pe la usa dumneavoastra, putand astfel sa admire totodata si carpeta noua, macrameurile de pe televizor proaspat apretate, goblenurile de curand inramate sau masina de spalat Whirpool de la Altex care scoate orice pata.
Daca afacerea cu prepelite nu pare sa aduc un beneficiu economic sau un plus de vitalitate atunci exista mereu optiunile comerciale imbunatatite de "E-uri cifrate" cu bifidus de la Danone, sortimente diferite cu bacterii actiregularis, solutii reducatoare de colesterol si smantane cremoase cu numai 9 calorii. Reclamele arata ca zambetele de satisfactie si implinire intestinala se multiplica dupa consumul acestor produse si asta fara a avea grija de o zburatoare isterica si poluanta.
Puteti consuma salata pentru vitalitate si un aport considerabil de vitamine!
Thursday, 17 April 2008
Mit si credinte religiose in Iranul preislamic (Partea a doua)
Cadrul geografic şi istoric
Pentru a urmări mai uşor evoluţia religiasă şi a credintelor am considerat că este necesară o bună delimitare geografică a spaţiului iranian în decursul istoriei, precum şi evoluţia politică a Persiei din perioada preislamică. Pentru aceasta am introdus câteva date geografice şi istorice pe care le-am considerat că ar avea caracter adiacent înţelegerii studiului care va urma.
Cuprins între fluviile Tigru şi Indus, Marea Caspică, Golful Persic şi Oceanul Indian, podişul iranian se întinde pe o suprafaţa de 3 milioane de kilometri pătraţi. Pe acest teritoriu s-au încrucişat încă cu 4 mii de ani în urmă numeroase drumuri comerciale care legau China şi India de alte regiuni ale Orientului Apropiat, Istoria Persiei fiind strâns legată, în antichitate de cea asiriană, babiloneană, greacă sau egipteană.
Primele aşezări sunt atestate încă din mileniul al V-lea î.e.n. Spre sfarşitul mileniului al IV-lea î.e.n. s-au înregistrat mişcări masive de populaţii nomade (elamiţi, guttiţi, kasiţi etc.) care, coborând din regiunile muntoase, se îndreptau spre câmpiile mănoase ale Mesopotamiei. Aceste triburi indo-europene au dat vastei regiuni în care urmau să migreze numele de Aryanam, ţara arienilor, ţara nobililor.
Limba iraniană veche, pe care unii autori o numesc (în mod artificial) avestica de la Avesta, cartea lui Zarathustra (sau Zoroastru), care a fost scrisă într-o limbă veche puţin cunoscută, dar despre care vom discuta mai târziu, face parte din grupul limbilor indo-europene şi era împarţită în două mari dialecte, zend - vorbit în Media (în care sunt redactate propriu-zis primele părti ale Avestei) şi limba vorbită în regiunea fars (care este vechea limbă persană folosită în inscripţiile epocii ahemenide). Limba pehlavi - derivată din vechea persană din epoca Aheminizilor - a fost limba utilizată de parţii din epoca dinastiei Arsacizilor, precum şi în epoca urmatoare, sassanida, pâna la cucerirea musulmanã.
Elamul.
Primul dintre popoarele iraniene, elamiţii, şi-au făcut apariţia în jurul anul 3000 î.e.n. , creându-şi un regat cu capitala la Suza şi au intrat în conflict cu regatul mesopotamian al Akkadului, fiind învinşi de către regele Sargon I şi supuşi (2600 î.e.n.) Istoria şi civilizaţia Elamului vor continua să se desfăşoare în stricta dependenţă de Mesopotamia până când în secolul al XIV-lea î.e.n. regatul va cădea sub stăpânirea kasiţilor, eliberandu-se apoi în secolul al XII-lea î.e.n. când va ocupa Babilonul şi va domina toată valea Tigrului.
Începuturile civilizaţiei iraniene
Începuturile istoriei şi civilizaţiei persane se situează în jurul anului 1000 î.e.n. când, din regiunile Caucazului septentrional şi probabil ale Rusiei meridionale, triburile de păstori au început să migreze, unele spre sud-vest, altele spre sud, ajungând până în valea Indusului. Primele au intrat în conflict cu puternicele regate Asiria şi Uratu. Începând din secolul al IX-lea î.e.n., analele asiriene menţionează triburile de mezi şi perşi.
În secolul al VIII-lea î.e.n. triburile mezilor s-au unit, iar înspre anul 715 î.e.n. regele Deioces (Daiaukku) a creat statul med cu capitala la Ecbatana. În urma unui razboi cu Asiria, Deioces a fost deportat în Siria, iar fiul său Pharaortes a consolidat statul med şi a supus triburile, mai numeroase, ale perşilor. În perioada următoare, cele doua triburi înrudite ale mezilor şi perşilor vor acţiona împreună împotriva ameninţării sciţilor, iar regele eliberator Cyanarxes (Urakciatra) va crea o armată foarte eficientă după model asirian. În 615 î.e.n. va cuceri capitala Assur şi, aliindu-se cu babilonienii, va distruge Ninive, grăbind astfel sfârşitul puternicului stat asirian. Succesorul său, Astyages (Ishtumegu) (585 - 550 î.e.n.), dispunând acum de bogăţii imense, îşi organizează o somptuasă curte după stilul celei asiriene. Statul mezilor atinsese culmea prosperităţi.
Între timp, uniunea celor 10 triburi ale perşilor stabiliţi în văile sud-estice ale podişului s-au consolidat. Unele din aceste triburi stabiliseră încă din secolul al VIII-lea î.e.n. legături cu elamiţii, furnizându-le contingente de războinici în schimbul dreptului de a se stabili pe teritorii elamite. Triburile perşilor se vor uni apoi în jurul anului 700 î.e.n. sub conducerea lui Ahemene. Clanul Ahemenid (Hakamanish) va da mai târziu - cu Cirus II - o dinastie care va pune bazele viitorului Imperiu.
Pentru a urmări mai uşor evoluţia religiasă şi a credintelor am considerat că este necesară o bună delimitare geografică a spaţiului iranian în decursul istoriei, precum şi evoluţia politică a Persiei din perioada preislamică. Pentru aceasta am introdus câteva date geografice şi istorice pe care le-am considerat că ar avea caracter adiacent înţelegerii studiului care va urma.
Cuprins între fluviile Tigru şi Indus, Marea Caspică, Golful Persic şi Oceanul Indian, podişul iranian se întinde pe o suprafaţa de 3 milioane de kilometri pătraţi. Pe acest teritoriu s-au încrucişat încă cu 4 mii de ani în urmă numeroase drumuri comerciale care legau China şi India de alte regiuni ale Orientului Apropiat, Istoria Persiei fiind strâns legată, în antichitate de cea asiriană, babiloneană, greacă sau egipteană.
Primele aşezări sunt atestate încă din mileniul al V-lea î.e.n. Spre sfarşitul mileniului al IV-lea î.e.n. s-au înregistrat mişcări masive de populaţii nomade (elamiţi, guttiţi, kasiţi etc.) care, coborând din regiunile muntoase, se îndreptau spre câmpiile mănoase ale Mesopotamiei. Aceste triburi indo-europene au dat vastei regiuni în care urmau să migreze numele de Aryanam, ţara arienilor, ţara nobililor.
Limba iraniană veche, pe care unii autori o numesc (în mod artificial) avestica de la Avesta, cartea lui Zarathustra (sau Zoroastru), care a fost scrisă într-o limbă veche puţin cunoscută, dar despre care vom discuta mai târziu, face parte din grupul limbilor indo-europene şi era împarţită în două mari dialecte, zend - vorbit în Media (în care sunt redactate propriu-zis primele părti ale Avestei) şi limba vorbită în regiunea fars (care este vechea limbă persană folosită în inscripţiile epocii ahemenide). Limba pehlavi - derivată din vechea persană din epoca Aheminizilor - a fost limba utilizată de parţii din epoca dinastiei Arsacizilor, precum şi în epoca urmatoare, sassanida, pâna la cucerirea musulmanã.
Elamul.
Primul dintre popoarele iraniene, elamiţii, şi-au făcut apariţia în jurul anul 3000 î.e.n. , creându-şi un regat cu capitala la Suza şi au intrat în conflict cu regatul mesopotamian al Akkadului, fiind învinşi de către regele Sargon I şi supuşi (2600 î.e.n.) Istoria şi civilizaţia Elamului vor continua să se desfăşoare în stricta dependenţă de Mesopotamia până când în secolul al XIV-lea î.e.n. regatul va cădea sub stăpânirea kasiţilor, eliberandu-se apoi în secolul al XII-lea î.e.n. când va ocupa Babilonul şi va domina toată valea Tigrului.
Începuturile civilizaţiei iraniene
Începuturile istoriei şi civilizaţiei persane se situează în jurul anului 1000 î.e.n. când, din regiunile Caucazului septentrional şi probabil ale Rusiei meridionale, triburile de păstori au început să migreze, unele spre sud-vest, altele spre sud, ajungând până în valea Indusului. Primele au intrat în conflict cu puternicele regate Asiria şi Uratu. Începând din secolul al IX-lea î.e.n., analele asiriene menţionează triburile de mezi şi perşi.
În secolul al VIII-lea î.e.n. triburile mezilor s-au unit, iar înspre anul 715 î.e.n. regele Deioces (Daiaukku) a creat statul med cu capitala la Ecbatana. În urma unui razboi cu Asiria, Deioces a fost deportat în Siria, iar fiul său Pharaortes a consolidat statul med şi a supus triburile, mai numeroase, ale perşilor. În perioada următoare, cele doua triburi înrudite ale mezilor şi perşilor vor acţiona împreună împotriva ameninţării sciţilor, iar regele eliberator Cyanarxes (Urakciatra) va crea o armată foarte eficientă după model asirian. În 615 î.e.n. va cuceri capitala Assur şi, aliindu-se cu babilonienii, va distruge Ninive, grăbind astfel sfârşitul puternicului stat asirian. Succesorul său, Astyages (Ishtumegu) (585 - 550 î.e.n.), dispunând acum de bogăţii imense, îşi organizează o somptuasă curte după stilul celei asiriene. Statul mezilor atinsese culmea prosperităţi.
Între timp, uniunea celor 10 triburi ale perşilor stabiliţi în văile sud-estice ale podişului s-au consolidat. Unele din aceste triburi stabiliseră încă din secolul al VIII-lea î.e.n. legături cu elamiţii, furnizându-le contingente de războinici în schimbul dreptului de a se stabili pe teritorii elamite. Triburile perşilor se vor uni apoi în jurul anului 700 î.e.n. sub conducerea lui Ahemene. Clanul Ahemenid (Hakamanish) va da mai târziu - cu Cirus II - o dinastie care va pune bazele viitorului Imperiu.
Friday, 11 April 2008
Dobitoci si motorina
Am inceput scoala in 1988. Cofetariile erau pline... de pelete de creveti. Alimentarele la fel.
Am sa va povestesc despre odiosul invatator si sinistra sa sotie. Invatatrul era un soi de Trandafir singura trasatura comuna fiind probabil frunzele metamorfozate in spini. Cu o experienta de peste 30 de ani in intimidarea fizica, a reusit sa convinga o cireada de 35 de capete copii sa isi insuseasca corespunzator slova si aritmetica elementara.
In afara de momentele in care ni se adresa cu o candoare de mama cu un aprig sindrom premenstrual cu "Popescu", "Marinescu", "Bobora", invatatorul se adresa grupului speriat cu apelativul "dobitocilor" sau "animalelor". Rabdarea este o virtute nepedagogica care a fost iremediablil inlocuita de o usoara ISTERIEEE insotita de saliva-n vapori sau stropi, totul depinzand de debitul verbal.
Caietele trebuiau pastrate curate, cu o linie rosie la 2 cm de margine. Se scria doar cu stiloul: "Luati tocul in mana!" si nu erau acceptate petele numite "porci", care de altfel erau pedepsite conform epocii cu o palma dupa ceafa sau cu o vorba de incurajare corespunzatoare "idiotule".
Nefectuarea temelor obligatorii era sanctionata atat in catalog, cat si la rubrica "Mentiuni" in carnetul de note. Micuta Eleonora de 7 ani nu si-a efectuat tema:
"-Eu nu imi jignesc niciodata elevii insa tu esti o... tembela!
-Dar...
-Nici un dar... Nu te mai zmiorcai ca te lipesc de pereti, copila rasfatata ce esti!
-...
-Vezi ca am pus ochii pe tine! Ai intrat in colimator."
In fiecare luna aparea si sotia sa il asiste la controlul pentru igiena. Guma de mestecat era aplicata cu precizie chirugicala in par in zona perciunilor. Se controlau unghiile, batistuta, cordeluta, cravata rosie, numarul matricoul, uniforma si bineinteles ciorapi alb patent ai fetitelor. Abaterile nu erau permise iar "animalul" era trimis de indata acasa pentru a fi pus la punct.
Sedintele cu parintii si vizitele acasa umpleau dupa-amiezele plicticoase ale unui invator care uitase sa mai iasa la pensie.
Careul era o adunare speciala la care asistau toate cadrele didactice si totii elevii ; aveau loc mai degraba baterile decat dezbaterile publice ale elevilor problema dirijate cu dibacie de o doamna supraponderala si bineinteles insotite de apelative inteligente de tip mahala. Maestra de ceremonii era de fiecare data sotia invatatorul, o mare experta in "altoitul" cu joarda.
Elevii buni erau strigati dupa prenume, cei mediocri dupa numele de familie, iar cei cu rezultate nesatisfacatoare primeau din partea cadrului didactic pseudonime semnificative :"Butoi", "Buha", "Stirb-Bat"...
Intr-o zi un dobitoc sau vreo animala si-a aruncat chiloteii in buda. Invatatorul a venit cu ei intinsi pe batul de indicat la geografie si a facut cercetari privind originea lor. Nimeni nu s-a oferit sa si recupereze. A insistat cu o poveste lacrimogena drespre sacrifiile parintesti de a merge la serviciu si a ne cumpara mancare (implicit si chiloti). Totusi nici-o pereche de fese nu s-a simtit dezgolita.
Deranjatul orei era aspru pedepsit: "sa n-aud nici musca" si astfel cativa dintre colegii nostri cu vezici slabe au lasat balti in urma lor in imposibiliutatea de a merge la toaleta. "Ce sa-i faci daca nu s-a cerut..."
Se faceau colecte trimestriale: bani de vopsea, bani de carti, bani de manuale, bani de motorina. La fiecare inceput de trimestru parchetul era bine imbibat in motorina pentru ca vaporii rezultati sa stimuleze creierele necatalitice ale elevilor.
Se faceau serbari urmate de "ceai dansant". Trebuiau invatate roluri, invatatorul regizand fiecare clipire si miscare. Dupa terminarea piesei urma ceaiul dansant. Se aducea muzica, frucola, aurora si zmeurel, prajituri de casa si fiecare se simtea bine. Baietii erau indemnati sa danseze intre ei, fetele sa danseze intre ele.
Odiosul invatator a dezvoltat o metoda speciala si probabil indelung studiata pentru pedepsire. Batutul la palma nu era un exercitiu simplu, intamplator. Receptorul trebuia sa mentina degetele intr-o anumita pozitie pentru a simti placerea cat mai bine posibil. Loviturile veneau in numere mistice (1,2,3,5,7) in functie de gravitatea problemei sau de buna dispozitie a celui care aplica corectia.
Ultimul trimestru a fost unul dificil pentru toata lumea. Era dorinta nestirbita de a scapa reciproc unii de ceilalti iar pedepsele si corectiile s-au intensificat. Era pedepsita intarziera cu o joarda. "Porcul" era pedepsit cu o intoarcere in spirala a urechii, daca erai norocos primeai doar un "tampitule!"
Am sa va povestesc despre odiosul invatator si sinistra sa sotie. Invatatrul era un soi de Trandafir singura trasatura comuna fiind probabil frunzele metamorfozate in spini. Cu o experienta de peste 30 de ani in intimidarea fizica, a reusit sa convinga o cireada de 35 de capete copii sa isi insuseasca corespunzator slova si aritmetica elementara.
In afara de momentele in care ni se adresa cu o candoare de mama cu un aprig sindrom premenstrual cu "Popescu", "Marinescu", "Bobora", invatatorul se adresa grupului speriat cu apelativul "dobitocilor" sau "animalelor". Rabdarea este o virtute nepedagogica care a fost iremediablil inlocuita de o usoara ISTERIEEE insotita de saliva-n vapori sau stropi, totul depinzand de debitul verbal.
Caietele trebuiau pastrate curate, cu o linie rosie la 2 cm de margine. Se scria doar cu stiloul: "Luati tocul in mana!" si nu erau acceptate petele numite "porci", care de altfel erau pedepsite conform epocii cu o palma dupa ceafa sau cu o vorba de incurajare corespunzatoare "idiotule".
Nefectuarea temelor obligatorii era sanctionata atat in catalog, cat si la rubrica "Mentiuni" in carnetul de note. Micuta Eleonora de 7 ani nu si-a efectuat tema:
"-Eu nu imi jignesc niciodata elevii insa tu esti o... tembela!
-Dar...
-Nici un dar... Nu te mai zmiorcai ca te lipesc de pereti, copila rasfatata ce esti!
-...
-Vezi ca am pus ochii pe tine! Ai intrat in colimator."
In fiecare luna aparea si sotia sa il asiste la controlul pentru igiena. Guma de mestecat era aplicata cu precizie chirugicala in par in zona perciunilor. Se controlau unghiile, batistuta, cordeluta, cravata rosie, numarul matricoul, uniforma si bineinteles ciorapi alb patent ai fetitelor. Abaterile nu erau permise iar "animalul" era trimis de indata acasa pentru a fi pus la punct.
Sedintele cu parintii si vizitele acasa umpleau dupa-amiezele plicticoase ale unui invator care uitase sa mai iasa la pensie.
Careul era o adunare speciala la care asistau toate cadrele didactice si totii elevii ; aveau loc mai degraba baterile decat dezbaterile publice ale elevilor problema dirijate cu dibacie de o doamna supraponderala si bineinteles insotite de apelative inteligente de tip mahala. Maestra de ceremonii era de fiecare data sotia invatatorul, o mare experta in "altoitul" cu joarda.
Elevii buni erau strigati dupa prenume, cei mediocri dupa numele de familie, iar cei cu rezultate nesatisfacatoare primeau din partea cadrului didactic pseudonime semnificative :"Butoi", "Buha", "Stirb-Bat"...
Intr-o zi un dobitoc sau vreo animala si-a aruncat chiloteii in buda. Invatatorul a venit cu ei intinsi pe batul de indicat la geografie si a facut cercetari privind originea lor. Nimeni nu s-a oferit sa si recupereze. A insistat cu o poveste lacrimogena drespre sacrifiile parintesti de a merge la serviciu si a ne cumpara mancare (implicit si chiloti). Totusi nici-o pereche de fese nu s-a simtit dezgolita.
Deranjatul orei era aspru pedepsit: "sa n-aud nici musca" si astfel cativa dintre colegii nostri cu vezici slabe au lasat balti in urma lor in imposibiliutatea de a merge la toaleta. "Ce sa-i faci daca nu s-a cerut..."
Se faceau colecte trimestriale: bani de vopsea, bani de carti, bani de manuale, bani de motorina. La fiecare inceput de trimestru parchetul era bine imbibat in motorina pentru ca vaporii rezultati sa stimuleze creierele necatalitice ale elevilor.
Se faceau serbari urmate de "ceai dansant". Trebuiau invatate roluri, invatatorul regizand fiecare clipire si miscare. Dupa terminarea piesei urma ceaiul dansant. Se aducea muzica, frucola, aurora si zmeurel, prajituri de casa si fiecare se simtea bine. Baietii erau indemnati sa danseze intre ei, fetele sa danseze intre ele.
Odiosul invatator a dezvoltat o metoda speciala si probabil indelung studiata pentru pedepsire. Batutul la palma nu era un exercitiu simplu, intamplator. Receptorul trebuia sa mentina degetele intr-o anumita pozitie pentru a simti placerea cat mai bine posibil. Loviturile veneau in numere mistice (1,2,3,5,7) in functie de gravitatea problemei sau de buna dispozitie a celui care aplica corectia.
Ultimul trimestru a fost unul dificil pentru toata lumea. Era dorinta nestirbita de a scapa reciproc unii de ceilalti iar pedepsele si corectiile s-au intensificat. Era pedepsita intarziera cu o joarda. "Porcul" era pedepsit cu o intoarcere in spirala a urechii, daca erai norocos primeai doar un "tampitule!"
Wednesday, 9 April 2008
Tuesday, 8 April 2008
Vesnica pomenire
Intodeauna m-a amuzat solemnitatea inmormantarilor romanesti. Intreg procesul este hilarizant privit din perspectiva mea personala. Nu sunt deloc insensibil. De altfel daca as fi nu cerd ca as fi in stare remarc forfota inutila.
Cand a murit bunica casa s-a umplut rapid de babet interesat. S-au apucat de spalat la ea, au acoprit oglinzi au cautat prin dulapuri hainele de duminica. "Nu stii cum vroia sa fie ingropata?" Au probat vreo 5 palarii. Stupid. Auzeam discutii referitoare la tocuri, manichiura. In orice caz babele nu au nici un pic de sens pentru moda funebra.
Ziua inmormantarii. Teribila! O gramada de neamuri, matusi cu cocuri inalte de care auzisem doar aievea, o ceata de vecini, bocitoare cu plamani formati, popi, cersetori, copii, ipocrizie.
Ceremonialul s-a derulat incet presarat de necesarele lalaieli ortodoxe. Popa fonfanea ceva in stil larghetto. Nimeni nu pricepea nimic insa mesajul era simplu: liniste si solemnitate. Din cand in cand se auzea cate o sonerie de printr-o poseta. 6 babe asemenea unor pasari de prada au suierat un "sshhhhhhhhh" intens. Un "trazneasca-va Dumnezeu cu celulare voastre" se auzi mut in celalt colt al grupului compact. Popa dadea inainte.
In mijlocul slujbei mare forfota si susutoleala. Venise, cu intaziere o "Aurica". Ceva matusa dezradacinata, care a calatorit cu trenul - "Foarte obositor! N-am inchis un ochi. Toata noaptea m-am gandit la matusa.... Vai ce cizme faine are" - o noapte intreaga si care, cu siguranta se afla intr-o perioada de tranzitie pentru ca explozia acneica smotruita cu un strat cat un lat de palma de fond de ten sugereaza o menopauza dificila. Pana la sfarsitul slujbei a aflat toata lumea ca ea a suferit o interventie chirugicala si asta a fost cauza obezitatii morbide in care se afla. Probabil nimeni nu a putut-o convinge sa renunte la fusta scurta asortata perfect cu persoana din casciug si care o facea sa arate ca si un sofer de tir pe tocuri cui.
O alta matusa simula hiperbolizant un bocet cu lacrimi seci. In scurt timp alte vecine s-au alaturat si vaietele concurau cu incercarea timida a preotului de a se face macar auzit. Oricum ala nu avea nici o sansa de a fi inteles avand in vedere ca fiecare propozitie era urmata de 3 "doamne miluieste", o "nascatoare" si alte trei "doamne iarta-ne"!
A citit apoi o biografie estetizata. A fost exclus divortul bineinteles. Printre altele am aflat lucruri uimitoare despre care nu aveam nici cea mai mica idee. "Crestina exemplara" despre care vorbea preotul mergea mult mai des la coafor si era mult mai activa in cele lumesti decat se gandea preotul. Dupa ce mi-a gresit numele transformandu-l in ceva mai accesibil pentru tot babetul contemplativ, dupa ce a enumerat marile evenimente cuviincioase din viata raposatei, dupa ce a facut referiri la pricolul sectar, popa face o miscare neobisnuita.
Un proces metempsihotic are loc si sprirtul raposatei incepe a glasui prin voce de duhovnic: "Dragii mei copii, nepotii... va cer iertare ... si va iert..." Grupul celor sase babe plus matusa obosita au inceput din nou sa glasuiasca de parca li s-au rupt tendoanele.
A urmat "vesnica pomenire" - halucinant exercizitiu de afirmare vocala. Daca unii cantau la octava de jos , babele se intaltau spre cea de sus. O maraiala mai degraba cu nuanta de protest decat de consternare. In acelasi timp se inconjura sicriul si se pupa crucea. O octogenara nesatula zabalea cu patima crucifixul si isi facea cruci mici si dese pe piept.
Inspre mormant matusa testosteronica cu alura de tirist isi rupsese un toc si se intreaba retoric "in ce dracu' am calcat". Alta matusa tragea si ea solemn la monoxid de carbon in timp ce urca gafaind dealul. Vin si apa. O baba sparse ceva pahare - "Asa se face, draga!"
Pe masura ce sicriul cobora, bocetele atinsera un climax isteric apoi se stinsera spontan: "Da, tu, o moneda sa arunc si eu in groapa ca sa-si plateasca vamile!"
In grupul celor 6 se mai auzea razlet: "Hai ca se dau japonezele!", "Se merge pe jos la cantina", "Vai ce ma dor salele", "Tine-te de mine!" sau "Hoo! Mai incet ca ma dobori!"
Cand a murit bunica casa s-a umplut rapid de babet interesat. S-au apucat de spalat la ea, au acoprit oglinzi au cautat prin dulapuri hainele de duminica. "Nu stii cum vroia sa fie ingropata?" Au probat vreo 5 palarii. Stupid. Auzeam discutii referitoare la tocuri, manichiura. In orice caz babele nu au nici un pic de sens pentru moda funebra.
Ziua inmormantarii. Teribila! O gramada de neamuri, matusi cu cocuri inalte de care auzisem doar aievea, o ceata de vecini, bocitoare cu plamani formati, popi, cersetori, copii, ipocrizie.
Ceremonialul s-a derulat incet presarat de necesarele lalaieli ortodoxe. Popa fonfanea ceva in stil larghetto. Nimeni nu pricepea nimic insa mesajul era simplu: liniste si solemnitate. Din cand in cand se auzea cate o sonerie de printr-o poseta. 6 babe asemenea unor pasari de prada au suierat un "sshhhhhhhhh" intens. Un "trazneasca-va Dumnezeu cu celulare voastre" se auzi mut in celalt colt al grupului compact. Popa dadea inainte.
In mijlocul slujbei mare forfota si susutoleala. Venise, cu intaziere o "Aurica". Ceva matusa dezradacinata, care a calatorit cu trenul - "Foarte obositor! N-am inchis un ochi. Toata noaptea m-am gandit la matusa.... Vai ce cizme faine are" - o noapte intreaga si care, cu siguranta se afla intr-o perioada de tranzitie pentru ca explozia acneica smotruita cu un strat cat un lat de palma de fond de ten sugereaza o menopauza dificila. Pana la sfarsitul slujbei a aflat toata lumea ca ea a suferit o interventie chirugicala si asta a fost cauza obezitatii morbide in care se afla. Probabil nimeni nu a putut-o convinge sa renunte la fusta scurta asortata perfect cu persoana din casciug si care o facea sa arate ca si un sofer de tir pe tocuri cui.
O alta matusa simula hiperbolizant un bocet cu lacrimi seci. In scurt timp alte vecine s-au alaturat si vaietele concurau cu incercarea timida a preotului de a se face macar auzit. Oricum ala nu avea nici o sansa de a fi inteles avand in vedere ca fiecare propozitie era urmata de 3 "doamne miluieste", o "nascatoare" si alte trei "doamne iarta-ne"!
A citit apoi o biografie estetizata. A fost exclus divortul bineinteles. Printre altele am aflat lucruri uimitoare despre care nu aveam nici cea mai mica idee. "Crestina exemplara" despre care vorbea preotul mergea mult mai des la coafor si era mult mai activa in cele lumesti decat se gandea preotul. Dupa ce mi-a gresit numele transformandu-l in ceva mai accesibil pentru tot babetul contemplativ, dupa ce a enumerat marile evenimente cuviincioase din viata raposatei, dupa ce a facut referiri la pricolul sectar, popa face o miscare neobisnuita.
Un proces metempsihotic are loc si sprirtul raposatei incepe a glasui prin voce de duhovnic: "Dragii mei copii, nepotii... va cer iertare ... si va iert..." Grupul celor sase babe plus matusa obosita au inceput din nou sa glasuiasca de parca li s-au rupt tendoanele.
A urmat "vesnica pomenire" - halucinant exercizitiu de afirmare vocala. Daca unii cantau la octava de jos , babele se intaltau spre cea de sus. O maraiala mai degraba cu nuanta de protest decat de consternare. In acelasi timp se inconjura sicriul si se pupa crucea. O octogenara nesatula zabalea cu patima crucifixul si isi facea cruci mici si dese pe piept.
Inspre mormant matusa testosteronica cu alura de tirist isi rupsese un toc si se intreaba retoric "in ce dracu' am calcat". Alta matusa tragea si ea solemn la monoxid de carbon in timp ce urca gafaind dealul. Vin si apa. O baba sparse ceva pahare - "Asa se face, draga!"
Pe masura ce sicriul cobora, bocetele atinsera un climax isteric apoi se stinsera spontan: "Da, tu, o moneda sa arunc si eu in groapa ca sa-si plateasca vamile!"
In grupul celor 6 se mai auzea razlet: "Hai ca se dau japonezele!", "Se merge pe jos la cantina", "Vai ce ma dor salele", "Tine-te de mine!" sau "Hoo! Mai incet ca ma dobori!"
Monday, 7 April 2008
Mit si credinte in Iranul preislamic (I)
Cuvânt înainte
Iranul a reprezentat una dintre cele mai originale surse de inspiraţie religioasã, începând cu antichitatea şi terminând cu religiile derivate din islam.
Această unitate derivă din cararcterul indo-iranienilor puritanist, nu putem discuta în Iranul antic de un foarte mare sincronism, deşi au existat câteva elemente şi împrumuturi în perioada dinastiilor Seleucidă şi Arsacidă, când a avut loc o elenizare a perşilor, fondul lor mitologic menţinându-se acelaşi.
Având o istorie zbuciumatã s-a impus în cultura şi civilizaţia universală, prin nenumãratele nestemate pe care le-a lãsat pe parcursul timpul.Persepolis a reprezentat unul dintre cele mai frumoase oraşe ale antichităţii, rafinată bijuterie a regilor Achemenizi, subscrisă credinţei mazdeene.Mai târziu, în perioada islamică, renumitele moschei şiite cu două minareturi au împânzit întreg spaţiul islamic şi au exercitat o puternică influenţă arhitectonică asupra arabilor.
Deşi este un popor indo-european, iranienii, în acest context au cunoscut o dezvoltare unicã, tezaurul lor fiind unic şi deosebit de original. Bineînteles, vom descoperi elemente de natură indo-europeană, pe care le vom regãsi la majoritatea popoarelor desprinse din această ramură, precum şi o serie de elemente preluate din baza mitologică iraniană în marile religii contemporane, îndeosebi în creştinism şi islamism.Poate cea mai importantă trăsătură specifică a persianismului religios, în comparaţie cu celelalte popoare indo-europene o reprezintă în plan mitologic şi religios, dualismul mazdean cristalizat mai apoi în monoteismul lui Zarathustra.
De remarcat este evoluţia detaşată a credinţelor în spaţiul iranian, atât în perioada preislamică cât şi chiar în perioada islamică — şi mă refer la ramura şhiita a islamismul care este reprezantată şi majoritară în Iranul actual. Sinteza iraniană are o strânsâ legatură cu religiozitatea vedică, diverse aspecte fiind comune, altele având un grad diferit de paternitate.
Lucrarea de fată încearcă sã prezinte aspectele generale ale credinţelor şi mitologiei iraniene, în diferitele perioade ale epocii preislamice, precum şi unicitatea acestora şi interacţiunea, influenţa lor asupra a noi curente religioase apărute pe mapamond la acea vreme sau ulterior, funcţie de mostenirea iranului.
Iran, Persia, persani, persi?
Cred că mai întâi ar trebui să stabilesc câteva apecte ale unor anumiţi termeni, pe care îi voi utiliza în cercetarea de faţă. Etimologia denumirii ţării Iran este de origine proto-iraniană şi anume de la triburile nomade de cavaleri din vremurile străvechi, în timpul în care din marea ramură a indo-europenilor s-au desprins indo-iranienii. Provine dupã unele cercetãri de la cuvãntul arya care înseamnã nobil. De aici a derivat şi denumirea acestor popoare de arieni sau mai departe iranieni. În concluzie Iranul era ţara nobililor. Despre arienii vechi nuse cunosc foarte multe amănunte, dar există, din surse, menţiuni despre un loc originar al oamenilor numit Aryana-Vaeja, care pare să reprezinte punctul zero de la care a pornit migraţia înspre teritoriile Iranului actual.
Despre migraţiile primordiale şi despre aşezarea arienilor sunt lansate câteva ipoteze, însa ceea ce este certificat este originea indo-europeană, a acestui popor, deşi unii cercetători discută pe de altă parte de indo-iranieni.
Se pare că primele popoare au venit din regiunea Caucazului separându-se în două ramuri una indo-iraniană şi una indo-europeană. Cu timpul au existat mari modificări. O parte din indo-iranieni se pare că au migrat spre India şi s-au stabilit în bazinul Indusului, iar cealaltă parte în Iranul de astăzi, formând mai târziu cele doua popare, mezii şi perşii. Alte teorii afirmă că ar fi revenit din ramura occidentală, din centrul Europei şi s-ar fi stabilit în Iran. Oricum latura comună a popoarelor indo-europene se regăşeste în limba, sanscrită apărând ca un idiom al aceleaşi limbi- mamă, mitologia având un acelaşi curs bazându-se pe aceleaşi mituri fundamentale. Despre aceste mituri fundamentale vom discuta mai târziu şi vom aprofunda specificitatea lor iraniană, precum şi elementele comune cu celelatelte mitologii.
Dacă ne referim la Persia, pers sau persan vom face o delimitare între acestea, în funcţie de caracterul lor etimologic şi istoric. Voi prezenta mai întâi cuvântul pers.
Provine de la cuvântul pars sau fars, care reprezintă o zonă a Iranului (Pars sau Fars, de unde şi denumirea limbii persane, farsi) şi care denumea unul dintre cele două popoare renumite în antichitate (mezii şi perşii). După asimilarea mezilor de către perşi, vom avea cel mai întins imperiu din aceea vreme, imperiul Persiei. Persan sau pers? În unele dicţionare nu se face o distincţie între cele două cuvinte, dar se consideră persan o persoană a Iranului islamic. Distincţia apare atunci clară şi este fundamentată istoric de primirea islamului de către locuitorii (perşi) Iranului care de acum înainte se numeau persani. Desigur că nu reprezintă singurele delimitări conceptuale pe care le vom regăsi pe parcursul acestui eseu, dar pe care le-am găsit primordiale pentru o introducere în lucrarea de faţă.
Am încecat să urmăresc principalele curente religioase ale Iranului începând cu reforma zarathustra continuînd apoi maniheismul şi mazdakismul. Desigur, în Iranul antic nu putem discuta despre anumite etape absolute ale religiei, în înţelesul care l-am putea da trecerii de la vechile religii spre islamism, religiile vechiului Iran trăgându-şi seva dintr-una într-alta influenţându-se. Astfel mazdeismul afost reformat de Zarathustra, doctrina acestuia suferind modificări printr-un oarecare sincretism sau prin intervenţiile influenţilor magi.Dacă maniheismul a fost o doctrină bine închegată, dar nu în mod direct specifică Iranului, mazdaksmul a avut un rol preponderent social, în timp ce mithraismul este mai mult o colecţie de rituri folclorice care s-au bucurat de succes. Pe parcursul lucrării se remarcă o strânsă legatură dintre religiozitatea vedică şi cea iraniană, având în vedere apropiata existenţă între cele două sinteze religioase, generată de împărtăşirea pre-iranienilor a aceloraşi zeităţi ale inzilor. Totodată se va remarca o abundenţă a comparaţiilor unor aspecte similare, paralele cu celelalte mitologii din spectrul indo-european, precum şi natura legăturilor preluate în unele cazuri de iudaism, creştinism sau de alte curente religioase apărute în Europa începutului de Ev Mediu (bogumilism, gnosticm ş.a.m.d.)
Iranul a reprezentat una dintre cele mai originale surse de inspiraţie religioasã, începând cu antichitatea şi terminând cu religiile derivate din islam.
Această unitate derivă din cararcterul indo-iranienilor puritanist, nu putem discuta în Iranul antic de un foarte mare sincronism, deşi au existat câteva elemente şi împrumuturi în perioada dinastiilor Seleucidă şi Arsacidă, când a avut loc o elenizare a perşilor, fondul lor mitologic menţinându-se acelaşi.
Având o istorie zbuciumatã s-a impus în cultura şi civilizaţia universală, prin nenumãratele nestemate pe care le-a lãsat pe parcursul timpul.Persepolis a reprezentat unul dintre cele mai frumoase oraşe ale antichităţii, rafinată bijuterie a regilor Achemenizi, subscrisă credinţei mazdeene.Mai târziu, în perioada islamică, renumitele moschei şiite cu două minareturi au împânzit întreg spaţiul islamic şi au exercitat o puternică influenţă arhitectonică asupra arabilor.
Deşi este un popor indo-european, iranienii, în acest context au cunoscut o dezvoltare unicã, tezaurul lor fiind unic şi deosebit de original. Bineînteles, vom descoperi elemente de natură indo-europeană, pe care le vom regãsi la majoritatea popoarelor desprinse din această ramură, precum şi o serie de elemente preluate din baza mitologică iraniană în marile religii contemporane, îndeosebi în creştinism şi islamism.Poate cea mai importantă trăsătură specifică a persianismului religios, în comparaţie cu celelalte popoare indo-europene o reprezintă în plan mitologic şi religios, dualismul mazdean cristalizat mai apoi în monoteismul lui Zarathustra.
De remarcat este evoluţia detaşată a credinţelor în spaţiul iranian, atât în perioada preislamică cât şi chiar în perioada islamică — şi mă refer la ramura şhiita a islamismul care este reprezantată şi majoritară în Iranul actual. Sinteza iraniană are o strânsâ legatură cu religiozitatea vedică, diverse aspecte fiind comune, altele având un grad diferit de paternitate.
Lucrarea de fată încearcă sã prezinte aspectele generale ale credinţelor şi mitologiei iraniene, în diferitele perioade ale epocii preislamice, precum şi unicitatea acestora şi interacţiunea, influenţa lor asupra a noi curente religioase apărute pe mapamond la acea vreme sau ulterior, funcţie de mostenirea iranului.
Iran, Persia, persani, persi?
Cred că mai întâi ar trebui să stabilesc câteva apecte ale unor anumiţi termeni, pe care îi voi utiliza în cercetarea de faţă. Etimologia denumirii ţării Iran este de origine proto-iraniană şi anume de la triburile nomade de cavaleri din vremurile străvechi, în timpul în care din marea ramură a indo-europenilor s-au desprins indo-iranienii. Provine dupã unele cercetãri de la cuvãntul arya care înseamnã nobil. De aici a derivat şi denumirea acestor popoare de arieni sau mai departe iranieni. În concluzie Iranul era ţara nobililor. Despre arienii vechi nuse cunosc foarte multe amănunte, dar există, din surse, menţiuni despre un loc originar al oamenilor numit Aryana-Vaeja, care pare să reprezinte punctul zero de la care a pornit migraţia înspre teritoriile Iranului actual.
Despre migraţiile primordiale şi despre aşezarea arienilor sunt lansate câteva ipoteze, însa ceea ce este certificat este originea indo-europeană, a acestui popor, deşi unii cercetători discută pe de altă parte de indo-iranieni.
Se pare că primele popoare au venit din regiunea Caucazului separându-se în două ramuri una indo-iraniană şi una indo-europeană. Cu timpul au existat mari modificări. O parte din indo-iranieni se pare că au migrat spre India şi s-au stabilit în bazinul Indusului, iar cealaltă parte în Iranul de astăzi, formând mai târziu cele doua popare, mezii şi perşii. Alte teorii afirmă că ar fi revenit din ramura occidentală, din centrul Europei şi s-ar fi stabilit în Iran. Oricum latura comună a popoarelor indo-europene se regăşeste în limba, sanscrită apărând ca un idiom al aceleaşi limbi- mamă, mitologia având un acelaşi curs bazându-se pe aceleaşi mituri fundamentale. Despre aceste mituri fundamentale vom discuta mai târziu şi vom aprofunda specificitatea lor iraniană, precum şi elementele comune cu celelatelte mitologii.
Dacă ne referim la Persia, pers sau persan vom face o delimitare între acestea, în funcţie de caracterul lor etimologic şi istoric. Voi prezenta mai întâi cuvântul pers.
Provine de la cuvântul pars sau fars, care reprezintă o zonă a Iranului (Pars sau Fars, de unde şi denumirea limbii persane, farsi) şi care denumea unul dintre cele două popoare renumite în antichitate (mezii şi perşii). După asimilarea mezilor de către perşi, vom avea cel mai întins imperiu din aceea vreme, imperiul Persiei. Persan sau pers? În unele dicţionare nu se face o distincţie între cele două cuvinte, dar se consideră persan o persoană a Iranului islamic. Distincţia apare atunci clară şi este fundamentată istoric de primirea islamului de către locuitorii (perşi) Iranului care de acum înainte se numeau persani. Desigur că nu reprezintă singurele delimitări conceptuale pe care le vom regăsi pe parcursul acestui eseu, dar pe care le-am găsit primordiale pentru o introducere în lucrarea de faţă.
Am încecat să urmăresc principalele curente religioase ale Iranului începând cu reforma zarathustra continuînd apoi maniheismul şi mazdakismul. Desigur, în Iranul antic nu putem discuta despre anumite etape absolute ale religiei, în înţelesul care l-am putea da trecerii de la vechile religii spre islamism, religiile vechiului Iran trăgându-şi seva dintr-una într-alta influenţându-se. Astfel mazdeismul afost reformat de Zarathustra, doctrina acestuia suferind modificări printr-un oarecare sincretism sau prin intervenţiile influenţilor magi.Dacă maniheismul a fost o doctrină bine închegată, dar nu în mod direct specifică Iranului, mazdaksmul a avut un rol preponderent social, în timp ce mithraismul este mai mult o colecţie de rituri folclorice care s-au bucurat de succes. Pe parcursul lucrării se remarcă o strânsă legatură dintre religiozitatea vedică şi cea iraniană, având în vedere apropiata existenţă între cele două sinteze religioase, generată de împărtăşirea pre-iranienilor a aceloraşi zeităţi ale inzilor. Totodată se va remarca o abundenţă a comparaţiilor unor aspecte similare, paralele cu celelalte mitologii din spectrul indo-european, precum şi natura legăturilor preluate în unele cazuri de iudaism, creştinism sau de alte curente religioase apărute în Europa începutului de Ev Mediu (bogumilism, gnosticm ş.a.m.d.)
Explicatie la "Mit si credinte in Iranul preislamic"
In al doilea an de facultate am inceput un proiect pe care la fel ca multe altele nu am reusit sa il finalizez. Totusi in urma esecului si a perioadei lungi de documentare am realizat ca nu studiez ceea ce imi place, ceea ce ma defineste si rezultatul a fost catastrofal in ceea ce priveste datoria mea fata de curriculum.
De aceea ma gandesc sa atasez din cand in cand o parte din ceea ce este mai mult un draft. Am sa divid cele aproximativ 100 de pagini in mai multe volume.
Proiectul se referea religiile si credintele persane de acum aproape doua milenii. Rasfoindu-l, gasesc o multitudine de greseli si un teribilism postadolescentin, greseli in exprimare. Imi aduc aminte ca la acea vreme nici macar nu aveam un pc al meu si am redactat totul pe calculatoarele de la un liceu atat cat mi se permitea sau pe la prieteni.
Nu cer indulgenta pentru ca nu cred ca imi mai permit sa fiu autoindulgent insa ceea ce vezi vedea este o varianta nerevizuita. Nu am re-editat si nici reconsiderat nimic.
De aceea ma gandesc sa atasez din cand in cand o parte din ceea ce este mai mult un draft. Am sa divid cele aproximativ 100 de pagini in mai multe volume.
Proiectul se referea religiile si credintele persane de acum aproape doua milenii. Rasfoindu-l, gasesc o multitudine de greseli si un teribilism postadolescentin, greseli in exprimare. Imi aduc aminte ca la acea vreme nici macar nu aveam un pc al meu si am redactat totul pe calculatoarele de la un liceu atat cat mi se permitea sau pe la prieteni.
Nu cer indulgenta pentru ca nu cred ca imi mai permit sa fiu autoindulgent insa ceea ce vezi vedea este o varianta nerevizuita. Nu am re-editat si nici reconsiderat nimic.
Friday, 4 April 2008
Imaculata conceptie
Trei generatii de femei locuiesc intr-o casauta pe strada Bisericii. Lucretia, 68 de ani, pensionara de boala dupa ani de lucru ca si femeie de serviciu. Mariana, 46, vanzatoare de papuci. Letitia, 17, eleva.
De vreo cateva saptamani micuta, Letitia, eleva superba , linistita si cuminte se plange de tot felul de stari de disconfort, ameteli, greturi si alte stari tipice pentru o adolescenta asezata.
Bunica l-a descoperit pe Iisus dupa o incursiune pe la manastiri. Mariana a cunoscut si ea, dupa ce a divortat de betivul de Ghe. mai multi barbati, insa se pare ca pe nici unul nu l-a chemat Iisus. Letitia fatuca influentabila a deprins de mica mestesugul slovelor sfinte si se roaga de 3 ori pe zi cu bunica. Si Dumnezeu a ajutat-o intr-adevar sa ia premiu anul trecut. In vacanta de vara a lucrat saracuta la o brutarie si a fost chiar plecata 5 zile la Felix. Acum a inceput in forta pentru ca peste cateva luni doar o asteapta Bacalaureatul.
Mare pacat de o fata asa buna ca nu se poate concentra. Lucretia si Mariana au stropit-o cu apa sfintita. I-au stins carbuni; trei chibrite arse pe jumatate si un pahar cu apa de la robinet si i-a iesit clar: "Carbunele se duce la fund, lemnul pluteste. Este clar. Este deochiata". Nu e de gluma. Asa ca fata cu rabdare programeaza o intalnire cu doamana doctor Stoian, foarta inimoasa si cumsecade doctorita de familie. Indeasa o ciocolata aerata Poiana intr-o poseta pufoasa si isi asteapta randul pentru ora 13. Bineinteles ca inainte se afla o duzina de octogenare mai mult sau putin ipohondre. Intra la ora 16.
Tensiunea e buna. Doamna doctor nu descopera nimic clinic ingrijorator in tensiunea perfect normala a fetei. Totusi ii prescrie o vizita la ginecolog. Acolo este mai simplu. Letitia descopera cu stupoare ca este gravida si nu numai.
Scandal, plansete, blesteme si amenintari. Mama crizata incepe sa rareasca de printre farfurii. Batrana Lucretia, femeie cu frica de divina o linisteste: "Stai tu ca asa o vrut Dumnezeu!"
Asa o fi vrut desigur, pentru ca fata noastra a fost prea ocupata cu teoria creationista pentru a se gandi la anticonceptionale, prezervative si alte metode contraceptive. Ce sa mai vorbim de pacatul de a participa la copulatie inainte de a fi maritata.
"Gravida, gravida! Dar cu cine?!". Toata plansa si smotocita Letitia se fastaceste ca nu se poate, ca ea nu a facut cu nimeni nimic. Ca nu-si explica. Desigur ca ne-am gandit cu toii: imaculata conceptie. Insa nu s-a mai auzit de asa ceva de vreo doua mii de ani, de cand marea eroina, confuza si disperata a dat vina pe inseminari de la duhuri sfinte cu participarea arhanghelilor.
Batrana mai sa creada. "Poate nu minte. Nu ai auzit de Vanga ca si aia putea sa faca minuni". Vanga era o combinatie de vraci si un tip de Maria Treben a Bulgariei. Un adevarat model pentru Lucretia.
"Poate a fost ceva in apa cand am fost la Felix! Ca erau si barbati in piscina."
Aoleo, Letitio, nu te-a invatat Cartea Sfanta si nici manualul de "Fiziologie si anatomie" de a unspea ca apa este toxica pentru sperma. Intr-adevar nu pentru icre. Insa nu studiemi pestii. Sau cel putin nu cei care inoata. Plus ca trebuie sa fi stat in pozititii cel putin dificile pentru a fi receptoarea unei "samante miraculoase" ce ar fi inotat aleatoriu spre regiunea care ne da acum atata bataie de cap. Si inca odata, nimeni nu a mai auzit de imaculata conceptie insotita de trichomonas. O fi un bonus...
Nici nu poti sa iti dai proba la sport la Bac bortoasa. Trebuie sa faci ceva...
"Adica sa nasc la 7 luni?"
Nu! Doar sa scapi de el.
"Dar e strigator la cer!"
Baba dintr-un colt sari: "Da' ce eu nu am strigat zi de zi la Dumnezeu?! Lasa draga mea, ca toate am gresit in viata. Cate dusuri reci a facut ma-ta dupa ce l-a lasat pe Ghe... Lasa! Te duci, te chiuretezi. Pacat, da. Insa cat ne-am rugat noi... Numai Dumnezeu stie. In plus vine Postul Craciunului si ai sa-ti rascumperi gresla si ai si ocazia sa te impartasesti si te spovedesti. Stiu eu un popa bun, ca Popa Paun nu impartaraseste si cumineca pe oricine, insa asta dara. Si Dumnezeu en iarta pe toti."
Cele trei femei se cercetara prin posete, pregatira milionul si la ora 10 dimineata a doua zi Letitia striga (fara sa o auda nimeni) la cer. Cu infometare miercuri si vineri si rugaciuni tot timpul postului pacatul va fi fost rascumparat pana-n Craciun. Antibioticele si-au facut treaba. Trichomonas a facut loc pentru altele. Mare noroc cu popii buni, posturile dese, Fleming si imaculata conceptie.
De vreo cateva saptamani micuta, Letitia, eleva superba , linistita si cuminte se plange de tot felul de stari de disconfort, ameteli, greturi si alte stari tipice pentru o adolescenta asezata.
Bunica l-a descoperit pe Iisus dupa o incursiune pe la manastiri. Mariana a cunoscut si ea, dupa ce a divortat de betivul de Ghe. mai multi barbati, insa se pare ca pe nici unul nu l-a chemat Iisus. Letitia fatuca influentabila a deprins de mica mestesugul slovelor sfinte si se roaga de 3 ori pe zi cu bunica. Si Dumnezeu a ajutat-o intr-adevar sa ia premiu anul trecut. In vacanta de vara a lucrat saracuta la o brutarie si a fost chiar plecata 5 zile la Felix. Acum a inceput in forta pentru ca peste cateva luni doar o asteapta Bacalaureatul.
Mare pacat de o fata asa buna ca nu se poate concentra. Lucretia si Mariana au stropit-o cu apa sfintita. I-au stins carbuni; trei chibrite arse pe jumatate si un pahar cu apa de la robinet si i-a iesit clar: "Carbunele se duce la fund, lemnul pluteste. Este clar. Este deochiata". Nu e de gluma. Asa ca fata cu rabdare programeaza o intalnire cu doamana doctor Stoian, foarta inimoasa si cumsecade doctorita de familie. Indeasa o ciocolata aerata Poiana intr-o poseta pufoasa si isi asteapta randul pentru ora 13. Bineinteles ca inainte se afla o duzina de octogenare mai mult sau putin ipohondre. Intra la ora 16.
Tensiunea e buna. Doamna doctor nu descopera nimic clinic ingrijorator in tensiunea perfect normala a fetei. Totusi ii prescrie o vizita la ginecolog. Acolo este mai simplu. Letitia descopera cu stupoare ca este gravida si nu numai.
Scandal, plansete, blesteme si amenintari. Mama crizata incepe sa rareasca de printre farfurii. Batrana Lucretia, femeie cu frica de divina o linisteste: "Stai tu ca asa o vrut Dumnezeu!"
Asa o fi vrut desigur, pentru ca fata noastra a fost prea ocupata cu teoria creationista pentru a se gandi la anticonceptionale, prezervative si alte metode contraceptive. Ce sa mai vorbim de pacatul de a participa la copulatie inainte de a fi maritata.
"Gravida, gravida! Dar cu cine?!". Toata plansa si smotocita Letitia se fastaceste ca nu se poate, ca ea nu a facut cu nimeni nimic. Ca nu-si explica. Desigur ca ne-am gandit cu toii: imaculata conceptie. Insa nu s-a mai auzit de asa ceva de vreo doua mii de ani, de cand marea eroina, confuza si disperata a dat vina pe inseminari de la duhuri sfinte cu participarea arhanghelilor.
Batrana mai sa creada. "Poate nu minte. Nu ai auzit de Vanga ca si aia putea sa faca minuni". Vanga era o combinatie de vraci si un tip de Maria Treben a Bulgariei. Un adevarat model pentru Lucretia.
"Poate a fost ceva in apa cand am fost la Felix! Ca erau si barbati in piscina."
Aoleo, Letitio, nu te-a invatat Cartea Sfanta si nici manualul de "Fiziologie si anatomie" de a unspea ca apa este toxica pentru sperma. Intr-adevar nu pentru icre. Insa nu studiemi pestii. Sau cel putin nu cei care inoata. Plus ca trebuie sa fi stat in pozititii cel putin dificile pentru a fi receptoarea unei "samante miraculoase" ce ar fi inotat aleatoriu spre regiunea care ne da acum atata bataie de cap. Si inca odata, nimeni nu a mai auzit de imaculata conceptie insotita de trichomonas. O fi un bonus...
Nici nu poti sa iti dai proba la sport la Bac bortoasa. Trebuie sa faci ceva...
"Adica sa nasc la 7 luni?"
Nu! Doar sa scapi de el.
"Dar e strigator la cer!"
Baba dintr-un colt sari: "Da' ce eu nu am strigat zi de zi la Dumnezeu?! Lasa draga mea, ca toate am gresit in viata. Cate dusuri reci a facut ma-ta dupa ce l-a lasat pe Ghe... Lasa! Te duci, te chiuretezi. Pacat, da. Insa cat ne-am rugat noi... Numai Dumnezeu stie. In plus vine Postul Craciunului si ai sa-ti rascumperi gresla si ai si ocazia sa te impartasesti si te spovedesti. Stiu eu un popa bun, ca Popa Paun nu impartaraseste si cumineca pe oricine, insa asta dara. Si Dumnezeu en iarta pe toti."
Cele trei femei se cercetara prin posete, pregatira milionul si la ora 10 dimineata a doua zi Letitia striga (fara sa o auda nimeni) la cer. Cu infometare miercuri si vineri si rugaciuni tot timpul postului pacatul va fi fost rascumparat pana-n Craciun. Antibioticele si-au facut treaba. Trichomonas a facut loc pentru altele. Mare noroc cu popii buni, posturile dese, Fleming si imaculata conceptie.
Wednesday, 2 April 2008
Misoginism
Romania abunda de "femei de femei". De la adolescente cu ganduri necurate de copulare cu mari bastani pana la babe, sotii cu epiglote supradimensionate, fete mari in cautarea amorului pe internet, bunici care isi cresc nepotii, babe care rastignesc si tipa in catedrale.
Adolescentele nu demult au descoprit rozul turcesc si au inceput sa se coloreze cu tot felul de fustite, tricouri fara maneci, cercei s.a.m.d. in toate nuantele posibile intre roz si ciclamen. Cu atatia bani in buzunare cate circumvolutii pe creier fetele au iesit la brat in cautarea vreunui pustan sau domn generos. Pe masura ce speranta devine disperare liceenele au realizat ca posibila sansa de succes se reduce la economia de material textil imbracat. Idealurile se rezuma succint la baby-sitter in Europa de Vest, dansatoare exotica in Japonia (asta in condtiile in care "banalale banane" sunt inca considerate exotice), maritis pentru salvarea conditiei sociale sau distractie de moment. Scoala ramane o prioritate mai degraba a parintilor.
Mamele acestor fete sunt fie casnice si in concluzie penibil de dependente de sot, fie au 2 locuri de munca: unul remunerat si unul gospodaresc iar in cazul asta mult prea putin timp pentru educatia copiilor si pentru intretinerea personala. Nu imi plac casnicele. Sunt mult prea late si au un miros profund de ceapa si de crescut copii. Discutand cu o astfel de casnica imi explica la o octava superioara importanta femeii casnice. Fara sa se gandeasca la dependenta bolnavicioasa de cratita si Domestos in care se afla imi povestea despre educatia pe care le-a dat-o copiilor sai, despre curatenia din casa, mancare pregatita zilnic. A omis rezultate efortului depus: jumatate de viata petrecuta intre mult prea putini pereti, obezitate morbida, dispret nejustificat pentru femeile independente, o fiica la randul ei casnica "maritata nepotrivit", un fiu care "va da bacalaureatul doar in toamna" si nu in ultimul rand o relatie erotica disfunctionala.
O alta mama cu o fiica plecata din oras se simte tradata si marturiseste ca reproseaza saptamanal decizia copilei de a parasi cuibul. Cat despre sot, doar cuvinte de lauda: "un porc, un mizerabil". Si o subtila aluzie la gresia de curand montata: "Insa castiga bine. Am schimbat gresia inainte de Pasti". Ams imtit in acel moment ca de fapt imi vorbeste despre o compensarea pentru esecul de a-si modela fiica dupa tiparul ideal in care credea cu sfintenie: casatorita "potrivit" cu vreun doctor sau avocat, casnica, ceva copii sanatosi cu perspective universitare, masina -de spalat, -de spalat vase, -de gatit, -Audi...
Tinerele mame isi cresc copii dupa studiile moderne de puericultura gasite pe internet. Astfel pruncii trec prin tot felul de programe deloc complementare si contrastante. Vreau un copil modern sau vreau unul clasic. Vreau fotbalist sau vreau intelectual. Li se cumpara mai intai tot ceea ce doresc, iar daca devin obraznici se trece la pedeapsa. Odata cu varsta incepe si cenzura. "Du-te in camera ta ca nu e de tine."
Bunicile sunt blajine in general. Si in urma resemnarii suportate pe parcursul menopauzei par sa isi fi gasit in sfarsit linistea. Daca au esuat atunci devin babe.
Si dintre toate tipuriole de "femei de femei" baba este esenta a tot ceea ce a simtit, refulat si urat acea individa intr-o viata. De la blesteme la extaze ortodoxe, baba are trairi cameleonice. O tragicomedie zilnica a unui individ care oscileaza intre lacrimi si isterie. Si totusi dupa paravanul acestei forfote vizibile rezida foarte multa tristete. Afundarea in Acatistier denota renuntarea definitiva la ratiune si accepatrea de sine ca individ fara opinie, fara importanta. Odata cu vaduvia dogma atinge puteri dictatoriale. Cu ultime forte baba prozelita devine militant si astfel izvor de interdictii si consilieri cu o mare incarcare superstitioasa. Intr-o zi stand pe o banca, alaturi o baba iconodula isi disciplina nepotul de 7 - 8 ani: "Ai grija ce faci. Domnul le vede pe toate. Iar plata pacatului este moartea". Si nimic parca nu pare mai inocent decat a crede in Dzeu. Insa o asemenea credinta se poate intr-adevar institui doar cu amenintarea mortii. Bineinteles ca pentru o asemenea baba moartea este o certitudine imediata, insa pentru un copil este o sursa primara si intensa de frica si teama.
Sunt eu misogin sau avem un exces de astfel de femei?! Departe de asta. Din contra simt mila pentru cele care fac parte dintr-un "triunghi vicios" care tine de mentalitate si evolutia, involutia sau stagnarea generatiilor.
Adolescentele nu demult au descoprit rozul turcesc si au inceput sa se coloreze cu tot felul de fustite, tricouri fara maneci, cercei s.a.m.d. in toate nuantele posibile intre roz si ciclamen. Cu atatia bani in buzunare cate circumvolutii pe creier fetele au iesit la brat in cautarea vreunui pustan sau domn generos. Pe masura ce speranta devine disperare liceenele au realizat ca posibila sansa de succes se reduce la economia de material textil imbracat. Idealurile se rezuma succint la baby-sitter in Europa de Vest, dansatoare exotica in Japonia (asta in condtiile in care "banalale banane" sunt inca considerate exotice), maritis pentru salvarea conditiei sociale sau distractie de moment. Scoala ramane o prioritate mai degraba a parintilor.
Mamele acestor fete sunt fie casnice si in concluzie penibil de dependente de sot, fie au 2 locuri de munca: unul remunerat si unul gospodaresc iar in cazul asta mult prea putin timp pentru educatia copiilor si pentru intretinerea personala. Nu imi plac casnicele. Sunt mult prea late si au un miros profund de ceapa si de crescut copii. Discutand cu o astfel de casnica imi explica la o octava superioara importanta femeii casnice. Fara sa se gandeasca la dependenta bolnavicioasa de cratita si Domestos in care se afla imi povestea despre educatia pe care le-a dat-o copiilor sai, despre curatenia din casa, mancare pregatita zilnic. A omis rezultate efortului depus: jumatate de viata petrecuta intre mult prea putini pereti, obezitate morbida, dispret nejustificat pentru femeile independente, o fiica la randul ei casnica "maritata nepotrivit", un fiu care "va da bacalaureatul doar in toamna" si nu in ultimul rand o relatie erotica disfunctionala.
O alta mama cu o fiica plecata din oras se simte tradata si marturiseste ca reproseaza saptamanal decizia copilei de a parasi cuibul. Cat despre sot, doar cuvinte de lauda: "un porc, un mizerabil". Si o subtila aluzie la gresia de curand montata: "Insa castiga bine. Am schimbat gresia inainte de Pasti". Ams imtit in acel moment ca de fapt imi vorbeste despre o compensarea pentru esecul de a-si modela fiica dupa tiparul ideal in care credea cu sfintenie: casatorita "potrivit" cu vreun doctor sau avocat, casnica, ceva copii sanatosi cu perspective universitare, masina -de spalat, -de spalat vase, -de gatit, -Audi...
Tinerele mame isi cresc copii dupa studiile moderne de puericultura gasite pe internet. Astfel pruncii trec prin tot felul de programe deloc complementare si contrastante. Vreau un copil modern sau vreau unul clasic. Vreau fotbalist sau vreau intelectual. Li se cumpara mai intai tot ceea ce doresc, iar daca devin obraznici se trece la pedeapsa. Odata cu varsta incepe si cenzura. "Du-te in camera ta ca nu e de tine."
Bunicile sunt blajine in general. Si in urma resemnarii suportate pe parcursul menopauzei par sa isi fi gasit in sfarsit linistea. Daca au esuat atunci devin babe.
Si dintre toate tipuriole de "femei de femei" baba este esenta a tot ceea ce a simtit, refulat si urat acea individa intr-o viata. De la blesteme la extaze ortodoxe, baba are trairi cameleonice. O tragicomedie zilnica a unui individ care oscileaza intre lacrimi si isterie. Si totusi dupa paravanul acestei forfote vizibile rezida foarte multa tristete. Afundarea in Acatistier denota renuntarea definitiva la ratiune si accepatrea de sine ca individ fara opinie, fara importanta. Odata cu vaduvia dogma atinge puteri dictatoriale. Cu ultime forte baba prozelita devine militant si astfel izvor de interdictii si consilieri cu o mare incarcare superstitioasa. Intr-o zi stand pe o banca, alaturi o baba iconodula isi disciplina nepotul de 7 - 8 ani: "Ai grija ce faci. Domnul le vede pe toate. Iar plata pacatului este moartea". Si nimic parca nu pare mai inocent decat a crede in Dzeu. Insa o asemenea credinta se poate intr-adevar institui doar cu amenintarea mortii. Bineinteles ca pentru o asemenea baba moartea este o certitudine imediata, insa pentru un copil este o sursa primara si intensa de frica si teama.
Sunt eu misogin sau avem un exces de astfel de femei?! Departe de asta. Din contra simt mila pentru cele care fac parte dintr-un "triunghi vicios" care tine de mentalitate si evolutia, involutia sau stagnarea generatiilor.
Tuesday, 1 April 2008
Pacaleala romaneasca
Un amic din UK imi spusese mai demult ca romanii sunt foarte inventivi. Teapa este la fel de populara precum rugaciunea, ratele la electrocasnice si biletele la (inse)loterie. In general imi place sa cred ca sursa turturor relelor este de fapt mama, tata, bunicul, bunica si toti inaintasii cu bagajul lor, cu stiinta lor si elementele de educatie primit(iv)e.
Romanii vorbesc despre pacaleala, teapa mereu si se tem de ea chiar in mod mistic. In diversele familii pe care le-am intalnit si la care am petrecut timp destul dainuie adesea suspiciunea. "Oare ce vrea de la noi?!" Am intalnit mult prea des acest concept. Strainii doresc ceva de la romani. "Ungurii vor Ardealul, de asta...", "UE vor sa ne corupa si sa ne fure aurul de la Brad...", "Vecinii vor sa mute gardul cu 10 cm in defavoarea noastra...". Totusi, toti acesti suspiciosi stau mereu si cugeta la posibilitatea de a face o afacere - "Fa ceva, ma! Orice!" pentru a-si umple peste noapte buzunarele vechi si goale. Nu este vorba doar de straini, pentru ca reusim cu dibacie sa ne tepuim noi intre noi.
Una dintre cele mai frumoase scene este cea a femeii blajine, cu ochii inlacrimati, smerita si imbracata prost, gri si foarte trist care abia sopteste: "Da-mi 500 pana maine...". Bineinteles ca pana maine se poate multumi si cu 300 "sau cu cat se poate". A doua zi nu mai apare, nici ea nici sutele... Mobilul e pierdut - "pe onoarea mea", a pierdut copilul SIM-ul, cine stie ce boala sau ce calatorie nepravazuta s-a ivit in ceas de noapte. Situatia "de maine" este la fel de previzibila precum cliseele din scuze.
Unul dintre grupurile mele favorite de inselatori il reprezinta cel al tamaduitoarelor, clarvazatoarelor, prezicatoarelor, dezlegatoarelor si vrajitoarelor de tot soiul, care mai de care mai incoronate, mai utilate, experimentate, binecuvantate, specializate si incotestabile. Superstitia, tembelismul si disperarea romaneasca au creat mediu propice pentru dezvoltarea celei mai prolifice monarhii de imparatese incoronate sau neincoronate, regine care mai de care, printese de exceptie din Europa. Nume sonore precum Omida, Mercedesa, Primavera, Eudochia, vrajitoarea din Strehaia bantuie mintile pustii ale tuturor celor care si-au golit buzunarele in cautarea potentei, prosperitatii, luciditatii psihice, armoniei, iubirii nestirbite si eterne etc. Deloc surprintator pentru o natie descantata este faptul ca medicina alopata, managementul afacerilor, consilierea juridica, pshihologia sociala si sexuala, ratiunea in general sunt desconsiderate in favoarea unor incantatii dadaiste cu iz de logoree oculta. As putea integra aici o gama intreaga de terapeuti cu practici alternative incepand cu maslurile, apa de piramida, urinoterapie si alte soiuri de pseudo-homeopatii.
O pacaleala armoata. Capsuna. La unii produce eczeme si iritatii. In Romania capsuna spaniola produce insa mari dureri si mutari sociale. In cautarea traiului mai bun (este oare statul in soare cu botul in pamant si cu fundul in sus o stare de bine) oameni simpli isi lasa odraslele pe la vecini pentru o educatie excelenta si un viitor infloritor. Odata cu asta incidenta divorturilor gestate pe plaiuri spaniole este in crestere. Gelozii, pumni in fata, copii abandonati, regrete toate din cauza mincinoasei capsuni.
Nu am sa fac nici o referire la pacalelile primite de la politicieni pentru ca pe Virginia nu o intereseaza. I se promise ca va fi iubita daca isi va ceda fecioria baiatului chipes din clasa superioara. Ea sfioasa a cedat-o iar el dupa aceea a cedat-o pe Virginia altuia. Iar acum mama fetei incearca sa repare demnitatea puberei eleve pe la manastiri si vrajitoare.
Lista exemplelor este infinita pentru ca romanii sunt intr-adevar inventivi. Oamenii sunt inventiv in general si au nevoie de noutate.
Nu cred ca este necesar un 1 aprilie. Traim o viata in pacaleala. Ne-am nascut si ne-am botezat in Pacalici crestini. Biserica si filosofia pacalelilor, in care Atotstiutorul nu ne poate primi in Rai fara acest inutil insa mult prea frecvent ritual religios, botezul. Suntem pacaliti de preoti, de calugari si ierarhi sa ne inchinam, sa credem orbeste si ne crucificam pentru pacate ancestrale care imi sunt total straine. Suntem invatati sa credem in serpi vorbitori, in octogenare si fecioare insarcinate (intr-o epoca in care inseminarea artificiala era la fel de straina de individ precum tabla inmultirii), in razbunari divine (ale milostivului) si in omoruri religioase ("sa nu ucizi!"). Daca in Romania 88% dintre cetateni sunt considerati credinciosi, cu o baza solida de superstitiozitate si arhaism mai ramane oare un mister de ce suntem atat de inventivi atunci cand ne referim la inselatorie?
Daca la cerinta lui Moise toiagul s-a transformat in sarpe oare este chiar imposibil ca Becali sa transforme 50 de oi intr-un miliard de euro?
Romanii vorbesc despre pacaleala, teapa mereu si se tem de ea chiar in mod mistic. In diversele familii pe care le-am intalnit si la care am petrecut timp destul dainuie adesea suspiciunea. "Oare ce vrea de la noi?!" Am intalnit mult prea des acest concept. Strainii doresc ceva de la romani. "Ungurii vor Ardealul, de asta...", "UE vor sa ne corupa si sa ne fure aurul de la Brad...", "Vecinii vor sa mute gardul cu 10 cm in defavoarea noastra...". Totusi, toti acesti suspiciosi stau mereu si cugeta la posibilitatea de a face o afacere - "Fa ceva, ma! Orice!" pentru a-si umple peste noapte buzunarele vechi si goale. Nu este vorba doar de straini, pentru ca reusim cu dibacie sa ne tepuim noi intre noi.
Una dintre cele mai frumoase scene este cea a femeii blajine, cu ochii inlacrimati, smerita si imbracata prost, gri si foarte trist care abia sopteste: "Da-mi 500 pana maine...". Bineinteles ca pana maine se poate multumi si cu 300 "sau cu cat se poate". A doua zi nu mai apare, nici ea nici sutele... Mobilul e pierdut - "pe onoarea mea", a pierdut copilul SIM-ul, cine stie ce boala sau ce calatorie nepravazuta s-a ivit in ceas de noapte. Situatia "de maine" este la fel de previzibila precum cliseele din scuze.
Unul dintre grupurile mele favorite de inselatori il reprezinta cel al tamaduitoarelor, clarvazatoarelor, prezicatoarelor, dezlegatoarelor si vrajitoarelor de tot soiul, care mai de care mai incoronate, mai utilate, experimentate, binecuvantate, specializate si incotestabile. Superstitia, tembelismul si disperarea romaneasca au creat mediu propice pentru dezvoltarea celei mai prolifice monarhii de imparatese incoronate sau neincoronate, regine care mai de care, printese de exceptie din Europa. Nume sonore precum Omida, Mercedesa, Primavera, Eudochia, vrajitoarea din Strehaia bantuie mintile pustii ale tuturor celor care si-au golit buzunarele in cautarea potentei, prosperitatii, luciditatii psihice, armoniei, iubirii nestirbite si eterne etc. Deloc surprintator pentru o natie descantata este faptul ca medicina alopata, managementul afacerilor, consilierea juridica, pshihologia sociala si sexuala, ratiunea in general sunt desconsiderate in favoarea unor incantatii dadaiste cu iz de logoree oculta. As putea integra aici o gama intreaga de terapeuti cu practici alternative incepand cu maslurile, apa de piramida, urinoterapie si alte soiuri de pseudo-homeopatii.
O pacaleala armoata. Capsuna. La unii produce eczeme si iritatii. In Romania capsuna spaniola produce insa mari dureri si mutari sociale. In cautarea traiului mai bun (este oare statul in soare cu botul in pamant si cu fundul in sus o stare de bine) oameni simpli isi lasa odraslele pe la vecini pentru o educatie excelenta si un viitor infloritor. Odata cu asta incidenta divorturilor gestate pe plaiuri spaniole este in crestere. Gelozii, pumni in fata, copii abandonati, regrete toate din cauza mincinoasei capsuni.
Nu am sa fac nici o referire la pacalelile primite de la politicieni pentru ca pe Virginia nu o intereseaza. I se promise ca va fi iubita daca isi va ceda fecioria baiatului chipes din clasa superioara. Ea sfioasa a cedat-o iar el dupa aceea a cedat-o pe Virginia altuia. Iar acum mama fetei incearca sa repare demnitatea puberei eleve pe la manastiri si vrajitoare.
Lista exemplelor este infinita pentru ca romanii sunt intr-adevar inventivi. Oamenii sunt inventiv in general si au nevoie de noutate.
Nu cred ca este necesar un 1 aprilie. Traim o viata in pacaleala. Ne-am nascut si ne-am botezat in Pacalici crestini. Biserica si filosofia pacalelilor, in care Atotstiutorul nu ne poate primi in Rai fara acest inutil insa mult prea frecvent ritual religios, botezul. Suntem pacaliti de preoti, de calugari si ierarhi sa ne inchinam, sa credem orbeste si ne crucificam pentru pacate ancestrale care imi sunt total straine. Suntem invatati sa credem in serpi vorbitori, in octogenare si fecioare insarcinate (intr-o epoca in care inseminarea artificiala era la fel de straina de individ precum tabla inmultirii), in razbunari divine (ale milostivului) si in omoruri religioase ("sa nu ucizi!"). Daca in Romania 88% dintre cetateni sunt considerati credinciosi, cu o baza solida de superstitiozitate si arhaism mai ramane oare un mister de ce suntem atat de inventivi atunci cand ne referim la inselatorie?
Daca la cerinta lui Moise toiagul s-a transformat in sarpe oare este chiar imposibil ca Becali sa transforme 50 de oi intr-un miliard de euro?
Monday, 31 March 2008
Dependenta de Domestos
Zenobia, Geta si Viriginia sunt noile femei no. 1 in Romania. Toate trei sunt mari experte in dogma ortodoxa, casnicii functionale si disfunctionale, violenta in familie, realitatea de bloc si cartier ("cine cu cine"), insa indeosebi in prafurile de curatat, pulberile de albit si fluidele de dezinfectat. Adevarate vestale, protectoare ale caminului si ale focului sacru de aragaz mi-au descris cu amanunte obositoare cum se desfasoara curatenia de Boboteaza, Bunavestire, Pasti, Rusalii, Sf. Maria, Ziua Mortilor, Craciun. Parea mai mult o alternativa la traiul plicticos, frustrant a unei femei, mame si sotii tratata mai degraba ca si un verosimil agregat gospodaresc.
Am discutat cu ele despre produsele de curatat de pe piata. Toate s-au dovedit fidele lui Domestos, care face din buda locul ideal pentru asezatul contemplativ si rasfoirea dupa fotografii in pseudo-operele Sandrei Brown.
Zenobia m-a intampit cu un proaspat permanent Cromoplatin si cu recipientul Domestos cu miros fresh de lamaie. Superba creatura! Sotie devotata, a imbinat frigiditatea cu acatistele pentru a-si creste cele doua odrasle. Degeaba a pus ea zacusca in borcane si a frecat zi de zi chiuveta, copii ei tot manelisti, apereciati culegatori in Spania au ajuns. Mi-a aratat fusta, iepurelele de ciocolata invelit in staniol (asezat cu mare precizie intre icoanele Sf. Paraschiva si Sf. Iosif de la Partos), cartea postala, biletul Atlassib, precum si o minunata carafa de sticla primite cadou de Pasti de la scumpii ei din Spania. Pentru a-mi demostra calitatea superioara a produselor Domestos m-a invitat sa ma serversc cu cate ceva.
Combinatia de ciocolata fara zahar (insa cu malitol - la care sunt alergic si care oricum produce balonari, gaze si scaun aproape spontan) si un pic de visinata nu a fost de bun augur pentru mine, insa a fost o proba a recipientului verde din toaleta. Dupa o ora imi controlam sfincterele pe o buda cu miros initial de citrice. Gazele provocate de maltitol imi rascoleau pantecele. Si era o liniste in casa aia! Nu puteai face nimic fara sa fii auzit! Blocurile comuniste fara izolatie fonica, usile MDF si urechile ciulite ale Zenobiei ma adusesera intr-o stare exploziva. Am inceput sa trag apa in momentele de criza acustica si pentru o vreme am crezut ca rezolvat problema sunetului. In privinta mirosului stiam ca nu am de ce sa imi fac griji pentru ca "Domestos face minuni!". Repetitiv, apasam pe butonul de evacuare a apei din rezervor. Apoi un sunet de tevi invechite pana la umplere completa. Am simtit miscare si vine Zenobia langa usa si imi spune politicos : "Vezi c-avem contoare!..."
Nu am mai avut curajul sa o mai vizitez, in acea zi, pe Geta - mare coafeza cu salon pe Centru. Coafeza, renumita pentru cocurile ei superbe, mi-a martusit ca spala toata instalatia sanitara cu Domestos. Virginia mi-a dat de inteles ca nu-si permite Domestos insa "da' ce cloru' indoit cu apa nu e bun?! Inalbeste si prapadeste toata bacteria..." Totusi Virginia mi-a soptit care are Domestos in casa pe care insa il foloseste din cand in cand, doar cand are musafiri. "Cu miros de pin!"
Subscribe to:
Posts (Atom)